Sfantul Ierarh Nicolae

Sfantul Ierarh Nicolae s-a nascut in localitatea Patara din Asia Mica, in a doua jumatate a secolului al III lea. Participa in calitate de episcop la primul sinod ecumenic tinut la Niceea in anul 325. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform careia Iisus Hristos nu este Fiului lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. La acest sinod este recunoscut drept un mare aparator al ortodoxiei. Atat de puternic a argumentat Nicolae si atat de incapatanat a fost Arie, incat, ingrijorat de ruptura care se putea face in Biserica, viitorul sfant i-a dat ereticului o palma in cadrul sinodului. De la palma Sfantului Nicolae a ramas obiceiul ca, in 5 decembrie, celor neascultatori sa li se dea o joarda in semn de avertisment. 

Sfantul Nicolae a avut masura lucrurilor atat de buna, incat a stiut ca dupa mustrare se cere mangaiere si ca incercarile vietii pot fi pentru unii prea apasatoare. A daruit mult saracilor, a linistit pe intristati, a vindecat cu putere de la Dumnezeu pe bolnavi, aratand lumii slava Tatalui ceresc. A ramas in seama ierarhului Nicolae o poveste adevarata, dureroasa si miscatoare. Zic cei vechi ca, intr-o zi, a aflat Sfantul Nicolae despre un tata din cetatea Mira care, de durere ca nu avea zestre suficienta sa-si marite cu cinste fiicele, planuia sa le ia zilele si apoi sa se omoare, ca nu cumva fetele sale sa fie nevoite sa ajunga batjocura barbatilor avuti. Miscat de durerea tatalui si ingrijorat de soarta fetelor si a batranului, Sfantul Nicolae a poruncit slugilor sale sa ia cateva pungi cu galbeni si sa le strecoare in casa familiei aceleia.In colindele romanesti se canta, in plina iarna, despre florile dalbe, flori de mar. 

Daca ne intrebam de ce de mar, trebuie sa stim ca batranii nostri cunosteau ca acea joarda a Sfantului Nicolae trebuie sa fie una de mar, iar daca aceasta, pusa in apa, va inflori pana la Nasterea Domnului, insemna ca sfantul a mijlocit pentru iertarea celui caruia i-a dat crenguta flori albe.

Moare in anul 340, iar din anul 1087, moastele sale se pastreaza la Bari, in sudul Italiei.

Sfantul Nicolae - etimologia

Nicolae este unul dintre numele personale cele mai indragite si mai raspandite. El este format din cuvintele grecesti: nike - victorie, biruinta si laos - popor, si are intelesul de "om ce face parte dintr-un popor victorios". Sarbatoarea lui are si numele de Sin Nicoara, o posibila derivatie din "Sanctus Nicolaus".

Obiceiuri si traditii

Sfantul Nicolae - Mos Nicolae sau Sannicoara

In traditiile romanesti Mos Nicolae are atributii straine de statutul sau ierarhic: apare pe un cal alb, aluzie la prima zapada care cade la inceputul iernii, pazeste Soarele care incearca sa se strecoare pe langa el spre taramurile de miazanoapte pentru a lasa lumea fara lumina si caldura, ajuta vaduvele, orfanii si fetele sarace la maritat, este stapanul apelor si salveaza de la inec corabierii si apara soldatii pet imp de razboi.

Distanta de numai sase zile care separa Santandreiul de Sannicoara a favorizat o vie circulatie a motivelor si practicilor rituale, astfel ca cercetatorul intampina serioase dificultati cand incearca stabilirea semnificatiilor calendaristice. Santandreiul este plasat intr-un timp sumbru, invaluit de spiritele malefice care devin extrem de violente in "Noaptea Strigoilor". Puterea fortelor potrivnice incepe sa scada dupa miezul noptii, la cantatul cocosilor. Lumea ce parea ca merge spre prabusire este salvata insa in fiecare an de Sannicoara, personaj mitologic imaginat ca un mos cu barba alba, calare pe cal, a carui atributie principala era vegherea portii cerului dinspre apus, pe unde incearca soarele sa se strecoare in tinuturile de miazanoapte. Acelasi rol il avea, sustine legenda, Santoaderul care pazea poarta dinspre rasarit a cerului.

Mos Nicolae este o personificare la varsta senectutii, a timpului imbatranit care a preluat din Calendarul crestin numele si data de celebrare ale Sf. Nicolae (6 decembrie), personaj real (episcop din Myra, mort probabil in anul 342), aparator al dreptei credinte in Iisus. In traditiile romanesti Mos Nicolae are atributii straine de statutul sau ierarhic: apare pe un cal alb, aluzie la prima zapada care cade la inceputul iernii, pazeste Soarele care incearca sa se strecoare pe langa el spre taramurile de miazanoapte pentru a lasa lumea fara lumina si caldura, este iscoada lui Dumnezeu pe langa Drac, ajuta vaduvele, orfanii si fetele sarace la maritat, este stapanul apelor si salveaza de la inec corabierii, apara soldatii pe timp de  razboi, motiv pentru care este invocat in timpul luptelor. In noptile marilor sarbatori, cand se deschide cerul pentru o clipa, oamenii pot sa-l vada stand la Masa Imparateasca in dreapta lui Dumnezeu. Mos Nicolae imparte astazi, asemanator lui Mos Craciun, daruri celor mici. Mai veche este insa traditia pedepsirii copiilor neascultatori cu nuielusa lasata in incaltarile lor in noaptea de 5/6 decembrie. Ca sfant, Mos Nicolae a fost mai darnic cu pedepsele decat cu recompensele. Conform traditiei crestine, el pedepsea pe cei care se abateau de la dreapta credinta lovindu-i cu nuiaua peste maini. Ziua de 6 decembrie incheie ciclul de sarbatori si practici magice, dedicate in special lupilor si spiritelor mortilor-strigoi, inceput la mijlocul lunii Noiembrie (Filipii de Toamna, Filipul cel Schiop, Ovidenia, Lasatul Secului de Craciun, Noaptea Strigoilor si Santandrei) si incheiat la inceputul lunii decembrie (Zilele Bubatului, Varvara, Mos Andrei), specific unui stravechi inceput de an autohton, probabil Anul Nou dacic.

Sannicoara reproduce un vechi nume propriu, gr. Nikolaos, folosit in Grecia antica cu multe secole inaintea erei noastre. "Nikolaos se incadreaza intr-o bogata familie de compuse al caror prim element este nik- (verbul nikao - "a invinge", substantivul nike- "victorie"), semnificatia acestuia explicand in buna masura favoarea de care se bucura numele si, implicit, frecventa lui in onomastica greaca" (Ionescu c., 1975, p. 219). Traditiile populare romanesti par a nu fi straine de semnificatiile stravechi ale numelui grecesc. Sarbatoarea de pe sase decembrie prefigura victoria binelui asupra raului, a luminii asupra intunericului: "la Sf. Nicolae se intoarce noaptea la ziua cu cat se suceste puiu-n gaoace" (Radulescu-Codin, Mihalache, 1909, p. 91), spune o zicala musceleana. Aceleasi simboluri optimiste apare si din legenda ardeleana despre Sannicoara si Santoader, pazitori ai Soarelui, ca si din traditia bucovineana care sustine ca Sannicoara poate fi vazut in noaptea de Anul Nou "in lumina mare, atunci cand cerurile se deschid de trei ori" (Pamfile, 1914, p. 157). Legendele si traditiile dedicate lui Sannicoara, in esenta precrestine, vorbesc de puterea sa neobisnuita invocata de soldatii care porneau la lupta, de ajutorul dat, ca stapan al apelor, corabierilor; de sprijinul acordat fetelor sarace la maritat, de grija purtata sufletelor etc. Daca la informatiile etnografice si folclorice de mai sus adaugam contextul favorabil in care este prezentat Sannicoara in colinde, ca si pozitia sa privilegiata in Panteonul romanesc, putem afirma ca acesta a fost un personaj mitologic al carui cult se asemana cu cel al Santoaderului, Sangiorzului, Santiliei si Samedrului. Sunt indicii ca unele atributii ale lui Sannicoara au fost preluate, treptat, de sarbatorile vecine: Santandrei si de sarbatorile de iarna.

sursa: Crestin Ortodox 

Predică la Sf. Ierarh Nicolae – mare făcător de minuni

Sfântul Ierarh Nicolae e unul din cei mai populari sfinti ai crestinismului. Nu e nici sfântul Ioan Gura de aur, a carui sfânta Liturghie se savârseste mereu. De ce? Ne-ar putea explica cele doua calitati ale marelui ierarh: Dragostea de popor – pâna la sacrificiu, si Dragostea de Iisus – dragostea de Adevar. Deci „mila si adevarul” pe care le-a trait ca ierarh, l-au facut mare înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a facut mare înaintea oamenilor. Constantin cel Mare l-a gasit pe sfântul Nicolae în temnita. Prin edictul Împaratului de recunoastere a crestinismului ca religie de stat, de la anul 313, Sfântul Nicolae, dimpreuna cu toti crestinii de prin temnitele Imperiului roman, sunt pusi în libertate.nLa anul 325, când Împaratul Constantin a convocat primul sobor ecumenic, a toata crestinatatea, printre cei 318 sfinti Parinti ai lumii si ierahi era si Sfântul Nicolae. Soborul s-a convocat pentru a stavili marea erezie a arianismului, care tagaduia divinitatea lui Iisus. Atunci s-a cunoscut râvna Sfantului Nicolae pentru Adevar, care a si trecut masura. Caci Sfântul Nicolae l-a palmuit pe ereticul Arie în plin sobor pentru hulirea lui: ca Iisus n-ar fi Dumnezeu, ci numai o faptura a lui Dumnezeu. Hulirea vrednica era de bataie, caci Arie sapa la temelia crestinismului: ataca dumnezeirea Întemeietorului sau. Ori crestinismul sta sau cade cu dumnezeirea sau nedumnezeirea Întemeietorului sau.

Deci sfintii Parinti, amarându-se pentru palma pe care a dat-o Sfântul Nicolae lui Arie, i-au luat omoforul arhieriei. S-a aratat însa Maica Domnului unuia dintre îmbunatatitii Parinti si le-a poruncit sa-i dea omoforul înapoi, ca placuta a fost Domnului râvna sfântului Nicolae. De atunci pe icoana Sfântului Nicolae e zugravita Maica Domnului si Domnul Hristos, dându-i omoforul arhieriei înapoi. Iata râvna pentru Adevar, cum n-au mai avut-o Parintii Bisericii. Dar tot râvna pentru adevar se pot socoti si interventiile energice, pâna la rafuiala si pâna la împaratul, când, în doua rânduri erau sa fie osânditi la moarte niste nevinovati. Sfântul Nicolae i-a scapat de moarte. Iata râvna pentru dreptatea omului. Asa ceva nu poate face decât omul hotarât sa le ia locul. Dar acestia sunt sfintii: „pastorii cei buni, care-si pun sufletul pentru oi”. Dar Sfântul Nicolae nu s-a ocupat numai de grijile duhovnicesti ale turmei sale. El n-a vazut omul împartit, ca sa se multumeasca a se griji numai de o parte a omului. El a luat omul ca întreg, si pentru întreg omul s-a expus riscurilor si grijilor. Asa odata, fiind mare seceta, a alergat si a aprovizionat cetatea sa cu grâu, scapând oamenii de foamete. De trei ori a scapat de mizerie si pacat pe un tata vaduv cu trei fete, aruncându-le bani pe ascuns, si asa le-a casatorit iubitorul de oameni, cu cinste. Si i s-ar mai putea pomeni din fapte, dar ne oprim aici.

***

Poate ca si aci sta o taina a sfinteniei lui: în capacitatea lui de a aduna suferinta. Suferinta pe care o aduna de la toti, îi facea iubirea mai stralucitoare, si acestea laolalta ard ca o faclie viata sfântului, care apoi, mai multa suferinta atrage, sporind focul iubirii sale de oameni. Suferinta si iubirea se cresc în progresie una pe alta, în sfinti. Asa se face ca inima lui era o mare în care se revarsau toate lacrimile si durerile pamântului si gaseau alinare. Cred ca aceasta e o taina a „luminatorilor lumii”. De altfel toate minunile pe care le-a facut Dumnezeu oamenilor, dupa mutarea sfântului, nu au alta explicatie, decât ca sunt un raspuns pe care ti-l da Dumnezeu, pentru iubirea lor de marele ierarh. Caci Dumnezeu e facatorul de minuni în Sfintii Sai, indiferent daca sunt în lumea aceasta sau s-au mutat în cealalta. Dar marea minune – si din ce în ce mai rara între oameni, e tocmai aceasta lumina a inimii, careia Dumnezeu nu-i pune hotar mormântul. De aceea Dumnezeu o lauda cu fapte mai presus de fire, cinstind cu ele pomenirea iubitilor Sai: iubitorii de oameni, sfintii. Dumnezeu o lauda cu faptele mai presus de fire. Sa o laudam si noi… macar cu vorba!

Ieromonah Arsenie Boca

sursa: Calauza Ortodoxa

La multi ani celor ce poarta numele Sfantului Ierarh Nicolae!

Parintele Arsenie Boca - Predica despre durerile oamenilor

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Fiindcă aţi sporit mult cu numărul, e cu neputinţă ca să pot vorbi cu fiecare. O să vorbesc de aceea o dată cu toţi. Lucrul care ne arde pe toţi este pocăinţa - pocania, pe care-o trimite Dumnezeu ori vrem, ori nu vrem. De aceea mai bine să ne pocăim de bună voie, să nu aşteptăm să ne trimită Dumnezeu pocăinţa prin necazuri de tot felul. Căci pricinile pentru care Dumnezeu ne trimite necazurile sunt păcatele noastre. Necazurile sunt mila lui Dumnezeu cu noi.

Acum, câteva feluri de păcate deosebite, ca astfel să le puteţi pricepe pe toate. O să ascultaţi astăzi despre durerile voastre însuşi.

I. Betesugurile trupului

Din trei pricini se betejeşte trupul:

1. din lipsa postului
2. din naştere
3. din desfrânare

1. Trupul se umple de otrăvuri din lipsa postului. Carnea e o otravă şi se mistuie tot cu ajutorul unei otrăvi: fierea - veninul.

2. Din naştere pentru că fie mama fie tatăl n-a fost treaz când s-a zămislit copilul. Fugiţi de bărbaţi când sunt ameţiţi de cap.

3. Din desfrânare pentru că trec de măsura cuvenită şi începe să-i doară spatele, spinarea, şalele, slăbesc nervii, devin iuţoşi, nerăbdători. Toate astea pentru că nu şi-au înfrânat poftele. E tocmai ca bogatul care sărăceşte. Aşa şi trupul care şi-a mâncat toată vlaga.

II. Vrajba în casa

Să ascultaţi pricinile pentru care o au şi apoi ce să facă ca să nu le mai aibe. Vrajba în casă vine din păcate. Toate îşi au izvorul în păcate. Neaparat vine vrajbă în casă dacă:

1. Căsătoria s-a început cu stângul adică cu desfrânarea.

2. Mai vine apoi dacă soţii trăiesc în căsătorie nelegiuită sau fără cununia bisericească. E un păcat pe care toţi îl plătesc cu vrajba. De aceea toţi trebuie să intre la cuminţenie şi să se legiuiască dacă sunteţi aşa.

3. Din curvii nemărturisite făcute înainte sau după căsătorie. Astfel au intrat într-o casă nouă cu o pecete drăcească pe sufletul şi pe trupul lor. Şi pentru că nu s-au mărturisit acel păcat are să le spargă casa tocmai pentru că n-au omorât pe diavolul care e cel care face acest lucru.

4. Lăcomia de avere a unui părinte când şi-a măritat fata sau şi-a căsătorit feciorul. O asemenea căsătorie nu ţine pentru că s-a făcut cu o lucrare a diavolului. De o vei mărita pe fata ta numai pentru avere căsătoria lor va sfârşi cu vrajbă şi cu spargerea casei aceleia. Prin urmare cuminţiţi-vă părinţilor, cu sfaturile când vă măritaţi fetele sau vă căsătoriţi feciorii.

5. Nepotrivirea de vârstă, căci sunt părinţi care îşi mărită fetele de 14-15 ani tot din lăcomie de avere sau numai ca s-o ştie măritată. Şi la 17-18 ani fata lor e văduvă şi cu un copil. Asta pentru nepotrivirea de vârstă pentru că ce poate face o copilă faţă de un vlăjgan. Acesta e păcat înaintea lui Dumnezeu. De aceea casa aceea nu ţine ci se sparge. Şi părinţii aceia trebuie să recunoască că au dat un sfat prost.

6. Din negrija de suflet a celor din casa aceea se ajunge de asemenea la vrajbă. Din negrija de
spovedanie, de Sfânta Împărtaşanie şi de rânduielile Bisericii care sunt poruncile lui Dumnezeu. Şi dacă nu le păzesc cum să aibă linişte? Căci de nu păzeşte cineva poruncile lui Dumnezeu păzeşte pe ale diavolului şi atunci te arzi.

7. Şi mai vine vrajba şi din petrecerea fără post. Cei ce se umplu de mărire sunt cei plini de fiere care se înmulţeşte în corpul omului atunci când mănânci carne multă şi când nu posteşti. Plin de fiere fiind se umplu de mânie şi astfel îşi sar în cap. Aşa pentru o vorbă cât de neînsemnată, pentru o bucată de lemn care i se pare că nu stă la locul ei, îi sare în cap celuilalt.

8. Şi-o ultimă pricină este desfrânarea tuturor. Dar soţii cum desfrânaează când sunt legiuiţi? Aşa bine căci nu mai ţin nici o seamă de miercuri, vineri, de zilele de post, de sărbători. Nu mai ţin nici o rânduială. Şi bate Dumnezeu nerânduiala ca să se facă rânduială.

III. Alte din durerile voastre sunt pagubele în curte şi în vite, în agoniseala voastră

Şi-acum iată pricinile pentru care trimite Dumnezeu pocanie asupra heiului (avutului) vostru:

1. Unul din stăpâni le drăcuie şi-atunci să nu se mire dacă i se împlineşte cuvântul căci dă Dumnezeu după cuvântul lui.

2. Lucrează Duminica. Că dacă Dumnezeu n-a lucrat nimic în una din zile nici ţie nu-ţi este îngăduit şi dacă vei lucra vei pierde nu numai ceea ce ai lucrat Duminica ci şi ce-ai lucrat peste
săptămână. Să nu asculţi de sfaturile Guvernului când e vorba de cinstirea Duminicii. Guvernul îşi are socotelile lui, tu însă ai sufletul. Căci va veni vremea să ceri apa cu bilet! Da, va veni vremea să ceri apă cu bilet.

3. Şi mai are pagubă şi acela care se uită la ele ca la ochii lui din cap. Şi-a lipit inima lui de lucruri pieritoare. Pentru altceva a dat Dumnezeu inima, nu ca să ţi-o împotmoleşti în gunoiul lumii ci ca să ţi-o îndrepţi către Tatăl cel din ceruri. Pe El să-L iubim, de El să ne lipim inima, căci neasemănată e plata pe care ne-o dă Dumnezeu faţă de cea dată de lume. De aceea nu lipi inima ta nici de proprii tăi copii căci de-i pătimi durere în cele iubite peste măsură cine te va mângâia?

4. Ai cumpărat din mână rea, din mână pătimaşă, din mână care a furat sau de la unul care a curvit. De aceea înainte de a o amesteca cu ale tale dă-i apă sfinţită cu făină. Căci să ştiţi că păcatele trec şi-asupra pământului pe care-l calci şi-asupra vitelor. Când a fost izgonit Adam din Rai Dumnezeu a blestemat pământul: spini şi pălămidă să dea şi în sudoarea feţei să-şi câştige pâinea. Iar femeia în dureri să nască. O greşeală a noastră atârnă asupra întregii averi.

5. Cineva se ţine de vrăji asupra ta iar tu nu ai ocrotirea lui Dumnezeu asupra ta. Cineva lucrează cu diavolul asupra ta şi asupra vitelor tale. Şi tu tânjeşti, şi vitele tale tânjesc. Şi de ce pot lucra aceste puteri? Pentru că tu nu ai ocrotirea lui Dumnezeu ca să nu mai poată lucra duhurile rele, vrăjitorii şi altele atâtea toate. Curăţeşte-ţi trupul tău prin post, fă sfeştanie, pune-ţi o cruce în curte şi roagă-te lui Dumnezeu să te ocrotească.

6. Şi ai pagubă şi pentru că pe curtea pe care stai sau pe pământul pe care lucrezi apasă jurăminte sau nedreptăţi. Să luaţi seama să nu tăiaţi o brazdă din pământul care nu este al vostru căci aduce moarte. Se poate să mai ai asupra curţii şi alte păcate. Îi fi cumpărat acea curte cu bani munciţi într-o vreme când trăiai în desfrânare, aici sau în America. De aceşti bani deşi i-ai muncit nu te vei folosi căci şi asupra lor atârnă şi apasă păcatele de când i-ai muncit. Şi te urmăreşte Dumnezeu până în pânza albă. Pentru ce? Pentru că nu le mărturiseşti, pentru că ţii şerpi în sân, şi Dumnezeu lasă ca să te muşte.

7. Apasă blestemele părinţilor sau a altuia asupra casei tale sau asupra ta.

8. Sunt omoruri sau sinucideri făcute pe curtea ta sau ce e mai des, copii lepădaţi îngropaţi ici, colo. Ba în gunoi, ba lânga o altoaie şi copiii lepădaţi sunt păcate strigătoare la cer.

9. Stăpânii au păcate nemărturisite din tinereţe sau mai pe urmă şi nu le-au ispăşit. Că nu-i destul să le spui sub patrafir. Trebuie să le şi ispăşeşti de bună voie. De aceea vine bătaia lui Dumnezeu peste tot, peste câmp, peste vite şi peste tot lucrul mâinilor tale.

IV. Copii îndărătnici, neascultători, necredincioşi, desfrânaţi

Toţi părinţii luaţi aminte! Ceilalţi de asemenea ca să nu alunecaţi în aceleaşi. Copii îndărătnici sunt din următoarele pricini:

1. Părinţii n-au păzit niciodată postul şi nu s-au putut înfrâna de la pofta trupească şi aşa au călcat zilele şi vremile neîngăduite care sunt acestea: miercurile, vinerile, duminicile, sărbătorile şi posturile întregi. Aceasta e o categorie, un fel de vremi neîngăduite. Toţi aceştia sunt neascultători de părinţi şi îndărătnici pentru că nici părinţii nu au ascultat de porunca lui Dumnezeu a păzirii zilelor obişnuite. Întrebaţi-vă cugetul şi vă va spune ce-i îngăduit altfel îi veţi vedea plângând şi veţi plânge şi voi şi aşa veţi ispăşi păcatul în care i-aţi zămislit. Desigur că vă doare dar dacă nu le-aţi fi făcut nu v-ar durea.

2. Mamele nu s-au păzit până la curăţie deplină şi aşa se nasc copii ce se umplu de bube şi pot muri. Şi dacă în vremea aceea tatăl a mai fost şi beat se naşte un copil ce va fi slăbănog fie cu mintea fie cu trupul sau cu amândouă. Iată cum vei avea pocanie de la Dumnezeu în propriul tău rod.

3. În vremea sarcinii nu te-ai păzit de bărbat. De aci mulţi copii se nasc morţi, mor tineri sau dacă trăiesc alunecă în curvie pentru că s-a întipărit pecetea curvească pe ei încă din sânul maicii lor. Se găseşte asta în Sfânta Scriptură. Căci toate prin care trece mama în vremea celor nouă luni, fie bune fie rele, se întipăresc şi-n copil. Când va creşte mare toate îi vor răsări în cale.

V. Despre copiii lepădaţi

Altă durere mare pe care o aveţi voi mamele, dar care atârnă şi asupra taţilor, sunt copiii lepădaţi. E păcat strigător la cer! E ucidere la mijloc, nu e ceva mai uşor. E păcat strigător la cer. Ascultaţi toţi cu luare aminte. Sângele lor strigă răzbunare. De aceea nu vei avea noroc cu ceilaţi ci plâns şi jale. Răzbunarea sângelui vărsat se face fără milă, ori că îţi ia Dumnezeu şi pe ceilalţi, ori vor cere însăşi capul mamei. Ştiţi bine că aceasta se întâmplă la multe atunci pe loc. 

Iar aceasta aşa se tocmeşte, că atâta supărare vei avea în casă încât îţi pierzi cumpătul şi uiţi de marea milă a lui Dumnezeu ce o are cu toţi păcătoşii. Şi se apropie diavolul de tine şi-ţi bagă-n cap gândul să-ţi iei lumea în cap şi să-ţi faci capătul. Ăsta e glasul împotriva tuturor celor ce fac aşa. Mare ispitire păţesc mamele care au ucis copii. Iar dacă vrei să scapi tu şi ceilalţi copii pe care i-ai făcut trebuie să pui în loc tot atâţia copii ai altor femei sărace şi să-i botezi. Iar dacă nu, ia-i şi botezaţi gata căci ştie Dumnezeu cât te mai ţine. Şi să grijeşti de dânşii ca şi de copiii tăi, cu îmbrăcăminte şi încălţăminte frumoasă, bani de şcoală, până-s în stare să-şi câştige singuri pâinea. Şi ce scoţi din copiii tăi aceea să iasă şi din aceia. Iar toate necazurile ce le vei avea în vremea asta fie pentru ei fie de la ei să le rabzi toate nădăjduind mila lui Dumnezeu, că-ţi va ierta păcatul. Căci prin răbdare ispăşeşti păcatul. Iar milostenia cu osteneală biruie înaintea judecăţii.

Acesta e un cuvânt de mângâiere pentru voi. Dar să faceţi ce v-am spus şi nu cu tăndăleală. Şi să creşteţi copii nu numai cu pâinea voastră ci şi cu hainele voastre, cu banii voştri. Căci de
Dumnezeu nu te poţi plăti cu minciuna. Şi-ţi va spune diavolul că i-ai dat destul. Asta numai ca să te bage dator, ca să-i fi şi lui datornic, să nu-ţi plăteşti faţă de Dumnezeu datoria. Şi să înveţe pe cele tinere să nu facă şi ele aceleaşi ştiind tu câtă frigare în suflet ai pătimit tu pe urmă.

Vrei copii puţini? Nu te atinge de bărbat. Însă ca să puteţi face lucrul acesta trebuie să vă înfrânaţi cu postul, iar eu zic cu foamea. Căci trupului acestuia de pe noi nu-i pasă dacă ne bagă în focul iadului. De aceea ar trebui ca nici nouă să nu ne pese de poftele lui ci să le mai ucidem cu postul.

Te sfătuieşte bărbatul să ucizi copiii? Sfatul e ucigaş, nu-l asculta ci mai bine rabdă să fii alungată de la casa lui şi va vedea Dumnezeu osteneala ta şi nu te va părăsi, că te va milui de vei fi vrednică.

În toate astea de până aici se încurcă oamenii care nu postesc. Căci aceia sunt izbiţi de toate relele, după cum au zis Părinţii, că toate relele de la stomac încep, după cum văzurăţi iar eu vă spun că şi de la brâu în jos.

VI. Despre mânie vine cuvântul mâine

Prin urmare aşa stând lucrurile şi necazurile, să alergaţi la pocăinţă şi să nu le mai faceţi. Să alergaţi la spovedanie curată şi la Sfânta Împărtăşanie că altfel nu vine ocrotirea lui Dumnezeu asupra voastră şi asupra avutului vostru. Nu uitaţi însă că postul este poarta iar patrafirul este uşa. Numai cu acestea vine ocrotirea lui Dumnezeu căci fără ocrotire nu putem face nimic.

Toate acestea, pe scurt, se află în aceste cuvinte ale psaltirii: “Mărturisi-voi Domnului fărădelegea mea şi îndată a ridicat pedeapsa păcatului meu”. Asupra nostră atârnă pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. De îndată ce le mărturiseşti Dumnezeu îţi înlătură pedeapsa păcatului. Tu mai urmează să-l ispăşeşti, să-l scoţi din obiceiul tău. De aceea toată sluga să se roage la vreme. Chiar potop de ar veni să nu-l poată potoli.

Vedeţi cum trebuie să vă fie aşezământul minţii, a inimii şi a trupului vostru? Să fie toate curate şi curăţite căci Dumnezeu nu păzeşte trup spurcat, inimă şi minte cu vicleşug. Şi vi se vor însenina zilele şi vă veţi bucura. Însă faceţi lucrurile acestea ca să nu fiţi numai auzitori ci şi împlinitori. Căci dacă nu vă veţi sili am făcut lucru degeaba. Eu am bătut toaca la urechea surzilor, iar voi nu vă veţi urni necazurile din loc. În mâna voastră stă să vină sau nu necazurile asupra voastră.

Cu acestea cred că am stat de vorbă cu fiecare. Veniţi că multe mai sunt şi le vom dezbate pe toate cu ajutorul lui Dumnezeu. Căci cine vine pentru suflet nu le poate auzi toate odată ci pe rând. Şi nici nu le poate primi. Şi-apoi cu cât le va auzi mai des cu atât se vor ţine minte mai uşor.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(Cuvânt ţinut în Sfânta Biserică în ziua de 21.02.1942)

Alte articole:

Arsenie Boca - Despre rugaciune

Marturii despre Parintele Arsenie Boca

Marturii despre Parintele Arsenie Boca I

Odata, m-am dus la Draganescu, la Parintele Arsenie. Cand am ajuns acolo, in curtea bisericii era adunata multa lume. Parintele era cam la vreo 30 de metri, iar in fata mea, cam la vreo 2 metri, era un baiat de vreo 19 ani. Parintele striga la baiat si-i zice: „Mai baiete, ce tigari fumezi tu?” Baiatul raspunde: „Nu fumez de nici unele, Parinte”. Parintele zice: „Mai, eu vad ca acum nu ai tigari nici in mana, nici in gura, dar te intreb ce tigari fumezi cand esti cu baietii si cu fetele”. Baiatul spune ca nici atunci cand este cu baietii si cu fetele nu fumeaza. Parintele zice: „Baga mana in buzunarul stang de la pantaloni si vezi ca acolo este un pachet de tigari Delta. Ia vezi cine ti l-o fi bagat?!”.Atunci, eu ma dau in spatele baiatului si-l vad ca scoate un pachet de tigari Delta neinceput, din buzunarul stang. Parintele a plecat, iar baiatul nedumerit, a zis: „Ce parinte mai e si parintele acesta!?”.

O fata din Fagaras a plecat spre Draganescu, la Parintele Arsenie, desi nu stia daca va putea sa vorbeasca cu dumnealui. Era sfarsit de toamna si era tare frig. Cum statea ea pe peron, in gara la Fagaras, a dat peste o tiganca necajita care nu avea ciorapi in picioare. Fata, care avea in picioare doua perechi de ciorapi, s-a dus la toaleta, si-a dat jos o pereche. I-a adunat frumos si i-a dat tigancii sa se incalte cu ei, ca sa nu-i mai fie frig. Cand a ajuns la Draganescu, Parintele i-a iesit in cale si i-a zis: „Hai tu fata, ca de cand te astept, ca stiu de fapta ta cea buna pe care ai facut-o pe peronul garii, cu femeia aia necajita la care i-ai dat ciorapii tai, sa se incalte cu ei”. (Biliboaca Matei, Savastreni)

Odata, s-a dus la Parintele o femeie care si-a facut o operatie la nas, ca sa fie mai frumoasa. Parintele i-a zis: „Tu femeie, de ce te-ai schimonosit asa?” Femeia zice: „Cum, Parinte?”. „De ce ti-ai facut operatie la nas? Crezi ca daca Dumnezeu ar fi vrut sa fii cum esti acum, nu te-ar fi putut face asa de la inceput? Du-te de aici, ca nu vreau sa stau de vorba cu tine”.

Odata, m-am dus la Draganescu sa vorbesc cu Parintele. In biserica n-am vazut nici un om cu barba, imbracat in haine calugaresti – asa cum imi inchipuiam ca trebuie sa arate Parintele Arsenie. Acolo era doar un om imbracat in halat alb si cu boneta pe cap. Vazand ca nu pot lua legatura cu dumnealui, m-am hotarat sa plec. Atunci, numai ce vad omul acela imbracat in halat vine catre mine si ma intreaba: “Ce cauti?”. Eu m-am intors catre dansul si i-am raspuns ca il caut pe pictorul Arsenie. “Ce ai cu pictorul Arsenie?” – ma intreaba dumnealui. “Am si eu ceva” – i-am raspuns. Omul zice: “Vino mai aproape”. Si iar ma intreaba ce am cu pictorul Arsenie si eu iar ii spun ca am si eu ceva. Apoi dau sa plec. Omul acela imi zice cu vorba blanda: “Hai, ma, sa-ti spun eu ce ai cu pictorul Arsenie”. Si incepe sa-mi spuna de ce il caut pe Parintele. Vazand ca-mi spune gandurile, ca-mi spune de ce am venit la dansul, mi-am dat seama ca omul acela in halat alb nu poate fi decat Parintele Arsenie Boca. I-am zis: “Dumneata esti pictorul si Parintele Arsenie”. Si dumnealui imi zice: “Pe ce te bazezi cand spui ca eu sunt?” si eu ii zic: “Mi-ati spus gandurile mele si de ce am venit, ori altcineva nu putea sa mi le spuna decat Parintele Arsenie”. Si i-am mai zis: “Parinte, inca un om ca dumneavoastra nu mai este in Romania”. Atunci, dumnealui imi zice “Du-te, ma!” si ma mangaie pe fata cu mainile. (Biliboaca Matei, Savastreni)

*

M-am casatorit cu o credincioasa, Emilia, eu fiind ateu pe atunci. Prin ea l-am cunoscut pe Parintele Arsenie Boca, prin 1972. Sotia mi-a propus sa mergem la Parintele Arsenie la Draganescu, dar nu ne-am inteles. I-am dat chiar o palma sotiei, dar pana la urma am plecat impreuna la Draganescu. Acolo era lume multa, din toate partile. La intalnirea cu Parintele, acesta mi-a zis mustrator: “Ai venit ma, ai venit? Tu care bei vin Cotesti, ai cotit-o”. A stat de vorba cu toata lumea, apoi iar mi-a zis: “Ma, n-ai incredere in mine. Vrei s-o bati iar”. La plecare mi-a zis: “Sa mai vii la mine”. M-a atras ca un magnet si l-am vizitat ori de cate ori am avut ocazia.

Si a doua oara cand am venit l-am gasit pe Parintele inconjurat de multa lume. M-am plans Parintelui de locul de munca (eram vopsitor, lucram in mediu de gaze) si mi-a zis: “Lasa ma, ca ai sa te duci la cei cu halate albe”. Peste 2 saptamani, fratele meu, care lucra la spital, mi-a zis ca este un post de zugrav la spital. M-am transferat cu locul de munca la spital, unde am lucrat pana in 1992, cand am iesit la pensie de boala. Cand am mers iar la Parintele Arsenie, mi-a zis: “Cum e, ma, la halate albe?” si i-am spus: “E foarte bine Parinte. Va multumesc ca m-ati ajutat”.

De la o vizita la alta simteam ca ma incarcam cu energie. Cand plecam de la Parintele Arsenie ma simteam usurat. O data m-am plans Parintelui ca sotia mea e cam rea. Atunci Parintele a facut o experienta cu mine. Mi-a spus ca sunt altele si mai rele, apoi m-a rugat sa duc niste bagaje la casa parohiala, peste drum. Am dus bagajele, am intrat si apoi am intrebat daca e cineva acasa. A iesit o persoana cu gura mare: “Ce vrei ma? De ce bati? Vrei sa chem militia?”. “Doamna – am zis – v-am adus niste bagaje”. Ajungand din nou la Parintele, acesta mi-a zis: “Ai vazut ca sunt altele si mai rele?”. Alta data mi-a zis: “Rabda, mai, realitatea, altfel va veti desparti”. (Eugen Butum, 52 ani, Fagaras)

*

Odata, am plecat spre Draganescu în pantaloni, crezând ca e un lucru bun si gândindu-ma ca am sa ma schimb în fusta înainte de a da ochii cu Parintele. Când am ajuns la Draganescu, am facut ceea ce îmi propusesem, în spatele bisericii. Apoi am intrat în biserica, unde era foarte multa lume. Dupa câteva minute, Parintele s-a întors si a spus: „Ma, a mers un barbat dupa biserica; astept sa intre, dar nu mai apare. Unde-o fi?”. De atunci n-am mai îmbracat pantaloni. Tot legat de pantaloni, o doamna l-a întrebat odata pe Parintele daca, în caz de neputinta, poate purta pantaloni. Parintele i-a spus ca poate purta, dar numai pe sub fusta. Referindu-se la casatorie, Parintele a spus ca fiecare sac îsi gaseste petecul lui. Si mai zicea Parintele: „Nu cresteti câini; cresteti copiii care nu au parinti”.

Parintele ne spunea tuturor ca, pentru sanatatea femeii, e bine sa avem 3-4 copii. Daca nu nastem câti vin, pacatul cade pe cei care sunt în viata. Eu nu puteam sa suport ca din cauza mea sa sufere copiii. Având patru copii, ma gândeam ca eu sunt bine… Dar când a ajuns la mine, i-­am aratat o fotografie de familie cu noi doi, cei 4 copii si mama mea. Privind-o, mi-a zis: „Tu sa mai faci un copil”. Am raspuns: „Daca va vrea Dumnezeu”. Avusesem o problema cu o sarcina care s-a oprit din evolutie si nu stiam daca voi mai putea naste. I-am marturisit acest lucru Parintelui si dumnealui mi-a zis: „Tu sa traiesti viata normala, fie sa mori la datorie. Nici abuz, nici refuz si viata curata în timpul sarcinii”. Apoi a zis: „Ai grija si nu asculta sfaturile soacrei, dar cinsteste-o ca pe o mama”. Mama zicea catre mine, când vedea ca sunt însarcinata: „Nu vedeti cât va e de greu? Ce veti face când vor fi mari?”. Am reprodus si alte argumente, dar Parintele a zis, parca mâhnit: „Ca sa traiti, mai, ca sa traiti”. Nu stiam ce vrea sa spuna, atunci.

Au urmat alte încercari. Mergeam la Parintele si el îmi repeta: „Viata normala, fie sa mori…”. Dupa alte trei opriri din evolutie si o sarcina moarta (înainte cu 3 zile de a se naste) m-am dus iar la Parintele. În ziua aceea Parintele nu vorbea cu nimeni. Totusi, cu sotul a schimbat câteva vorbe. Eu i-am sarutat mâna. Mai târziu, plângând si rugându-ma în gând, am zis: „Ajuta-ma Parinte Arsenie…”. S-a oprit din lucru si s-a uitat la mine. În 8 mai 1978, aud o voce în somn: „Esti însarcinata!”. Dupa vreo saptamâna, mi-am dat seama ca e adevarat. S-a nascut al cincilea copil, o fetita mai voinica decât toti. Apoi, în 1981 s-a mai nascut înca o fetita.

În anul 2001, înainte ca cel de-al saselea copil sa-si termine studiile, sotul meu a fost victima unui atac de cord foarte grav. Doctorii nu i-au mai acordat nici o sansa de supravietuire. În disperarea mea, am strigat si la Parintele Arsenie, spunându-i: „Parinte Arsenie, eu te-am ascultat si am facut cum ai zis, acum ce fac? Ajuta-ma!“. Minunea s-a întâmplat. Sotul a fost salvat. Dumnezeu ne-a miluit pentru sfaturile si rugaciunile Parintelui Arsenie. (Emilia Span, Sibiu)

*

S-au dus doua doamne la Draganescu, la Parintele. Parintele o întreaba pe una dintre ele: „Câti ani ai?”. Ea zice: „33". „Si câti copii ai avut? Îti spun eu: 32.". Eu ma gândeam ca nu putea sa aiba tot câte un copil la un an, dar ea a spus apoi ca facea chiuretaje si de 3-4 ori pe an. Pe urma, Parintele a întrebat-o si pe cealalta doamna câti copii a avut si i-a spus ca a facut semne la piciorul de la masa si a ajuns pâna sus. Zice Parintele: „Doi dintre ei ti-au spus: «Mama, de ce nu ne-ai lasat sa venim pe lume, ca ne faceam sfinti». Vezi ma, pe ea am putut-o ierta, dar pe tine nu te iert“.

Parintele Arsenie tinea foarte mult ca mamele sa lase copiii sa vina pe lume. Zicea ca sfârsitul lumii vine când copiii nu se mai nasc si când multi oameni vor muri înecati sau ca urmare a accidentelor, crimelor, fulgerelor. Multe rele vin peste noi, ca noi trebuie sa platim sângele si pacatele celor ce nu vor sa stie ce e pacatul, ale acelora care umbla în placeri si omoara (parintii pe copii si copiii pe parinti). (Maica Glicheria)

*

A venit un om la Parintele Arsenie. Îi zice Parintele: „Ai venit împreuna cu sotia si cu fetita”. „Da“. „Ma, daca se duce de 7 ori la usa camarii si nu stie de ce s-a dus, îsi pierde mintea. Ma, de ce nu lasati copiii sa vina la rând? Si tu ti-o pierzi ma; sa te lasi de bautura si de fumat”.

Odata, o femeie însarcinata de la Sibiu s-a dus la Parintele Arsenie, la Draganescu. Când a vazut-o, Parintele i-a zis: „Ma, du-te repede sa nu scapi trenul”. „Pai, Parinte, zice, eu am venit sa…“. „Nu ma, mergi repede sa nu scapi primul tren”. Femeia a plecat suparata, gândindu-se: „De ce n-o fi vrut Parintele sa vorbeasca cu mine?”. A ajuns în Sibiu noaptea la ora 1. Când a intrat în casa i s-a rupt apa. A dat telefon dupa Salvare, iar la ora 4 a nascut un copil, pe care l-a botezat Ioan.

Altadata, stateam la Sibiu, la coada la pâine. În spatele meu s-au asezat doi domni. Unul dintre ei zice catre celalalt: «Am un prieten, Mihai, care a venit la mine plângând, spunând ca are cancer. A fost la o gramada de doctori, la Bucuresti, la Medias, la Cluj. Toti i-au spus ca are cancer. Eu îi zic: „Am auzit ca exista un om care-ti spune de toate. Hai sa mergem la el. Omul acela sta dincolo de Bucuresti, la Draganescu”». Atunci, mi-am dat seama ca e vorba de Parintele Arsenie. Domnul din spatele meu continua: «Când am intrat pe poarta, în curtea bisericii, vad ca omul acela iese din biserica si-mi zice: „Hai, mai, ca de când te astept. Ai reusit în sfârsit sa-l aduci?” si catre prietenul meu bolnav: „Ma, sa nu te mai duci la doctor, ca stii ce-ti spune: sapa si lopata. Ma, n-ai cancer, dar sa te lasi de bautura si de fumat. Si sa lasati copiii sa vina la rând”. Acum s-a facut sanatos; nu-l mai doare nimic, s-a lasat de bautura si de fumat, au copii. Vine la mine bucuros ».

Stateam cuminte si asteptam sa-mi vina rândul. Pariniele tuna si fulgera împotriva pacatului, la crestini, iar eu ma faceam tot mai mica, pe masura ce ma apropiam de el. Cu epitrahilul tras peste un halat, cu o caciula pe cap si cu pantofii încaltati în galosi, Parintele Arsenie catehiza, predica, mustra si binecuvânta, dezvaluind pacatele fiecaruia, dupa masura. Am fost martora unor scene care m-au înfricosat…
Un barbat de vreo 50 de ani se arsese pe fata cu azot si era desfigurat. Dar nu pentru asta venise la Parintele, ci doar pentru a-­i înmâna un modest pomelnic. Duhovnicul l-a strapuns cu privirea, dupa care l-am auzit spunând: „De ce crezi tu, crestine, ca te-ai ars chiar pe fata, ca sa fii respingator pentru toata lumea? “. Barbatul amutise. „Sa-ti spun eu de ce…Ti-ai batut joc de o fata în tinerete, dar nu ai luat-o de nevasta. A ramas singura, pâna la vârsta asta si este si stearpa pe deasupra, fiindca a avortat, ca sa evite rusinea unui copil fara tata, iar de atunci n-a mai putut ramâne însarcinata. Ai pacatuit si tu, dar ai împins-o si pe ea spre pacat! Acum platesti cu suferinta asta…”. Omul îsi plecase ochii în pamânt si plângea înfundat, cu pomelnicul uitat într-o mâna.

O femeie trecuta de 60 de ani, din Sâmbata de Jos, se plângea ca fiul ei s-a apucat de baut si o bate cu lantul de câte ori se îmbata. Parintele a ascultat-o, privind tinta în ochii sai, apoi l-am auzit cum ridica vocea: „Pe tine te bat de fapt cele 22 de avorturi pe care le-­ai facut! Stii ce însemna asta? Auzi acum: asta însemna tot atâtea suflete care s-au dus pe lumea cealalta, fara a fi fost botezate si nu vor putea intra în Împaratia Cerurilor din cauza ta! În schimb, tu ai strâns bani si ti-ai facut ditamai cavoul, de parca dupa moarte vei ramâne acolo”. (Lucia Chima, Sinca Veche)

In 1941 a venit la Parintele pentru sfat si un frate al meu, Vasile, casatorit in satul Calbor, langa Fagaras. Venise pentru ca se gandea ca va fi chemat si el in razboi si sa primeasca binecuvantare. Cand a ajuns in fata Parintelui, fara sa-i spuna cine este, parintele i-a spus: „Vasile, tu ti-ai ales avere, nu muiere. Pentru asta vei suferi toata viata.”. Atat i-a spus. Si asa a fost. El isi luase o fata bogata, cu pamant nesfarsit. Cand au venit comunistii, i-au luat si pamantul de sub casa lui. (Pr. Sofonea Ioan, Sibiu)

Prin anul 1985 am fost la Parintele Arsenie cu o fotografie a parintilor mei. Cand a vazut fotografia mi-a zis: „Mai, sa stii ca lui taica-tau ii va taia piciorul si va ramane in pensie”. Acest lucru s-a si intamplat, dar nu imediat, ci dupa 7 ani si 2 luni. Parintele Arsenie ne stia si trecutul si viitorul. (M.S., Victoria)

Eu sunt la a doua casatorie, binecuvântata si aceasta de Parintele Arsenie. Când eram casatorit cu prima sotie, l-am rugat sa mijloceasca ca sa ne binecuvânteze bunul Dumnezeu cu copii. Apoi i-am spus ca sotia avusese doua sarcini extrauterine. Dânsul mi-a raspuns: „Minte, ma, dar daca n-a vrut sa alapteze copii, va alapta cancer”. Într-adevar, a murit de tânara, cu cancer la piept. (Dumitru Matronea, Sibiu)

A venit in biserica un om si l-a intrebat pe Parintele daca sa mai manance fructe si legume din gradina, ca sunt radiatii multe. Parintele i-a zis: „Mai, sa pice din cer otrava pe pamant si sa mananci; cine are credinta, nu are nimic”. (Burs Maria, Ucea de Sus)

Altadata, cand m-am dus la Draganescu, m-am nimerit cu un student din Hateg. Parintele Arsenie ne-a primit in casa parohiala. Studentul l-a intrebat pe Parintele: „Parinte, am auzit ca dumneavoastra deschideti Cartea”. Parintele Arsenie ii raspunde: „Eu nu deschid Cartea, ea deschide mintea”. (Maria Matronea, Sibiu)

Odata, cineva a intrebat: „Parinte, oamenii care mor de cancer se mantuiesc?”. „Ma, stiti <>”. Ati inteles. Sa spuna „Doamne, ai mila de mine!”. Sa fie impacati cu toata lumea si prin suferinta lor vor avea parte de cer, de mantuire”. La aceasta intrebare, Parintele Ilarion Argatu raspundea ca acesti oameni sunt mucenici prin suferinta, rabdare, rugaciune, impacare cu toata lumea, spovedanie si marturisire. (Maria Matronea, Sibiu)

Era prin anul 1953. Foamete mare. Parintii nu aveau ce sa ne dea de mancare. Eram 11 frati acasa si mama statea iar sa nasca. Atunci, tata s-a hotarat sa mearga la Manastirea Prislop la Parintele Arsenie Boca. Cand a ajuns a vazut ca acolo erau multi oameni de pe Valea Oltului, imbracati frumos. Tata era foarte rau imbracat, ca nu avea haine bune. S-a asezat la usa bisericii. Parintele era la strana. Dintr-o data, l-a chemat pe nume: „Vino, mai, incoace, Cercel Popoviciu! De ce stai acolo?”. Dupa ce s-a terminat slujba, au plecat cu totii la masa. O parte din oameni s-au dus la padure sa taie lemne pentru manastire, ca pe vremea aceea era in constructie. Dupa amiaza, Parintele a iesit sa le dea niste paine si o damigeana cu vin. Seara, Parintele Arsenie si Parintele Dometie au tinut rugaciune in biserica. Asa au trecut doua zile. Tata se pregatea sa plece, ca mama trebuia sa nasca. Am uitat sa va spun ca Parintele canta intr-una „Ierusalime, Ierusalime, mi-e tare dor de tine”.

Pentru ca voia atat de mult sa vorbeasca cu Parintele, a treia zi, seara, tata s-a apucat sa-l urmareasca. Vazand ca intra in bucatarie, tata s-a dus la taietor, a luat un brat de lemne si s-a indreptat cu ele spre bucatarie. Intre timp, insa, Parintele a iesit. Atunci, tata a aruncat lemnele jos, i-a iesit in cale Parintelui, l-a salutat si… s-a uitat dupa el cum urca la mansarda. Cand a ajuns sus, Parintele i-a zis: „Ce ma, vrei sa vorbesti cu mine?”. „Da Parinte” – zice tata. Parintele a coborat la tata: „Spune, ma, ce ai?”. „Am o casa de copii si sunt sarac lipit”. „Asa cum esti, sa mergi la Sfanta Biserica. Ma, daca va este greu cu multi copii, traiti ca fratii, in curatenie. Alta cale nu este”. Tata zice: „Nu pot, o cunosc si ma cunoaste.” „Atunci ce-i de facut?”. „Parinte, ce sa va mai spun, ce am avut nu mai am. Toate s-au terminat: si vitele, si porcii, si pasarile”. Atunci, Parintele i-a spus sa astepte si a urcat din nou la mansarda. A coborat dupa putin timp, aducand cu sine un plic si o pereche de sosete de lana. „Ia, ma, samanta asta si vom vedea. In seara asta sa pleci. Sa n-o iei pe drum, ci s-o tai prin padure drept inainte. Cand iesi din padure, o sa dai de un drum, sau de o cale ferata. Si asa sa te duci acasa. Acum du-te la Parintele Dometie si ia binecuvantarea”.

Cand a ajuns in gara Sibiu, tata a aflat ca in noaptea aceea Parintele fusese arestat de Securitate si dus din post in post. Noi, pana la toamna, am avut vaca cu lapte, scroafa cu purcei si bucate. Pe fratele care s-a nascut l-au botezat Rusalim, ca tata s-a dus la Parintele de Sfintele Rusalii. In plic, tata a crezut ca Parintele scrisese legi. Dar au fost 500 lei. Bani de samanta. (Maria Matronea, Sibiu)

Doi frati au ajuns la proces de judecata la tribunal. Unul dintre ei, stiindu-l pe Parintele Arsenie bun sfatuitor, s-a dus si l-a rugat sa-l ajute sa castige procesul cu fratele sau. Parintele i-a promis ca o sa-l ajute, dar cu o conditie: sa-si faca cruce corect si sa zica, pana ajunge la judecata: „Asa-mi trebuie”. Omul nu stia insa ca si fratele sau il cautase pe Parintele Arsenie, ca l-a rugat acelasi lucru si ca Parintele i-a zis ca-l ajuta sa castige procesul numai daca-si face semnul crucii si zice mereu pana la proces: „Asa-mi trebuie”. Si astfel, cei doi frati isi faceau semnul crucii in toate zilele si spuneau neincetat: „Asa imi trebuie”. Cand au primit citatiile si unul si celalalt au zis: „Asa imi trebuie”. Pe urma, in drum spre tribunal, fiecare dintre frati spunea neincetat: „Asa imi trebuie”. Cand a inceput procesul, instantele judecatoresti i-au impacat imediat iar ei au devenit frati adevarati. Le-a disparut ura pentru totdeauna. Si unul, si celalalt au castigat procesul asa cum le-a promis Parintele Arsenie Boca si ca recunostinta s-au dus si i-au multumit de sfatul dat. (Morar Gheorghe, Ucea de Sus)

Fratele Silea Miron zicea ca a bagat si el apa in lapte pentru ca sa-si poata achita datoria. Dupa aceea s-a imbolnavit si l-au internat in spital. A stat mult in spital. Odata, zicea el, am auzit usa salonului unde eram eu. Ma uit, nimeni. Se deschide usa si se inchide. Nimeni. Imediat, simt ca se lasa arcurile de la patul meu; dupa un timp, se ridica iar arcurile, se deschide usa si se inchide, dar nu vad pe nimeni. Dupa ce m-am facut sanatos, m-am dus la Parintele Arsenie si l-am intrebat: „Parinte, nu cumva ati fost la mine cand am fost la spital?”. „Ba da, ma, am fost si ti-am vazut suferinta”. Si i-a spus ca aceasta i s-a intamplat din cauza ca a bagat apa in lapte. Toate necazurile sunt ingaduite de Dumnezeu, pentru pacatele noastre. (Morar Gheorghe, Ucea de Sus)

Odata am dus trei femei din Sibiu la Parintele, la Draganescu si am stat o zi intreaga acolo, caci ele nu-i vedeau decat spatele (n.n.: in timp ce picta). Spre seara, mi-a zis: „Ada-le aici” si le-am dus in fata Sfintiei Sale. La una i-a zis: „Tu ai venit aici ca ti s-au furat cutare lucruri, dar, mai intai, tu ai furat si de aceea patimesti acum”. La a doua i-a zis numarul avorturilor pe care le-a facut. Acesteia pana la sfarsitul vietii nu i s-au uscat lacrimile si a facut milostenie cu nemiluita. La a treia i-a zis: „Ai facut trei case din furt, dar nu vei avea niciodata multumire si pace”. Si asa a fost; a avut o boala cumplita. (Ana Bichi, Sibiu)

S-a dus un cetatean la Draganescu si Parintele Arsenie era pe schela, pictand. De cum l-a vazut pe Parintele, omul a strigat: „Parinte, eu am dreptate, dar tribunalul nu-mi da dreptate si mi-a luat mostenirea”. Parintele coboara repede de pe schela si-i spune: „Ma omule, daca oamenii iti fac dreptate, atunci Dumnezeu ce sa-ti mai faca?”. Si l-a calmat pe cel in cauza, incat a plecat omul linistit si foarte impacat, renuntand de buna voie la mostenire! (Silvia Patrucean, Sibiu)

Parintele a spus ca „este mai mare pacea ca dreptatea”. (Burs Maria, Ucea de Sus)

Fragmente din cartile aparute la Ed. Agaton:

Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca
Noi marturii despre parintele Arsenie Boca

Alte marturii despre parintele Arsenie Boca

continuarea o gasiti AICI

Alte articole:

Parintele Arsenie Boca - Despre rugaciune
Parintele Arsenie Boca - Predica despre durerile oamenilor