In Vinerea Mare se face pomenire de sfintele, mantuitoarele si infricosatoarele Patimi ale  Mantuitorului. Rastignirea nu era practicata de evrei. Cu exceptia  crucificarii a 800 de locuitori ai Ierusalimului de catre regele  Alexandru Ianeul in 87 i.Hr., in Palestina aceasta pedeapsa era aplicata  doar de catre autoritatea romana. Cel care primea condamnarea la  moartea pe cruce, era dezbracat de haine, biciuit si obligat sa parcurga  drumul pana la locul executiei, cu barna orizontala a crucii in spate,  legata de mainile intinse. Sentinta era pronuntata de catre conducatorul  provinciei intr-un loc public.
Din Scriptura aflam ca dupa ce Hristos a fost biciuit, Pilat,  guvernatorul roman al provinciei Iudeea (26-36 d.Hr.), spalandu-se pe  maini, rosteste sentinta. Mantuitorul Hristos este trimis spre locul  rastignirii, purtandu-Si crucea.
Ajuns la locul executiei, bratul orizontal al crucii era fixat, cu  ajutorul cuielor, de bratul vertical infipt din timp in pamant, iar  picioarele condamnatului puteau fi asezate pe un scaunel de picioare,  ceea ce usura durerile, dar lungea supliciul. Ele puteau fi si tintuite  fara sprijin, usor indoite, cu talpile lipite de stalpul vertical. In  varful acestuia se fixa o scandura pe care era consemnata vina  condamnatului, in cazul Domnului: „Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor“.
Trupul mort, coborat de pe cruce, putea fi aruncat intr-o groapa comuna,  impreuna cu instrumentele executiei sau putea fi incredintat oricui  s-ar fi milostivit sa-l ingroape.
Din Sfintele Evanghelii cunoastem ca Iosif din Arimateea l-a coborat de  pe Cruce si l-a ingropat, impreuna cu Nicodim, in mormantul sau aflat  intr-o gradina din apropierea locului rastignirii.
In Sfanta si Marea Vineri se face pomenirea Sfintelor si Mantuitoarelor  si infricosatoarelor Patimi ale Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului  nostru Iisus Hristos: scuiparile, lovirile peste fata,  palmele,  insultele, batjocurile, haina de porfira, trestia, buretele, otetul,  piroanele, sulita,  crucea,  moartea.
Moartea biruita prin moartea lui Hristos
Moartea a intrat in creatie prin despartirea omului de Dumnezeu. Din iubire fata de om, Fiul Lui Dumnezeu S-a intrupat si a  primit moartea de buna voie. A primit-o nu din curiozitate, ci pentru a  o invinge. Astfel, Hristos intoarce rostul mortii. In loc de mijloc de  trecere la cel mai redus grad de viata, ea e folosita de El ca mijloc de  biruire a ei. El a invins moartea nu numai pentru ca a fost Dumnezeu,  ci si pentru ca umanitatea Lui a fost fara de pacat. 
Pentru Hristos, moartea nu era inevitabila, deoarece El, fiind strain de  pacat, nu purta in Sine germenele mortii. Hristos nu moare de o moarte  naturala, rezultat al unui proces ce culmineaza cu descompunerea fizica,  nu este atins de vreo boala, ci primeste moartea de buna voie. De aceea  indura moartea in toata grozavia ei, moartea prin excelenta.
Moartea suportata de Hristos naste in noi, daca ne unim cu El, o stare  noua, de incetare a alipirii egoiste si patimase la cele ale lumii si de  daruirea vointei Lui de a ne iubi unii pe altii. Iar aceasta ne da  puterea de a birui si noi moartea. 
Spre deosebire de noi, care induram moartea in mod pasiv, ca pe o  consecinta a pacatului, Hristos a intampinat-o in stare de maxima  concentrare spre a o birui. In canonul pascal compus de Sfantul Ioan Damaschin se canta: „Praznuim omorarea mortii".
Din Sfintele Evanghelii aflam ca in momentul in care Hristos Si-a dat duhul s-au aratat o  serie de semne miraculoase: catapeteasma templului s-a rupt, pamantul  s-a cutremurat, pietrele s-au despicat si multe trupuri ale celor  adormiti s-au sculat.
De teama ca trupurile celor osanditi sa nu ramana pe cruce si a doua zi,  cand se praznuiau Pastile, iudeii cer permisiunea lui Pilat sa se  zdrobeasca fluierele picioarelor osanditilor si apoi sa fie coborati de  pe cruce. Se folosea acest procedeu spre a grabi moartea celor  rastigniti. Dupa ce primesc acordul de la Pilat, ostasii zdrobesc  fluierele picioarelor celor doi talhari, deoarece, in ciuda chinurilor,  ei inca nu murisera. Cand venira insa la Hristos constatara ca El murise  si atunci nu ii mai zdrobira oasele. Spre a se convinge ca Hristos  murise cu adevarat, un ostas ii impunse coasta cu sulita si indata tasni  sange si apa.
Iosif din Arimateea si cu Nicodim vor lua trupul lui Hristos de pe cruce, il  vor unge cu aromate si il vor infasura intr-un giulgiu. Pe cap ii vor  pune o mahrama, implinind astfel, intru totul datina iudaica a  inmormantarii.
Evanghelistul Matei spune ca mormantul in care Hristos a fost pus apartinea lui Iosif, iar  de la Ioan aflam ca era "un mormant nou, in care nu mai fusese nimeni  ingropat" (19, 41).
Iudeii vor pecetlui piatra mormantului, in nadejdea ca uitarea sa-L  acopere definitiv pe Cel ce zacea acolo. Dar ei nu vor putea opri astfel  nici coborarea la iad si nici invierea lui lisus, urmata de raspandirea  noii credinte.
Mormantul lui Hristos ramane gol. Nu mai este cum spunem noi "locas de  veci". Acest mormant ne vesteste ca si mormintele noastre vor ramane  goale. 
Slujba Prohodului
Vinerea Mare este zi aliturgica, adica nu se savarseste nici una dintre  cele trei Sfinte Liturghii. Ceremonia  principala din aceasta zi este scoaterea Sfantului Epitaf din altar si  asezarea lui pe o masa in mijlocul bisericii. Prin scoaterea Sfantului  Epitaf retraim coborarea de pe Cruce a lui Hristos si pregatirea  Trupului Sau pentru inmormantare.
Sfantul Epitaf, asezat pe o masa in mijlocul bisericii, in fata crucii,  sta inconjurat de lumanari si cu Evanghelia deasupra. Credinciosii trec  prin fata lui, ingenuncheaza de trei ori si saruta picioarele  Mantuitorului. Apoi credinciosii trec pe sub aceasta masa pe care este  asezat Sfantul Aer, reflectand in plan simbolic pogorarea in mormant.
Se spune că pe cei ce trec de trei ori pe sub Sfântul Aer nu-i doare  capul,  mijlocul şi şalele in cursul anului, iar dacă îşi sterg ochii cu  marginea  epitafului nu vor suferi de dureri de ochi. 
Seara se canta Prohodul si se inconjoara biserica cu Sfantul Epitaf. Este o procesiune de inmormantare. Epitaful pe  care il poarta preotii ajutati de credinciosi simbolizeaza trupul  Mantuitorului. Dupa procesiunea din jurul bisericii, Sfantul Epitaf este  asezat pe Sfanta Masa din altar, unde ramane pana la Inaltare. Punerea  pe Sfanta Masa reprezinta punerea Domnului in mormant.
Vinerea Mare mai este numita si Vinerea Pastelui, Vinerea Patimilor,  Vinerea Neagra sau Vinerea Seaca. Se numeste Vinerea Pastilor, pentru ca  este ultima vineri dinaintea Pastelui, Vinerea Patimilor, pentru ca in  aceasta zi a patimit si a fost rastignit Domnul Iisus Hristos. Acestei zile i se spune şi Vinerea Seacă, pentru că bătrânii ţineau post  negru,  iar seara, la Denia Prohodului Domnului, luau anafura de la  biserica. Dupa  cantarea Prohodului Domnului se inconjoara de trei ori  biserica de tot soborul,  cu Sfantul Epitaf, care apoi este asezat pe  masa din mijlocul bisericii. 
La terminarea slujbei, femeile merg la morminte, aprind lumanari si-si  jelesc  mortii. La sfarsitul slujbei, preotul împarte florile aduse de  credincioşi.  Acestea sunt considerate a fi bune de leac. Oamenii duc  acasă lumânările aprinse  în vinerea mare. Ocolesc casa de trei ori şi intrând, se inchină, făcând  câte o  cruce cu lumânarea aprinsă în cei patru pereţi sau doar la  grinda de la intrare.
Traditii, obiceiuri in Vinerea Mare
In Vinerea Mare a fost rastignit Isus si a murit pe cruce pentru  salvarea neamului omenesc de pacate si suferinte. Din acest motiv,  Vinerea Mare este si zi in care este bine sa tii post negru, fara apa si mancare, pentru a fi feriti de boli si pentru a avea spor tot anul. 
In Vinerea Mare exista ca si traditii principale ducerea de flori la  biserica pentru Hristos si trecerea pe sub masa de 3 ori, ceea ce  simbolizeaza potignirile Mantuitorului atunci cand si-a purtat in spate  propria cruce pentru rastignire. Se spune ca cine se spovedeste si se  impartaseste in Vinerea Mare, va fi spovedit si impartasit pentru tot  anul.
Se spune ca este bine a te scalda in apa rece de 3 ori in Vinerea Mare,  asa cum Ioan Botezatorul L-a botezat pe Hristos in apele Iordanului si  astfel vei fi sanatos tot anul. Tot ca si traditie se mai spune ca daca va ploua in aceasta zi, anul va  fi unul roditor si imbelsugat, iar daca nu va ploua va fi un an secetos,  neroditor.

 
3 comentarii:
Te imbratisez cu mult drag, Amira!! Iti multumesc pentru urarile tale si iti doresc la randul meu sarbatori fericite, Paste luminos si voios!!
Cu mult drag, Cristiana
La voi toate sunt zile "sfinte"?
Da, Andrei... la noi toate zilele din Saptamana Patimilor sunt sfinte.
Iti doresc sarbatori fericite, pline de iubire si lumina!
Trimiteți un comentariu