vineri, 23 aprilie 2010

Sfantul Mare Mucenic Gheorghe


Rugaciune catre Sfantul Mare Mucenic Gheorghe
Preamarind, Doamne, puterea ta ne rugam tie cu umilinta, ca sfantul Gheorghe care l-a urmat pe Fiul tau in patimire, cu aceeasi generozitate sa ne ajute si pe noi in slabiciunile noastre.
Prin Cristos, Domnul nostru. Amin

Viata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe

Minunatul acesta, vestitul si marele Mucenic Gheorghe a trait pe vremea imparatului Diocletian, s-a nascut in Capadochia, fiu al unor parinti crestini si invatat, din tinerete, in dreapta credinta. Ramas fara de tata din copilarie, Sfantul s-a mutat, cu maica sa, din Capadochia in Palestina, fiind cu neamul de acolo si avand acolo multe averi si mosteniri. Ajuns la varsta desavarsita si fiind frumos la chip si viteaz in lupta, prin osteneala, pricepere si destoinicie, tanarul Gheorghe s-a facut pretuit si, imbratisand slujba armelor, in scurta vreme, a cucerit cele mai mari cinstiri, pana si dregatoria de conducator de oaste, in garda imparatului. 
Se stie ca, desi era pagan, imparatul Diocletian, pana la anul 303 nu a luat nici o masura impotriva crestinilor. Aceasta stare de lucruri a ingaduit crestinilor vrednici, sa urce pana la cele mai inalte slujbe in imparatie. In anul 303 insa, din indemnul ginerelui sau Galeriu, pe care Diocletian l-a luat ca insotitor la domnie, a aprins prigoana impotriva crestinilor. Istoria crestinitatii sta martora ca, din anul 303 si pana la 313 (anul decretului de la Milan, prin care Sfantul imparat Constantin a dat pace crestinilor), Biserica a trecut printr-o cutremuratoare incercare si o sangeroasa proba: crestinii au fost siliti sa aleaga, cu pretul vietii lor, intre zeii pagani si Hristos. 

Cunoscand, deci, decretul de prigonire impotriva crestinilor, indata Gheorghe s-a infatisat singur inaintea imparatului Diocletian si, inaintea intregii curti imparatesti, a marturisit deschis ca este crestin si ca intelege sa slujeasca in oastea imparatului, ca ucenic al lui Hristos. Uimit de aceasta marturisire si indemnat de Galeriu, Diocletian a dat porunca sa fie dus in temnita si pus la chinuri, ca sa se lepede de credinta. Si a fost trecut prin toate vamile muceniciei, loviri cu sulita, batai la talpi, lespezi de piatra pe piept, chinul la roata, groapa cu var, incaltaminte cu cuie, bautura otravita, bataia cu vine de bou s.a. Toate acestea si altele asemenea, Sfantul Gheorghe le-a indurat cu barbate stand tare in credinta. 

Pentru cei credinciosi, Mucenicii sunt crestini alesi, luminati de Dumnezeu, pentru a duce lupta impotriva paganatatii si a diavolului. Drept aceea, in toiul prigonirilor si in clipele cand sunt pusi la incercarile cele mai sangeroase, Mantuitorul ii lumineaza cu puteri dumnezeiesti, care le ocrotesc trupul impotriva suferintelor. 

Deci, cei de fata, vazand chinurile de moarte, prin care trecea Sfantul Gheorghe si ca ramane viu si nevatamat, multi dintre ei s-au lepadat de idoli si au venit la credinta in Hristos, slavind cu un glas pe Dumnezeul crestinilor. Mai mult, in vremea tinerii lui in temnita, Sfantul Gheorghe, atingandu-se de un mort, acesta a inviat. Insasi imparateasa Alexandra, sotia lui Diocletian, vazand acestea, a marturisit credinta ei in Hristos. 

In cele din urma, imparatul a incercat sa-l induplece cu onoruri si cu fagaduinte, dar Sfantul a ales sa ramana pentru totdeauna cu Hristos. In fata acestei marturisiri si, vazand ca toate incercarile lui sunt zadarnice, Diocletian a dat porunca sa li se taie capetele, si Mucenicului si imparatesei Alexandra. 

Ostasii i-au scos afara din cetate, dar, pe drum, inainte de a ajunge la locul de taiere, imparateasa, slabind cu trupul, si-a dat duhul. Iar, cand au ajuns la locul hotarat, Sfantul si-a ridicat glasul si s-a rugat cu caldura, multumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite. Astfel, rugandu-se, cu bucurie si-a plecat capul sub sabie si a fost taiat, in ziua de 23 aprilie, pazind pana la capat credinta fara prihana si luand cununa cea nevestejita din mana lui Hristos, Domnul sau. 

Dintre toti Sfintii sarbatoriti in lumea crestina, putini au ajuns la faima de care s-a bucurat, si se bucura, Sfantul Gheorghe, la poporul nostru. In satele si orasele tarii noastre, foarte multe biserici sunt ridicate in cinstea lui. Multi oameni, barbati si femei, ii poarta numele. De asemenea si multe orase din tara. Al treilea brat al Dunarii, in Delta, se cheama, Bratul Sfantului Gheorghe. Se stie, apoi, ca multa vreme ocrotitorul ostirii romane a fost Sfantul Gheorghe. Asemenea, steagul Moldovei, trimis de Stefan cel Mare la manastirea Zograful, din muntele Athos, are chipul Sfantului Gheorghe, doborand balaurul. 

Acest chip al Sfantului, doborand balaurul, a fost la noi ca un rasunet si ca o chemare a poporului la lupta crestinilor impotriva balaurului vremii, adica a paganilor otomani si impotriva diavolului. O dovada este si rugaciunea lui Stefan cel Mare, scrisa pe steagul sau:
"O, luptatorule si biruitorule, mare Gheorghe, in nevoi si in nenorociri grabnic ajutator si cald sprijinitor, iar celor intristati, bucurie nespusa, primeste de la noi aceasta rugaminte a smeritului tau rob, a Domnului Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Tarii Moldovei. Pazeste-l pe el neatins in lumea aceasta si in cea de apoi, pentru rugaciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca sa Te preamarim in veci. Amin. Si aceasta a facut-o in anul 7008 (1500), in al 43 an al Domniei Sale". 

Rugaciune catre Sfantul Mare Mucenic Gheorghe

O, luptatorule si biruitorule, mare Gheorghe, in nevoie si in nenorociri grabnic ajutator si cald sprijinitor, iar celor intristati bucurie nespusa, primeste de la noi aceasta rugaminte a smeritului tau rob, a Domnului Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Tarii Moldovei. Pazeste-l pe el in lumea aceasta si in cea de apoi, pentru rugaciunile celor ce Te cinstesc pre Tine, ca sa Te preamarim in veci. Amin.
Credinta populara

In credinta populara Sf. Gheorghe este asociat adesea cu omorirea balaurului. Aceasta legenda dateaza din secolul XII si una din variantele sale este "Legenda Aurea". Se povesteste cum un balaur imens si feroce a aparut langa orasul Selena din Lybia. Locuitorii trebuiau sa-i ofere zilnic oi pentru a-i potoli foamea, iar cand nu au mai avut oi, balaurul a cerut pe fata imparatului. Atunci a aparut un viteaz crestin care s-a oferit sa rapuna balaurul.

In unele icoane timpurii fata imparatului este infatisata in gura balaurului, in timp ce un viteaz cu o sulita se lupta cu acesta. Dupa ce a strapuns balaurul cu sulita tinarul a dus-o pe printesa la palatul imparatului, care i-a oferit mana ei si jumatate din imparatie. Viteazul a refuzat spunand ca mai are multe alte lucruri de indeplinit in lupta sa pentru apararea bisericii si ajutorul saracilor si nedreptatitilor; apoi le-a spus ca numele lui este Gheorge si a plecat.

Misterul si legenda care invaluie pe Sf. Gheorghe nu vor dispare niciodata, la fel cum cauza sa nobila va genera intotdeauna admiratie si respect. Poate cea mai corecta afirmatie despre el este aceea facuta de un ierarh din secolul V: "Numele Sfantului Gheorghe este onorat de credinciosii de pretutindeni, dar adevaratele sale fapte sunt stiute numai de Dumnezeu".


Obiceiuri de Sf Gheorghe

In calendarul popular, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta, este considerat a fi un zeu al vegetatiei, protector al naturii inverzite, al vitelor si al oilor, el fiind identificat in Panteonul romanesc cu Cavalerul Trac. In spiritualitatea populara, Sf. Gheorghe este cel de-al doilea stalp calendaristic, alaturi de Sf. Dumitru - Samedru -, intre cele doua divinitati existand o intelegere cosmica, facilitata si de divinitatea suprema. Se spune ca atunci cand se aud primele broaste cantand, Sf. Gheorghe ia cheile de la Samedru pentru a deschide drumul naturii spre viata, el fiind considerat Cap mare de primavara, inverzitorul intregii naturi, semanatorul tuturor culturilor si inchizatorul anotimpului friguros. Toamna, Samedru, care nu iubeste pomii inverziti, primeste cheia de la Sf. Gheorghe pentru a inchide timpul frumos si a slobozi din adancuri anotimpul rece.

In calendarul popular, ca si in traditia crestina, Sf. Gheorghe este o divinitate tanara, hipomorfa, purtata in spate de un cal. In egala masura, el este si o divinitate pastorala, de origine indo-europeana, ziua sa de celebrare fiind considerata a fi momentul de inceput a anului pastoral.

Daca in trecut aceasta sarbatoare era cinstita cu mult fast timp de trei zile, astazi, doar cu totul izolat, mai strabate farmecul ei de altadata. Cele mai multe obiceiuri legate de aceasta zi au fost abandonate pe parcursul timpului dar importanta sarbatorii in spiritualitatea traditionala ne obliga sa amintim cateva dintre practicile si obiceiurile de odinioara.

In ajunul zilei de 23 aprilie oamenii pregateau cu grija brazde verzi, taiate sub forma patrata, in care infigeau ramuri inmugurite de salcie si flori galbene de primavara cunoscute, in Bucovina, sub numele de calce. In noaptea sau dimineata zilei de Sf. Gheorghe, capul familiei, intotdeauna un barbat, aseza brazdele, astfel impodobite, "de straja "la stalpii portilor si ai caselor, la ferestrele si usile caselor si grajdurilor, in gradini si pe mormintele din cimitire. Se credea ca, astfel, oamenii, vitele si semanaturile erau protejate de fortele malefice, ce deveneau extrem de active in acest moment de inceput a anului pastoral. Masurile de protectie se luau mai ales impotriva strigoilor si strigoaicelor care, conform traditiei, furau mana vitelor cu lapte. Tot impotriva strigoilor se obisnuia a se pune langa poarta casei si la intrarea in grajd o grapa, asezata cu dintii in sus si cu un bracinar de fecior cast petrecut printre acestia.

In Bucovina, brazdele si ramurile verzi erau pastrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri impotriva frigurilor sau pentru a fi amestecate in hrana animalelor (in credinta ca acestea vor fi protejate de puterea malefica a strigoilor) si pentru a fi puse in cuibarele clostilor (pentru a avea pui cat mai multi si pentru a le feri de boli si ulii).

O alta practica care se savarsea acum era impodobirea donitelor de muls vacile cu multa verdeata si flori de primavara. Donitele, pline cu apa si astfel "gatite", se puneau in tinda casei, dupa usa de la intrare. In dimineata zilei de Sf. Gheorghe, apa si verdeata tocata erau turnate in hrana animalelor, crezandu-se ca, astfel, va spori laptele vitelor si ca vor fi protejate de toate relele. Intrucat Sf. Gheorghe era considerat a fi Cap Mare de Primavara - moment important in derularea timpului calendaristic - in preziua sarbatorii dar si pe parcursul celor trei zile in care era celebrat, erau indeplinite numeroase ritualuri de aflare a ursitei si a norocului.
 
In ajunul zilei de Sf. Gheorghe, fetele de maritat credeau ca isi pot vedea ursitul daca priveau, in aceasta noapte, intr-o cofa plina cu apa.
 
In dimineata zilei de 23 aprilie tot ele, fetele, puneau in mijlocul drumului brazde verzi, impodobite cu coronite, pentru a observa, pe furis, care fecior va calca peste ele. Daca flacaii ce le erau dragi nu calcau pe coronite, fetele credeau ca in acel an se vor casatori. Brazdele si coronitele erau pastrate peste an, pentru a fi folosite ca remediu in ameliorarea diferitelor boli sau pentru a se face cu ele farmece de dragoste.

In aceasta zi fetele mai obisnuiau sa semene usturoi, pe care-l pastrau pana in anul viitor. Mancand usturoiul semanat cu un an inainte, ele credeau ca vor fi inzestrate cu toate virtutile si ca se vor casatori in cel mai scurt timp.
 
Dis-de-dimineata, inainte de a se scutura roua, fetele mergeau pe furis in padure, in locuri ferite si indepartate, "pana acolo unde nu se auzeau latratul cainilor si cantatul cocosilor", pentru a culege matraguna si navalnic, pe care le aduceau acasa si le puneau in pod sau sub streasina, in credinta ca aceste plante miraculoase le vor aduce petitori bogati. Obiceiul pastra ceva din solemnitatea ceremoniala a marilor rituri: fetele isi luau traista si un colac descantat si, odata ajunse in padure, se incingeau intr-un joc cu semnificatii magice, mancau colacul, stropeau cu vin locul din care recoltasera plantele si abia apoi se intorceau acasa purtand un steag, numit pe alocurea strut, confectionat din ramuri de copac impodobite cu panglici multicolore.
 
Matraguna recoltata acum era pastrata peste an pentru a fi folosita la vindecarea unor bolii sau la practicarea vrajilor de maritis pentru fetele urate sau batrane, a vrajilor pentru imbogatire si castigare a faimei sau a celor de inmultire a laptelui la vaci. Matraguna putea sa provoace si nenorocire, saracie, uratenie, nebunie sau moarte, in functie de modul cum era folosita, de riturile sau vrajile in care era uzitata sau in functie de actul care-i declansa puterea.

Flacaii, pentru a nu ramane mai prejos decat fetele, cautau, in dimineata zilei de 23 aprilie, iarba fiarelor, planta miraculoasa ce putea sa sfarame lacatele si lanturile sau putea sa le confere lor, flacailor, proprietati miraculoase, in ajunul sarbatorii, tinerii mergeau intr-o dumbrava din padurea localitatii in care traiau, ducand cu ei cate o cofa cu apa neinceputa. Fiecare tanar isi ascundea vasul intr-un loc doar de el stiut rostind numele fetei ce-i era draga. Apoi, pana la ivirea zorilor se prindeau cu totii in hora, spuneau cimilituri sau cantau din fluiere. La rasaritul soarelui fiecare privea in cofa cu apa. Daca in vas se afla un fir de iarba, credeau ca se vor casatori cu fata iubita si ca vor trai impreuna pana la adanci batranete. Daca in apa se afla o floare uscata sau vesteda, era semn ca tanarul nu se va insura in acel an, iar daca gaseau pamant, se credea ca feciorul va muri in curand.

Femeile casatorite savarseau si ele practici magice pentru bunul mers in gospodarie. De exemplu, in dimineata zilei, inainte de rasaritul soarelui, mergeau in padure si culegeau plante doar de ele stiute (mulgatoare, untul vacii), pe care le adaugau in hrana animalelor, in credinta ca vacile vor da lapte mult si de buna calitate.
 
Tot in aceasta zi se prepara si "unsoarea oilor", un medicament obtinut din plante si grasimi animale, unguent ce se aplica pe ugerul oilor pentru a le apara, astfel, de boli pe tot parcursul verii.
 
Nimeni nu avea voie sa doarma in aceasta zi deoarece se credea ca acel care incalca interdictia avea sa fie somnoros intregul an.

Urzicatul era un alt obicei de Sf. Gheorghe, practicat de tinerii din comunitatile traditionale bucovinene. Intrucat sarbatoarea deschidea o perioada solicitanta in derularea tuturor activitatilor economice, tinerii se atingeau, pe furis, peste partile neacoperite ale corpului, cu tulpini de urzica, nutrind convingerea ca in felul acesta vor fi mai ageri, mai harnici si mai sanatosi de-a lungul intregii veri care urma sa inceapa.
 
In stransa dependenta cu faptul ca Sf. Gheorghe deschidea anul pastoral, in ajunul sau in dimineata acestei zile se aprindeau focuri vii, fie in vatra casei, prin frecarea a doua bucati uscate de lemn, fie in ograda, prin invartirea energica a unui fuscel de lemn introdus intr-o gaura practicata in blana usii de la grajd, fie intr-un loc dinainte stabilit situat in vatra satului. In cazul focurilor aprinse in ograda sau in vatra satului, tinerii obisnuiau a sari peste foc sau prin fum crezand ca, in felul acesta, se purifica si se apara de orice posibile influente nefaste.

Dintre toate obiceiurile de Sf. Gheorghe mai sus enumerate, in comunitatile satesti contemporane se mai pastreaza obiceiul impodobirii stalpilor de la poarta cu ramuri verzi de salcie inmugurita si flori galbene de calce, infipte in brazde inverzite. Intelesurile stravechi ale acestei practici sunt, insa, arareori cunoscute.

Acatistul Sfantului Gheorghe

Troparul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe (glas 4)
 Ca un izbavitor al celor robiti si celor saraci folositor, neputinciosilor doctor, conducatorilor ajutator, Purtatorule de biruinta, Mare Mucenice Gheorghe, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.
Condacul 1
Mult nevoitorului al lui Hristos, Marelui Mucenic Gheorghe, acum toti din suflet sa-i cantam, laudandu-l pe el in sfintitele locasuri, ca pe un preastralucit mare soare al mucenicilor; si ca unul aparator al credinciosilor si ajutator, cu credinta sa-i strigam: Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe!
Icosul 1
Inger intru nevointa cu adevarat te-ai aratat, purtatorule de biruinta al lui Hristos Gheorghe; ca materialnic si cu trup fiind, vitejeste pentru credinta ca un nematerialnic si fara de trup te-ai nevoit; pentru aceasta strigam tie unele ca acestea:
Bucura-te, ca te-ai aratat fire mai presus de fire.
Bucura-te, ca te-ai aratat materie mai presus de materie.
Bucura-te, tanarule, veselule si preafrumosule.
Bucura-te, incepatorule de nevointa al lui Hristos preaalesule.
Bucura-te, inger in trup, care covarsesti pe cei muritori.
Bucura-te, lumescule om, mai presus de lume cu mintea.
Bucura-te, ca intru nevointa in chipul soarelui te-ai aratat.
Bucura-te, ca, dupa fel, ca un inger te-ai infatisat.
Bucura-te, adevarata lucrare a darului.
Bucura-te, curata nelucrare a firii.
Bucura-te, cel prin care credinta s-a inaltat.
Bucura-te, cel prin care ratacirea s-a stricat.
Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe!
Condacul 2
Vederile mintii avandu-le curatite, ai ales mai mult a patimi pentru Ziditorul si impreuna a muri cu El, decat a trai si a avea vremelnica castigare; caci ai dorit a te incununa cu cununa mucenicilor si a canta Domnului: Aliluia!
Icosul 2
Gheorghe, de trei ori fericite, plugar al cinstirii de Dumnezeu te-ai aratat dupa numire; iar necinstirii dezradacinator, toata inselaclunea idolilor din radacina smulgand-o. Pentru aceasta, vrednic esti a auzi de la toti acestea:
Bucura-te, semanatorul copacilor dreptei credinte.
Bucura-te, taietorul neghinelor inselaciunii.
Bucura-te, ca ai smuls spinii idolilor.
Bucura-te, ca ai semanat holda credintei.
Bucura-te, ca pomi cu veselitoare roade ai adus lui Hristos.
Bucura-te, ca pe multi ai adus mantuiti lui Dumnezeu.
Bucura-te, purtatorule de grija al sadurilor slujirii Treimii.
Bucura-te, taietorul radacinilor credintei pagane.
Bucura-te, cel ce ai aratat pamantul cel neroditor.
Bucura-te, cel ce l-ai aratat luiDumnezeu roditor.
Bucura-te, cel prin care nedumerirea s-a pierdut.
Bucura-te, cel prin care cunostinta de Dunmezeu a rasarit.
Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe!
Condacul 3
Din inaltime putere primind, te-ai aratat viteaz ostean nevoitorule al nestricatului Imparat Iisus, de stricaciosul imparat netemandu?te; ci de Dunmezeu luminat fiind, Domnului strigai asa: Aliluia!
Icosul 3
Avand, o, purtatorule de biruinta, ca o mare pavaza credinta lui Hristos in inima, ca un leu ravnind, in mijiocul nevointei barbateste ai stat, cu indrazneata cugetare. Pentru aceasta te binecuvantam zicand:
Bucura-te, incepatorule de toata biruinta al lui Dumnezeu.
Bucura-te, voievodule al lui Hristos.
Bucura-te, luptatorule nebiruit al credintei.
Bucura-te, de biruinta purtatorule, mare nevoitorule al Duhului.
Bucura-te, preatare David, care ai omorat pe Goliat.
Bucura-te, preaviteazule Samson, care ai biruit pe cei de alt neam.
Bucura-te, al dreptei credinte in lupte biruitorule.
Bucura-te, al gresitei credinte puternic cioplitorule.
Bucura-te, ca esti imbogatit cu inima de fier.
Bucura-te, ca te lauzi cu piept de diamant.
Bucura-te, viteazul Crucii cel biruitor.
Bucura-te, uriasul credinciosilor cel de cununa purtator.
Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe!
Condacul 4
Dupa Ziditorul cu ravna ravnind, ca Ilie de demult, tu insuti indemnandu-te, intru nevointe ai intrat; ca n-ai suferit a unge capul tau, Sfinte, cu untdelemnul pacatosilor. Pentru aceea vrednicia de voievod ai aruncat-o lor, cantind lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4
AIe slujitorilor de idoli defaimatoare porunci cele scrise impotriva crestinilor si a lui Hristos auzin-du-le, purtatorule de lupte, cu sufletul te-ai ranit ca un urmator al lui Hristos; pentru aceea, lumea si trupul dispretuind, auzi acestea:
Bucura-te, ca ai urat bogatia cea stricacioasa,
Bucura-te, ca ai impartit bogatia aceasta saracilor.
Bucurat-te, luptatorule impotriva indulcirilor pamantesti.
Bucura-te, mai inaltule decat bunatatile cele materialnice.
Bucura-te, ca ai calcat pe toata lumea cu picioarele.
Bucura-te, ca ai dispretuit marirea cea trecatoare.
Bucura-te, ca ai trecut cu vederea floarea tineretii.
Bucura-te, ca nu te-ai milostivit de frumusetea trupului.
Bucura-te, ca nu ti-ai crutat cu nimic viata.
Bucura-te, vrajmasule neimpacat al trupului.
Bucura-te, ca ai avut neimpatimirea de catre toate.
Bucura-te, ca ai luat biruinta peste patimile toate.
Bucurat-te, Mare Mucenice Gheorghe!
Condacul 5
Dumnezeiasca iubire ai avut in inima ta, Mucenice, si foc al dragostei celei catre Hristos; de care, infierbantandu-ti-se mintea, indumnezeit cu totul si infocat te-ai facut; si pe toate acestea de fata ca un vis le-ai socotit, strigand lui Dunmezeu: Aliluia!
Icosul 5
Catre inchinatorul de idoli, Diocletian, zicea nevoitorul Gheorghe: Pentru ce intarzii judecatorule si nu-mi gatesti in graba toate chinurile? Caci pe toate sunt gata a Ie primi pentru Ziditorul meu. De aceea auzi:
Bucura-te , nemasurata iubire catre Dumnezeu.
Bucura-te, infocata dorinta catre Hristos.
Bucura-te, foc nestins al dragostei celei dumnezeiesti.
Bucura-te, iubirea cea neincetata a Stapanului.
Bucura-te, ca pe toate le-ai dat si pe Hristos L-ai cumparat.
Bucura-te, ca, pentru Dumnezeu, ai socotit desfatari toate cele dureroase.
Bucura-te, ca ai biruit prin dor dorul trupului.
Bucura-te, ca ai stins vapaia prin vapaie.
Bucura-te, primitorul bunei desfatari.
Bucura-te, cel ce duhovniceste iubeai si impreuna asemenea erai iubit.
Bucura-te, cel ce de sineti cu totul te-ai instrainat.
Bucura-te, ca de Hristos cu totul te-ai apropiat.
Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe!
Condacul 6
Cu totul s-a spaimantat tiranul de prea minunata barbatie a ta, Mucenice Gheorghe, si de cuvintele tale detunandu-se, peste uimit si fara de glas s-a facut, caci nu avea ce sa zica, nici nu stia sa cante Domnului: Aliluia!
Icosul 6
Luminat, o, Mucenice, in auzul tuturor in mljlocul luptei ai strigat: Unul este Dunmezeu-Treimea: Tatal si Fiul si Duhul Sfant; si Hristos este Dumnezeu. Pentru aceasta te binecuvantam pe tine zicind:
Bucura-te, stralucite al Treimii propovaduitorule.
Bucura-te, vesel trambitator al credintei.
Bucura-te, privighetoare cu dulce glas si mult viersuitoare.
Bucura-te, randunea cantatoare si rasunatoare.
Bucura-te, buze in cer tunatoare a Dumnezeirii lui Hristos.
Bucura-te, limba de miere curgatoare a iconomiei lui Hristos.
Bucura-te, al cuvantarii de Dumnezeu, propovaduitorule.
Bucura-te, ritor impodobit al credintei.
Bucura-te, sirena atragatoare a Parintelui.
Bucura-te, psaltire a Duhului bine rasunatoare.
Bucura-te, cel prin care adevarul s-a aratat.
Bucura-te, cel prin care minciuna s-a infruntat.
Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe!
Condacul 7
Mari dupa tot chipul sunt felurile chinurllor, pe care le-ai suferit, Mucenice; caci, numai cugetand cineva la ele, i se frange chiar inima. Dar tu pe acestea le-ai suferit, cu bucurie cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7
Tanar cu varsta, dar batran cu mintea, te-ai aratat, o, Mucenice Gheorghe; pentru aceea si chinurile cu barbatie, ca si cum altul le?ar fi patimit, le-ai suferit cu viteaza cugetare; de aceea cantam tie unele ca acestea:
Bucura-te, ca pantecele ti-a fost impuns cu ascutisul sulifei.
Bucura-te, ca trupul cu vine de bou ti-a fost lovit.
Bucura-te, ca ai fost batut peste gura cu multe toiege.
Bucura-te, ca ti-au fost legate mainile cu lanturi.
Bucura-te, ca ai fost tras pe roata cea cu ascutisuri.
Bucura-te, ca pieptul tau cu pietre a fost strivit.
Bucura-te, ca ai purtat incaltaminte inrosita in foc.
Bucura-te, ca ai petrecut trei zile in groapa cu var.
Bucura-te, ca ai baut inveninatoare bauturi.
Bucura-te, ca ai locult adeseori in temnita.
Bucura-te, ca ai fost pus in sulite prea ascufite.
Bucura-te, ca ai luat sfarsitul prin sabie.
Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe!
Condacul 8
Cu total straine si preamarite sunt toate minunile cate ai facut, Mucenice Gheorghe, in luptele tale; si, dupa suferinte nenumarate, cu barbatie mare si cu putere, dand lauda lui Dumnezeu, ai cintat: Aliluia!
Icosul 8
Purtatorule de chinuri, avand in pieptul tau intreg pe Hristos, Cel ce este minunat intre sfinti, prin acesta lucrai minunile cele infricosatoare si mai presus de minte; de care noi inspaimantandu?ne, cu mirare strigam:
Bucura-te, cel ce varfurile sulitelor ai nesocotit.
Bucura-te, cel ce ai biruit chinurile rotii.
Bucura-te, ca te-ai aratat mai tare decat varul.
Bucura-te, ca ai invins puterea veninului.
Bucura-te, ca din mormant ai ridicat pe un mort dedemult.
Bucura-te, ca ai inviat boul lui Glicherie.
Bucura-te, cel ce ai izbavit un copil din Bulgaria.
Bucura-te, cel ce ai scapat un copil din Creta.
Bucura-te, cel prin care copilul a biruit.
Bucura-te, cel de care negutatorii s-au oprit.
Bucura-te, cel ce ai primit stalpul vaduvei.
Bucura-te, ca i-ai surpat pe zeii elinilor.
Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe!
Condacul 9
Pe tine toata firea ingerilor vazandu-te stand in mijiocul luptei, tanar si putenic prin Hristos, singur luptandu-te, plesnind cu mainile te lauda; si bucurandu-se, pe Domnul slavea, cantand: Aliluia!
Icosul 9
Ritor al dogmelor credintei fiind, de trei ori fericite, si minuni multe savarsind, pe tine vazandu-te popoarele pe pamant, catre dumnezeiasca credinta a lui Hristos se indemnau, si se bucurau cu duhul, strigand tie unele ca acestea:
Bucura-te, privelistea ingerilor.
Bucura-te, privirea oamenilor.
Bucura-te, indulcirea puterilor ceresti.
Bucura-te, veselia oamenilor pamantesti.
Bucura-te, ca te-ai facut marire cerului si pamantului.
Bucura-te, ca bucurie ai adus ingerilor si oamenilor.
Bucura-te, desfatarea frumoasa a lumii celei de sus.
Bucura-te, lauda dumnezeiasca a lumii celei de jos.
Bucura-te, dulce stralucire a mintilor.
Bucura-te, dulce intrumusetare a sufletelor.
Bucura-te, cel prin care Biserica se veseleste.
Bucura-te, cel prin care toata lumea dantuieste.
Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe!
Condacul 10
Ceata demonilor, vazindu-te pe tine, Mucenice, ca i-ai biruit pe ei prin lupta, caderea lor cu suspin amar o plangeau si acestea ziceau: Cum a biruit purtatorul de trup pe cei iara de trup si lui Dumnezeu canta: Aliluia!
Icosul 10
Toiag de biruinta mare si atotputernic ai ridiucat asupra amagirii elinilor; pentru aceasta si purtator de biruinta te numesti, Mucenice Gheorghe; de care noi, minunindu-ne, spre lauda strigam unele ca acestea:
Bucura-te, pierzatorul demonilor.
Bucura-te, surpatorul elinilor.
Bucura-te, cel ce ai sfaramat pe idolii cei neinsufletiti.
Bucura-te, cel ce ai vadit mestesugirile lor.
Bucura-te, ca ai infruntat stapaniri si incepatorii.
Bucura-te, caci cu varsarea sangelui tau pe leviatan l-ai inecat.
Bucura-te, cel ce focul amagirii l-ai stins.
Bucura-te, cel ce latirea politeismului al restrans-o.
Bucura-te, infricosatorule arzator al capistilor.
Bucura-te, preaputernicule sfaramator al idolilor.
Bucura-te, cel din a carui pricina satana suspina.
Bucura-te, cel prin care paganismul ofteaza.
Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe!
Condacul 11
Cetele tuturor sfintilor intampinau, o, Mucenice, sfant sufletul tau, cand se suia la ceruri, si cu ingerii cantare de biruinta lui Dumnezeu strigau cu veselie, cantand impreuna: Aliluia!
Icosul 11
Lumina cea neapusa a Sfintei Treimi o vezi nemijlocit, o, Gheorghe Mucenice, si te bucuri acum de bucuria cea adevarata, nesfarsita si negraita, pentru chinurile ce ai suferit. Pentru aceasta strig tie:
Bucura-te, ca te desfatezi in viata cea fara de moarte.
Bucura-te, ca te impartasesti de lumina cea negraita.
Bucura-te, vorbitorule cu nematerialnicii ingeri.
Bucura-te, cel ce impreuna petreci cu toti sfintii.
Bucura-te, ca Impreuna ai patimit cu Hristos, Cel ce a patimit mai Inainte.
Bucura-te, ca acum te-ai marit impreuna cu Cel ce S-a preasiavit.
Bucura-te, cel ce ai dobandit imparatia cerurilor.
Bucura-te, cel ce te-ai impartasit de vesnica marire.
Bucura-te, cel ce porti cununa cea nevestejita.
Bucura-te, cel ce ai luat dupa dar indumnezeirea.
Bucura-te, neincetat-vazatorule al lui Dumnezeu.
Bucura-te, dumnezeiescule impreuna-mostenitor al lui Hristos.
Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe!
Condacul 12
Dar ai luat, Mucenicule, de la Dumnezeu, a vindeca patimile sufletelor si ale trupurllor; pentru aceasta, da-le pe acestea si noua slujitorilor Bisericii tale, celor ce de amandoua suntem lipsiti, dar care cantam lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12
Cu cantari de psalmi serband amintirea si luptele tale, Mucenice, te Iaudam pe tine si te binecuvantam din suflet, ca pe un fierbinte aparator al lumii, si toti cu cantarile, ca si cu buzele, sarutandu-te, strigam catre tine:
Bucura-te, comoara cea nefurata a saracilor.
Bucura-te, mare aparator al vaduvelor.
Bucura-te, binefacatorule in felurite imprejurari al credinciosilor.
Bucura-te, doctorule fara de plata al bolnavilor.
Bucura-te, ca te faci tuturor toate, pentru Hristos.
Bucura-te, ca scapi pe toata lumea din nevoi.
Bucura-te, grabnic ajutatorule al celor in nevoi.
Bucura-te, dulce mangaietor al intristarilor.
Bucura-te, izvorule nesecat al minunilor.
Bucura-te, curgere neincetata a darurilor.
Bucura-te, minunea Bisericii celei din Lida.
Bucura-te, rugatorule si mijlocitorule al tuturor.
Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe!
Condacul 13
O, Mucenice Gheorghe, nume dulce si scump tuturor credinciosilor, aceasta scurta lauda, ce o aducem tie, cu blandete primeste-o, si de tot felul de intamplari fereste pe cei ce canta lui Dunmezeu: Aliluia!
(Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se repeta Icosul 1 si Condacul 1.

            Romanian ortodox page
            Credo

Niciun comentariu: