Părintele Iosif Vatopedinul (1921-2009)

Gheron Iosif Vatopedinul - model exemplar al vieţii isihaste, un înnoitor al duhului Mănăstirii Vatopedu, dar şi ucenic apropiat al marelui ascet Iosif Sihastrul, monahul Iosif Vatopedinul rămâne în istorie ca un nevoitor al rugăciunii şi al practicii ascetice. Ne-au rămas de la el numeroase lucrări, în care a descris viaţa, faptele şi întâmplările din viaţa lui Iosif Sihastrul, unele din ele traduse şi publicate şi în limba română. Mulţi teologi şi părinţi duhovniceşti l-au considerat pe drept cuvânt un sfânt contemporan.

Viaţa monahului Iosif Vatopedinul

La data de 1 iulie 1921, în localitatea Giolos (din Cipru) s-a născut la numai 7 luni pruncul Socratis, cel care mai târziu avea să devină cunoscut sub numele de călugărie Iosif. Gheronda Iosif s-a născut la 1 Iulie 1921 în grădina Mânăstirii Sfinţilor Doctori fără de arginţi atunci când pe mama sa, însărcinată în 7 luni şi venită la slujba de hram si a apucat-o durerile facerii. Tatăl lui avea mare evlavie la Sfântul Pantelimon, protectorul familiei lor – a şi adormit, de altfel, de praznicul acestui Sfânt: dimineaţa mersese la slujbă, se împărtăşise, apoi a făcut o plimbare prin ţarină, s-a întors acasă şi a murit şezând pe scaun. 

Cât a fost în lume, Gheronda Iosif a purtat numele de Socratis. In anul 1946, la varsta de 25 de ani, a ajuns in Sfantul Munte Athos, fiind unul dintre puţinii ucenici de chilie ai Cuviosului Iosif Sihastrul (Spileotul sau Iosif al Pesterii), a cărui sfinţenie şi viaţă ascetică o ştim cu toţii. Despre perioada petrecută în Preajma Cuviosului, Gheronda Iosif mărturieşte: “Nici severitatea programului, nici privaţiunea de cele strict necesare, nici locul abrupt şi neodihnitor, nici munca necesară pentru întreţinerea a 7-8 persoane nu ne-a micşorat râvna, deoarece ne mângâia mila lui Dumnezeu şi Harul, împreună cu rugăciunile Bătrânilor”.

După întemeierea obştii, chilia de la Nea Skiti a fost renovată şi lărgită. Aici a rămas până în anul 1988, când toată obştea s-a stabilit la Mănăstirea Vatopedu, oferind astfel un suflu nou acestei mănăstiri. Până în 1990 s-a ocupat de cârmuirea duhovnicească la Mănăstirea Vatopedu, apoi conducerea mănăstirii a fost luată de unul din ucenicii săi, monahul Efrem. Ca o pronie de sus, monahul Iosif Vatopedinul a plecat la Domnul la data de 1 iulie 2009, când a împlinit exact 88 de ani.

 Vindecat miraculos de nădejdea în Maica Domnului şi în pronia lui Dumnezeu  

Întrebat de către unii ucenici la cine are mare evlavie, gheronda Iosif va spune răspicat numele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, precum şi numele Doctorilor fără de arginţi, Cosma şi Damian. Motivul ni l-a oferit chiar smeritul monah vatopedin. În primul rând, Sfântul Pantelimon era protectorul familiei sale. Tatăl gherondei Iosif, care purta numele Sfântului Pantelimon, a trecut la Domnul în ziua de prăznuire a Sfântului Pantelimon, când după slujba de la biserică a plecat să îşi viziteze ţarina, s-a întors acasă, s-a aşezat într-un scaun şi a adormit întru nădejdea învierii şi a vieţii celei de veci. După mutarea la Nea Skiti, unde clima era mai blândă, gheronda Iosif a plecat la Tesalonic pentru nişte examene medicale, deoarece deseori expectora sânge. S-a întors cu avizul doctorilor că singura lui scăpare este numai prin operaţie. Bătrânul Teofilact i-a spus că a văzut că va fi bine, numai cu condiţia să aibă încredere în Maica Domnului şi în Sfântul Pantelimon. Aşa a şi făcut, iar la următorul control medical, medicii nu au putut observa decât o mică cicatrice pe care o avea. Boala se vindecase în mod miraculos, prin nădejdea în Maica Domnului şi în pronia lui Dumnezeu.

 „Ne mângâia mila lui Dumnezeu şi harul Lui…“  

În decursul anilor s-a format ca monah în jurul vestitului sihastru Iosif, cunoscut pentru viaţa sa sfântă şi exemplară pe care a dus-o la Nea Skiti. Ca un dar adus de către ucenic faţă de părintele său, gheron Iosif Vatopedinul a publicat numeroase lucrări în care a descris viaţa şi faptele minunate petrecute alături de îndrumătorul său spiritual, Iosif Sihastrul. O parte din aceste opere au fost traduse şi publicate, precum: Cuviosul Iosif Sihastrul. Nevoinţe-experienţe-învăţături (2001) şi Trăiri ale dumnezeiescului har. Gheron Iosif Isihastul: epistola (2008). Ca martor ocular, monahul Iosif Vatopedinul ne-a lăsat o mărturie vie a ceea ce înseamnă şi presupune cu adevărat viaţa monahală, precum şi percepţiile de ordin ascetic ale predecesorilor săi. Despre perioada petrecută în preajma avvei Iosif Spileotul, monahul Iosif Vatopedinul preciza adeseori: „Nici severitatea programului, nici privaţiunea de cele strict necesare, nici locul abrupt şi neodihnitor, nici munca pentru întreţinerea a 7-8 persoane nu ne-a micşorat râvna, deoarece ne mângâia mila lui Dumnezeu şi harul, împreună cu rugăciunile bătrânilor“.

Harul lui Dumnezeu şi libertatea omului, în gândirea lui Iosif Vatopedinul

Monahul Iosif Vatopedinul a urmat mereu spusele şi sfaturile bătrânului său. A continuat şi pus în practică cele învăţate prin experienţă. Vorbea foarte mult despre iubirea omului faţă de Dumnezeu, care are la temelie conlucrarea harului divin şi libertatea fiecărui om de a dori unirea cu Dumnezeu, prin eliberarea de lucruri care nu-i sunt de reală trebuinţă. Iată cât de frumos descrie aceste aspecte: „Ca să iubească omul pe Dumnezeu trebuie încet-încet să se arate deasupra oricărui lucru de care se ocupă, până la starea la care au ajuns Părinţii, încât şi la starea biologică să-l refuze, fapt care ajunge să fie şi astăzi de necrezut. Şi totuşi este real. Cu această tăgăduire absolută şi cu această grijă exclusivă a ascultării faţă de voia dumnezeiască, începe dumnezeiescul har, care este înăuntrul nostru, să acţioneze. Harul nu are putere dacă nu este precedat de libertatea personalităţii umane; dacă libertatea personalităţii umane nu se mişcă, dumnezeiescul har, cu toate că se găseşte prezent, nu acţionează. Omul trebuie să dovedească de bună-voie ce preferă. Preferă să iubească pe Dumnezeu şi să dovedească aceasta prin faptă? Atunci acţionează dumnezeiescul har, care distruge pe omul cel vechi şi modelează pe cel nou, după Hristos“.

  Zâmbetul de după moarte  

După mărturisirile vieţuitorilor Mănăstirii Vatopedu, adormirea lui gheron Iosif s-a petrecut astfel: în ultima lună de viaţă, în timp ce dormea, gheron Iosif spunea cu gura rânduielile de slujbă. Monahul care îi slujea a venit în dimineaţa de marţi, 30 iunie 2009, cam pe la ora 10, să vadă ce face bătrânul. Gheron Iosif i-a spus că astăzi se va duce, deoarece simte moartea. Monahul i-a răspuns: „Bine, gheronda, cum vrea Domnul“. După masă, rămas singur în chilie, a săvârşit Vecernia. Seara, pe la 8, gheronda l-a întrebat pe fratele ce era cu el: „Ce vor demonii ăştia, de ce au venit ?“. Apoi, la ora 9:00: „Sfinţii care au venit vor rămâne cu noi, să ne ajute“. Gheronda Iosif era liniştit şi împăcat cu sine. Pe la ora 10:00 s-a ridicat, în pat fiind, şi a întrebat: „Cum este troparul în continuare? Că nu ştiu cum urmează…“. Fratele nu i-a răspuns nimic, căci nu ştia despre ce anume este vorba. Noaptea, a respirat adânc de trei ori şi a adormit.

Părinţii Mănăstirii Vatopedu susţin că după moartea sa, bătrânul Iosif „a zâmbit“ timp de 45 de minute, după care buzele au revenit la poziţia iniţială.

Fără nici o îndoială, sfinţii Bisericii sunt modele vii de urmat. Într-o societate confuză, în care cele pământeşti, trecătoare joacă un rol parcă prea important, în care viaţa roieşte doar în jurul bunurilor de ordin material, cuviosul Iosif Vatopedinul ne arată atât de limpede că viaţa noastră nu este altceva decât un dar al lui Dumnezeu făcut nouă de a ne bucura. În faţa bunurilor materiale, gheronda Iosif ne-a învăţat că cel mai important lucru este căutarea lui Dumnezeu şi a împărăţiei Sale, la care ne-a făcut moştenitori prin Fiul Său cel Unul Născut. Monahul Iosif Vatopedinul nu rămâne doar o simplă personalitate marcantă a Bisericii Ortodoxe din Grecia şi a Sfântului Munte Athos, ci este o personalitate a întregii Biserici, un model vrednic de urmat de noi toţi, cei ce permanent străbatem popasuri în drumul nostru către înviere. Iată cum îl caracteriza un teolog grec pe marele Iosif Vatopedinul: „Un sfânt contemporan care a ştiut să adune în jurul lui o mare grupare cu binecuvântarea lui Iosif Sihastrul, al cărui fiu duhovnicesc a fost. La Sfânta Mănăstire Vatopedu au venit mii de credincioşi ca să asculte cuvântul lui şi să ia binecuvântarea sa. Să fie amintirea lui în veac“. 

surse: Ziarul Lumina si Presa Ortodoxa de limba greaca 

Despre Profetia Parintelui iosif Vatopedinul, puteti citi AICI

Profetia Parintelui Iosif Vatopedinul

   Parintele Iosif Vatopedinul (1921-2009)

Parintele Iosif Vatopedinul a fost un monah cu viata sfanta si un mare isihast (practicant al Rugaciunii lui Iisus) care a trait in Sf Munte Athos la Manastirea Vatoped. Anul trecut, pe 1 iulie, cand ar fi trebuit sa implineasca varsta de 88 de ani, Parintele Iosif s-a mutat in vesnicie de unde ne zambeste.

 Interviu din 26.10.2001

Parintele Iosif: Ne bucuram sa va primim.Aveti respectul nostru profund si cele mai bune urari din partea noastra.

Un pelerin: Multumim parinte, ca ne-ati primit. Vremurile in Rusia, acum, sunt pe de o parte teribile si pe de alta parte, complexe.

Parintele Iosif: Noi ne rugam ca poporul rus sa se intoarca la starea sa naturala, care a existat inaintea distrugerii, pentru ca avem radacini comune si punem la inima situatia in care se afla poporul rus.

Un pelerin: Exista multe suferinte, desigur. Dependenta de droguri este agresiva. Exista o stare de degenerare a natiunii noastre.

Parintele Iosif: Lucrurile sunt acum intr-o stare de deteriorare - conditie care in momentul de fata este comuna pentru lumea intreaga. Si ca urmare a acestei conditii va incepe mania lui Dumnezeu. Am atins limita. Si acum se va intampla ceea ce Dumnezeu, in mila Sa, a indurat. El acum va pedepsi aspru, datorita dreptatii Sale, pentru ca a venit timpul pentru aceasta. Va fi un razboi, si mai multe razboaie, si vom trece prin mari dificultati. Puterea lumii a fost preluata acum de evrei, iar scopul lor este de a anihila Crestinismul. Mania lui Dumnezeu va face astfel incat toti dusmanii secreti care au condus la aceasta stare, sa se autodistruga. Mai ales de aceea este trimisa mania lui Dumnezeu peste noi: pentru a-i distruge, intr-un fel sau altul. Dar acest lucru nu trebuie deloc sa ne inspaimante, pentru ca trebuie sa avem mereu nadejde in Dumnezeu. pentru ca mii si milioane de martiri, inclusiv Noii Martiri, au suferit exact in acelasi mod, si trebuie sa fim pregatiti pentru aceasta si sa nu ne inspaimantam. Trebuie sa existe rabdare, rugaciune si nadejde in pronia Divina, din partea noastra. Sa ne rugam pentru renasterea Crestinismului dupa acest razboi, dupa tot ce ne asteapta, pentru ca Domnul sa ne dea cu adevarat puterea sa restauram toate acestea. Dar acest rau (razboiul) trebuie indurat.

Un pelerin: Si cat de repede va renaste Rusia dupa aceasta?

Parintele Iosif: Totul a inceput acum, acum va fi o mare explozie. Dupa aceasta va urma renasterea.

Un pelerin: Acum multe icoane izvorasc mir. Noi avem o icoana a mantuitorului din care curge sange.

Parintele Iosif: Si aici in Grecia, de asemenea, multe izvorasc mir. Aceasta simbolizeaza ca Mantuitorul plange, si Maica Domnului plange, si icoanele plang.

Un pelerin: Au dus o icoana pe hartie cu o urma de sange pe ea sa fie analizata si s-a descoperit ca era plasma.

Parintele Iosif: Acesta este inceputul acestor evenimente, evenimente tulburatoare, evenimente militare. Cei care pun in miscare acest rau sunt evreii. Ei sunt indemnati de catre diavol sa faca aceasta, pentru a distruge samanta ortodoxiei in Grecia si in Rusia. Acesta va fi principalul lor obstacol in dominarea lumii. Si fara indoiala ei ii vor obliga pe turci sa vina aici, in Grecia pentru a-si incepe lucrarea lor; iar Grecia, desi are teoretic un guvern, nu are un guvern adevarat. Ii lipseste puterea, iar turcii vor veni aici. Acesta va fi momentul cand Rusia de asemenea isi va pune in miscare fortele sale pentru a se impotrivi turcilor. Evenimentele se vor desfasura astfel: cand Rusia vine in ajutorul Greciei, americanii si NATO vor incerca sa previna aceasta, pentru a nu se forma nicio alianta intre doua tari ortodoxe. De asemenea ei vor provoca la lupta alte puteri, cum ar fi Japonia si altele. Va fi mare sacrificiu pe teritoriul fostului Imperiu Bizantin. Vor pieri 600 de milioane de oameni. Vaticanul de asemenea se va implica mult, pentru a impiedica rolul crescand al ortodoxiei si pentru a preveni o alianta intre tarile ortodoxe. Astfel se va implini pronia Divina.

Un pelerin: Desigur. Toate premizele pentru aceste evenimente sunt create. Dar trebuie luat in considerare si faptul ca exista o opozitie in mass-media. Cat timp va mentine presedintele Rusiei calea pe care merge acum/ Este buna calea pe care merge?

Parintele Iosif: Dumnezeu va permite distrugerea tuturor celor care seamana aceste tentatii, pornografia si dependenta de droguri. Iar Domnul le va intuneca mintile astfel incat sa se distruga unii pe altii fara nicio satisfactie. Domnul va permite aceasta special pentru a putea aduce o mare "epurare". In ceea ce-l priveste pe Putin, nu va fi mult la putere, si apoi va urma un razboi, iar el nu va rezista mult. Dar dupa aceasta "epurare" va urma o mare renastere a ortodoxiei, nu numai in Rusia, ci peste tot in lume. Dumnezeu isi va arata binecuvantarea Sa, ca si in primele secole de crestinism. Atunci oamenii se duceau la Dumnezeu cu inima deschisa. Aceasta va dura pentru 3-4 decade (decenii), apoi dictatura lui Antihrist va incepe brusc. Acestea sunt evenimentele teribile pe care trebuie sa le induram, sa nu le permitem sa ne sperie, pentru ca Dumnezeu ne va adaposti. Da, cu siguranta vom trece prin dificultati, foame, si chiar persecutii, si multe altele, dar Dumnezeu nu ne va abandona. Iar cei care sunt la putere ar trebui sa-i indemne pe subordonatii lor sa fie cu Dumnezeu, sa respecte rugaciunea, iar Dumnezeu ne va adaposti. Starea care va urma "epurarii" va fi una de mare renastere. Noi, pastorii, trebuie, atat cat ne sta in putinta, sa-i facem pe oameni sa renunte la pacatele lor, pentru ca gratia Divina sa nu se indeparteze de la noi. pentru a fi cat mai aproape posibil de Dumnezeu, in rugaciune. Atunci Dumnezeu va fi intotdeauna cu noi, indiferent de cat de grele vor fi circumstantele. Dumnezeu nu ne va abandona.

 sursa: Vestitorul ortodox 
Mai multe informatii despre Parintele Iosif Vatopedinul, gasiti AICI