Folosirea bunurilor pamantului este un drept al tuturor oamenilor. Acest drept este consecinta necesitatii de a trai. Dumnezeu nu putea impune o datorie fara a da mijloacele de implinire.
Dumnezeu a dat atractie pentru bucuriile legate de bunurile pamantesti, cu scopul de a suscita omul in indeplinirea misiunii sale si totodata pentru a-l incerca prin tentatii. Aceasta tentatie are scopul de a dezvolta ratiunea ce trebuie sa previna excesul.
Bucuriile au limite date de natura pentru a ne indica limita necesarului; dar prin excesele noastre ajungem la satietate si ne pedepsim singuri.
Omul care cauta in excese de tot felul un rafinament al bucuriilor este o biata creatura vrednica de plans si nicidecum de invidiat, caci este foarte aproape de moarte - si de moartea fizica si de cea morala. Bolile, chiar moartea, care sunt consecinte ale abuzului, sunt deopotriva pedepse pentru incalcarea legii lui Dumnezeu.
Necesarul si surplusul
Inteleptul stie prin intuitie limita necesarului; altii datorita experientei dobandite pe propria piele. Natura a trasat limita necesitatilor noastre prin insasi structura noastra dar omul este insatiabil. Viciile au alterat constitutia sa si i-au creat necesitati noi ce nu sunt necesitati adevarate.
Unii oameni acapareaza bunuri pentru a avea surplus in defavoarea celor lipsiti de strictul necesar. Ei au uitat de legea lui Dumnezeu si vor trebui sa dea seama pentru privatiunile pe care le-au provocat.
Limita necesarului si prinosului nu are nimic absolut. Civilizatia a creat necesitati ce nu existau in starea primitiva. Nimeni nu pretinde ca omul civilizat sa traiasca precum salbaticul. Totul este relativ, este ratiunea ce face parte din fiecare lucru.
Civilizatia dezvolta simtul moral si in acelasi timp sentimentul caritatii care indeamna oamenii la un sprijin mutual.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Dumnezeu a dat atractie pentru bucuriile legate de bunurile pamantesti, cu scopul de a suscita omul in indeplinirea misiunii sale si totodata pentru a-l incerca prin tentatii. Aceasta tentatie are scopul de a dezvolta ratiunea ce trebuie sa previna excesul.
Bucuriile au limite date de natura pentru a ne indica limita necesarului; dar prin excesele noastre ajungem la satietate si ne pedepsim singuri.
Omul care cauta in excese de tot felul un rafinament al bucuriilor este o biata creatura vrednica de plans si nicidecum de invidiat, caci este foarte aproape de moarte - si de moartea fizica si de cea morala. Bolile, chiar moartea, care sunt consecinte ale abuzului, sunt deopotriva pedepse pentru incalcarea legii lui Dumnezeu.
Necesarul si surplusul
Inteleptul stie prin intuitie limita necesarului; altii datorita experientei dobandite pe propria piele. Natura a trasat limita necesitatilor noastre prin insasi structura noastra dar omul este insatiabil. Viciile au alterat constitutia sa si i-au creat necesitati noi ce nu sunt necesitati adevarate.
Unii oameni acapareaza bunuri pentru a avea surplus in defavoarea celor lipsiti de strictul necesar. Ei au uitat de legea lui Dumnezeu si vor trebui sa dea seama pentru privatiunile pe care le-au provocat.
Limita necesarului si prinosului nu are nimic absolut. Civilizatia a creat necesitati ce nu existau in starea primitiva. Nimeni nu pretinde ca omul civilizat sa traiasca precum salbaticul. Totul este relativ, este ratiunea ce face parte din fiecare lucru.
Civilizatia dezvolta simtul moral si in acelasi timp sentimentul caritatii care indeamna oamenii la un sprijin mutual.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu