luni, 12 aprilie 2010

Marturii despre Parintele Arsenie Boca I


Odata, m-am dus la Draganescu, la Parintele Arsenie. Cand am ajuns acolo, in curtea bisericii era adunata multa lume. Parintele era cam la vreo 30 de metri, iar in fata mea, cam la vreo 2 metri, era un baiat de vreo 19 ani. Parintele striga la baiat si-i zice: „Mai baiete, ce tigari fumezi tu?” Baiatul raspunde: „Nu fumez de nici unele, Parinte”. Parintele zice: „Mai, eu vad ca acum nu ai tigari nici in mana, nici in gura, dar te intreb ce tigari fumezi cand esti cu baietii si cu fetele”. Baiatul spune ca nici atunci cand este cu baietii si cu fetele nu fumeaza. Parintele zice: „Baga mana in buzunarul stang de la pantaloni si vezi ca acolo este un pachet de tigari Delta. Ia vezi cine ti l-o fi bagat?!”.Atunci, eu ma dau in spatele baiatului si-l vad ca scoate un pachet de tigari Delta neinceput, din buzunarul stang. Parintele a plecat, iar baiatul nedumerit, a zis: „Ce parinte mai e si parintele acesta!?”.

O fata din Fagaras a plecat spre Draganescu, la Parintele Arsenie, desi nu stia daca va putea sa vorbeasca cu dumnealui. Era sfarsit de toamna si era tare frig. Cum statea ea pe peron, in gara la Fagaras, a dat peste o tiganca necajita care nu avea ciorapi in picioare. Fata, care avea in picioare doua perechi de ciorapi, s-a dus la toaleta, si-a dat jos o pereche. I-a adunat frumos si i-a dat tigancii sa se incalte cu ei, ca sa nu-i mai fie frig. Cand a ajuns la Draganescu, Parintele i-a iesit in cale si i-a zis: „Hai tu fata, ca de cand te astept, ca stiu de fapta ta cea buna pe care ai facut-o pe peronul garii, cu femeia aia necajita la care i-ai dat ciorapii tai, sa se incalte cu ei”. (Biliboaca Matei, Savastreni)

Odata, s-a dus la Parintele o femeie care si-a facut o operatie la nas, ca sa fie mai frumoasa. Parintele i-a zis: „Tu femeie, de ce te-ai schimonosit asa?” Femeia zice: „Cum, Parinte?”. „De ce ti-ai facut operatie la nas? Crezi ca daca Dumnezeu ar fi vrut sa fii cum esti acum, nu te-ar fi putut face asa de la inceput? Du-te de aici, ca nu vreau sa stau de vorba cu tine”.

Odata, m-am dus la Draganescu sa vorbesc cu Parintele. In biserica n-am vazut nici un om cu barba, imbracat in haine calugaresti – asa cum imi inchipuiam ca trebuie sa arate Parintele Arsenie. Acolo era doar un om imbracat in halat alb si cu boneta pe cap. Vazand ca nu pot lua legatura cu dumnealui, m-am hotarat sa plec. Atunci, numai ce vad omul acela imbracat in halat vine catre mine si ma intreaba: “Ce cauti?”. Eu m-am intors catre dansul si i-am raspuns ca il caut pe pictorul Arsenie. “Ce ai cu pictorul Arsenie?” – ma intreaba dumnealui. “Am si eu ceva” – i-am raspuns. Omul zice: “Vino mai aproape”. Si iar ma intreaba ce am cu pictorul Arsenie si eu iar ii spun ca am si eu ceva. Apoi dau sa plec. Omul acela imi zice cu vorba blanda: “Hai, ma, sa-ti spun eu ce ai cu pictorul Arsenie”. Si incepe sa-mi spuna de ce il caut pe Parintele. Vazand ca-mi spune gandurile, ca-mi spune de ce am venit la dansul, mi-am dat seama ca omul acela in halat alb nu poate fi decat Parintele Arsenie Boca. I-am zis: “Dumneata esti pictorul si Parintele Arsenie”. Si dumnealui imi zice: “Pe ce te bazezi cand spui ca eu sunt?” si eu ii zic: “Mi-ati spus gandurile mele si de ce am venit, ori altcineva nu putea sa mi le spuna decat Parintele Arsenie”. Si i-am mai zis: “Parinte, inca un om ca dumneavoastra nu mai este in Romania”. Atunci, dumnealui imi zice “Du-te, ma!” si ma mangaie pe fata cu mainile. (Biliboaca Matei, Savastreni)

*
M-am casatorit cu o credincioasa, Emilia, eu fiind ateu pe atunci. Prin ea l-am cunoscut pe Parintele Arsenie Boca, prin 1972. Sotia mi-a propus sa mergem la Parintele Arsenie la Draganescu, dar nu ne-am inteles. I-am dat chiar o palma sotiei, dar pana la urma am plecat impreuna la Draganescu. Acolo era lume multa, din toate partile. La intalnirea cu Parintele, acesta mi-a zis mustrator: “Ai venit ma, ai venit? Tu care bei vin Cotesti, ai cotit-o”. A stat de vorba cu toata lumea, apoi iar mi-a zis: “Ma, n-ai incredere in mine. Vrei s-o bati iar”. La plecare mi-a zis: “Sa mai vii la mine”. M-a atras ca un magnet si l-am vizitat ori de cate ori am avut ocazia.

Si a doua oara cand am venit l-am gasit pe Parintele inconjurat de multa lume. M-am plans Parintelui de locul de munca (eram vopsitor, lucram in mediu de gaze) si mi-a zis: “Lasa ma, ca ai sa te duci la cei cu halate albe”. Peste 2 saptamani, fratele meu, care lucra la spital, mi-a zis ca este un post de zugrav la spital. M-am transferat cu locul de munca la spital, unde am lucrat pana in 1992, cand am iesit la pensie de boala. Cand am mers iar la Parintele Arsenie, mi-a zis: “Cum e, ma, la halate albe?” si i-am spus: “E foarte bine Parinte. Va multumesc ca m-ati ajutat”.

De la o vizita la alta simteam ca ma incarcam cu energie. Cand plecam de la Parintele Arsenie ma simteam usurat. O data m-am plans Parintelui ca sotia mea e cam rea. Atunci Parintele a facut o experienta cu mine. Mi-a spus ca sunt altele si mai rele, apoi m-a rugat sa duc niste bagaje la casa parohiala, peste drum. Am dus bagajele, am intrat si apoi am intrebat daca e cineva acasa. A iesit o persoana cu gura mare: “Ce vrei ma? De ce bati? Vrei sa chem militia?”. “Doamna – am zis – v-am adus niste bagaje”. Ajungand din nou la Parintele, acesta mi-a zis: “Ai vazut ca sunt altele si mai rele?”. Alta data mi-a zis: “Rabda, mai, realitatea, altfel va veti desparti”. (Eugen Butum, 52 ani, Fagaras)

*
Odata, am plecat spre Draganescu în pantaloni, crezând ca e un lucru bun si gândindu-ma ca am sa ma schimb în fusta înainte de a da ochii cu Parintele. Când am ajuns la Draganescu, am facut ceea ce îmi propusesem, în spatele bisericii. Apoi am intrat în biserica, unde era foarte multa lume. Dupa câteva minute, Parintele s-a întors si a spus: „Ma, a mers un barbat dupa biserica; astept sa intre, dar nu mai apare. Unde-o fi?”. De atunci n-am mai îmbracat pantaloni. Tot legat de pantaloni, o doamna l-a întrebat odata pe Parintele daca, în caz de neputinta, poate purta pantaloni. Parintele i-a spus ca poate purta, dar numai pe sub fusta. Referindu-se la casatorie, Parintele a spus ca fiecare sac îsi gaseste petecul lui. Si mai zicea Parintele: „Nu cresteti câini; cresteti copiii care nu au parinti”.

Parintele ne spunea tuturor ca, pentru sanatatea femeii, e bine sa avem 3-4 copii. Daca nu nastem câti vin, pacatul cade pe cei care sunt în viata. Eu nu puteam sa suport ca din cauza mea sa sufere copiii. Având patru copii, ma gândeam ca eu sunt bine… Dar când a ajuns la mine, i-­am aratat o fotografie de familie cu noi doi, cei 4 copii si mama mea. Privind-o, mi-a zis: „Tu sa mai faci un copil”. Am raspuns: „Daca va vrea Dumnezeu”. Avusesem o problema cu o sarcina care s-a oprit din evolutie si nu stiam daca voi mai putea naste. I-am marturisit acest lucru Parintelui si dumnealui mi-a zis: „Tu sa traiesti viata normala, fie sa mori la datorie. Nici abuz, nici refuz si viata curata în timpul sarcinii”. Apoi a zis: „Ai grija si nu asculta sfaturile soacrei, dar cinsteste-o ca pe o mama”. Mama zicea catre mine, când vedea ca sunt însarcinata: „Nu vedeti cât va e de greu? Ce veti face când vor fi mari?”. Am reprodus si alte argumente, dar Parintele a zis, parca mâhnit: „Ca sa traiti, mai, ca sa traiti”. Nu stiam ce vrea sa spuna, atunci.

Au urmat alte încercari. Mergeam la Parintele si el îmi repeta: „Viata normala, fie sa mori…”. Dupa alte trei opriri din evolutie si o sarcina moarta (înainte cu 3 zile de a se naste) m-am dus iar la Parintele. În ziua aceea Parintele nu vorbea cu nimeni. Totusi, cu sotul a schimbat câteva vorbe. Eu i-am sarutat mâna. Mai târziu, plângând si rugându-ma în gând, am zis: „Ajuta-ma Parinte Arsenie…”. S-a oprit din lucru si s-a uitat la mine. În 8 mai 1978, aud o voce în somn: „Esti însarcinata!”. Dupa vreo saptamâna, mi-am dat seama ca e adevarat. S-a nascut al cincilea copil, o fetita mai voinica decât toti. Apoi, în 1981 s-a mai nascut înca o fetita.

În anul 2001, înainte ca cel de-al saselea copil sa-si termine studiile, sotul meu a fost victima unui atac de cord foarte grav. Doctorii nu i-au mai acordat nici o sansa de supravietuire. În disperarea mea, am strigat si la Parintele Arsenie, spunându-i: „Parinte Arsenie, eu te-am ascultat si am facut cum ai zis, acum ce fac? Ajuta-ma!“. Minunea s-a întâmplat. Sotul a fost salvat. Dumnezeu ne-a miluit pentru sfaturile si rugaciunile Parintelui Arsenie. (Emilia Span, Sibiu)
*

S-au dus doua doamne la Draganescu, la Parintele. Parintele o întreaba pe una dintre ele: „Câti ani ai?”. Ea zice: „33". „Si câti copii ai avut? Îti spun eu: 32.". Eu ma gândeam ca nu putea sa aiba tot câte un copil la un an, dar ea a spus apoi ca facea chiuretaje si de 3-4 ori pe an. Pe urma, Parintele a întrebat-o si pe cealalta doamna câti copii a avut si i-a spus ca a facut semne la piciorul de la masa si a ajuns pâna sus. Zice Parintele: „Doi dintre ei ti-au spus: «Mama, de ce nu ne-ai lasat sa venim pe lume, ca ne faceam sfinti». Vezi ma, pe ea am putut-o ierta, dar pe tine nu te iert“.

Parintele Arsenie tinea foarte mult ca mamele sa lase copiii sa vina pe lume. Zicea ca sfârsitul lumii vine când copiii nu se mai nasc si când multi oameni vor muri înecati sau ca urmare a accidentelor, crimelor, fulgerelor. Multe rele vin peste noi, ca noi trebuie sa platim sângele si pacatele celor ce nu vor sa stie ce e pacatul, ale acelora care umbla în placeri si omoara (parintii pe copii si copiii pe parinti). (Maica Glicheria)

*
A venit un om la Parintele Arsenie. Îi zice Parintele: „Ai venit împreuna cu sotia si cu fetita”. „Da“. „Ma, daca se duce de 7 ori la usa camarii si nu stie de ce s-a dus, îsi pierde mintea. Ma, de ce nu lasati copiii sa vina la rând? Si tu ti-o pierzi ma; sa te lasi de bautura si de fumat”.

Odata, o femeie însarcinata de la Sibiu s-a dus la Parintele Arsenie, la Draganescu. Când a vazut-o, Parintele i-a zis: „Ma, du-te repede sa nu scapi trenul”. „Pai, Parinte, zice, eu am venit sa…“. „Nu ma, mergi repede sa nu scapi primul tren”. Femeia a plecat suparata, gândindu-se: „De ce n-o fi vrut Parintele sa vorbeasca cu mine?”. A ajuns în Sibiu noaptea la ora 1. Când a intrat în casa i s-a rupt apa. A dat telefon dupa Salvare, iar la ora 4 a nascut un copil, pe care l-a botezat Ioan.

Altadata, stateam la Sibiu, la coada la pâine. În spatele meu s-au asezat doi domni. Unul dintre ei zice catre celalalt: «Am un prieten, Mihai, care a venit la mine plângând, spunând ca are cancer. A fost la o gramada de doctori, la Bucuresti, la Medias, la Cluj. Toti i-au spus ca are cancer. Eu îi zic: „Am auzit ca exista un om care-ti spune de toate. Hai sa mergem la el. Omul acela sta dincolo de Bucuresti, la Draganescu”». Atunci, mi-am dat seama ca e vorba de Parintele Arsenie. Domnul din spatele meu continua: «Când am intrat pe poarta, în curtea bisericii, vad ca omul acela iese din biserica si-mi zice: „Hai, mai, ca de când te astept. Ai reusit în sfârsit sa-l aduci?” si catre prietenul meu bolnav: „Ma, sa nu te mai duci la doctor, ca stii ce-ti spune: sapa si lopata. Ma, n-ai cancer, dar sa te lasi de bautura si de fumat. Si sa lasati copiii sa vina la rând”. Acum s-a facut sanatos; nu-l mai doare nimic, s-a lasat de bautura si de fumat, au copii. Vine la mine bucuros ».

Stateam cuminte si asteptam sa-mi vina rândul. Pariniele tuna si fulgera împotriva pacatului, la crestini, iar eu ma faceam tot mai mica, pe masura ce ma apropiam de el. Cu epitrahilul tras peste un halat, cu o caciula pe cap si cu pantofii încaltati în galosi, Parintele Arsenie catehiza, predica, mustra si binecuvânta, dezvaluind pacatele fiecaruia, dupa masura. Am fost martora unor scene care m-au înfricosat…
Un barbat de vreo 50 de ani se arsese pe fata cu azot si era desfigurat. Dar nu pentru asta venise la Parintele, ci doar pentru a-­i înmâna un modest pomelnic. Duhovnicul l-a strapuns cu privirea, dupa care l-am auzit spunând: „De ce crezi tu, crestine, ca te-ai ars chiar pe fata, ca sa fii respingator pentru toata lumea? “. Barbatul amutise. „Sa-ti spun eu de ce…Ti-ai batut joc de o fata în tinerete, dar nu ai luat-o de nevasta. A ramas singura, pâna la vârsta asta si este si stearpa pe deasupra, fiindca a avortat, ca sa evite rusinea unui copil fara tata, iar de atunci n-a mai putut ramâne însarcinata. Ai pacatuit si tu, dar ai împins-o si pe ea spre pacat! Acum platesti cu suferinta asta…”. Omul îsi plecase ochii în pamânt si plângea înfundat, cu pomelnicul uitat într-o mâna.


O femeie trecuta de 60 de ani, din Sâmbata de Jos, se plângea ca fiul ei s-a apucat de baut si o bate cu lantul de câte ori se îmbata. Parintele a ascultat-o, privind tinta în ochii sai, apoi l-am auzit cum ridica vocea: „Pe tine te bat de fapt cele 22 de avorturi pe care le-­ai facut! Stii ce însemna asta? Auzi acum: asta însemna tot atâtea suflete care s-au dus pe lumea cealalta, fara a fi fost botezate si nu vor putea intra în Împaratia Cerurilor din cauza ta! În schimb, tu ai strâns bani si ti-ai facut ditamai cavoul, de parca dupa moarte vei ramâne acolo”. (Lucia Chima, Sinca Veche)

In 1941 a venit la Parintele pentru sfat si un frate al meu, Vasile, casatorit in satul Calbor, langa Fagaras. Venise pentru ca se gandea ca va fi chemat si el in razboi si sa primeasca binecuvantare. Cand a ajuns in fata Parintelui, fara sa-i spuna cine este, parintele i-a spus: „Vasile, tu ti-ai ales avere, nu muiere. Pentru asta vei suferi toata viata.”. Atat i-a spus. Si asa a fost. El isi luase o fata bogata, cu pamant nesfarsit. Cand au venit comunistii, i-au luat si pamantul de sub casa lui. (Pr. Sofonea Ioan, Sibiu)

Prin anul 1985 am fost la Parintele Arsenie cu o fotografie a parintilor mei. Cand a vazut fotografia mi-a zis: „Mai, sa stii ca lui taica-tau ii va taia piciorul si va ramane in pensie”. Acest lucru s-a si intamplat, dar nu imediat, ci dupa 7 ani si 2 luni. Parintele Arsenie ne stia si trecutul si viitorul. (M.S., Victoria)

Eu sunt la a doua casatorie, binecuvântata si aceasta de Parintele Arsenie. Când eram casatorit cu prima sotie, l-am rugat sa mijloceasca ca sa ne binecuvânteze bunul Dumnezeu cu copii. Apoi i-am spus ca sotia avusese doua sarcini extrauterine. Dânsul mi-a raspuns: „Minte, ma, dar daca n-a vrut sa alapteze copii, va alapta cancer”. Într-adevar, a murit de tânara, cu cancer la piept. (Dumitru Matronea, Sibiu)


A venit in biserica un om si l-a intrebat pe Parintele daca sa mai manance fructe si legume din gradina, ca sunt radiatii multe. Parintele i-a zis: „Mai, sa pice din cer otrava pe pamant si sa mananci; cine are credinta, nu are nimic”. (Burs Maria, Ucea de Sus)

Altadata, cand m-am dus la Draganescu, m-am nimerit cu un student din Hateg. Parintele Arsenie ne-a primit in casa parohiala. Studentul l-a intrebat pe Parintele: „Parinte, am auzit ca dumneavoastra deschideti Cartea”. Parintele Arsenie ii raspunde: „Eu nu deschid Cartea, ea deschide mintea”. (Maria Matronea, Sibiu)

Odata, cineva a intrebat: „Parinte, oamenii care mor de cancer se mantuiesc?”. „Ma, stiti <>”. Ati inteles. Sa spuna „Doamne, ai mila de mine!”. Sa fie impacati cu toata lumea si prin suferinta lor vor avea parte de cer, de mantuire”. La aceasta intrebare, Parintele Ilarion Argatu raspundea ca acesti oameni sunt mucenici prin suferinta, rabdare, rugaciune, impacare cu toata lumea, spovedanie si marturisire. (Maria Matronea, Sibiu)

Era prin anul 1953. Foamete mare. Parintii nu aveau ce sa ne dea de mancare. Eram 11 frati acasa si mama statea iar sa nasca. Atunci, tata s-a hotarat sa mearga la Manastirea Prislop la Parintele Arsenie Boca. Cand a ajuns a vazut ca acolo erau multi oameni de pe Valea Oltului, imbracati frumos. Tata era foarte rau imbracat, ca nu avea haine bune. S-a asezat la usa bisericii. Parintele era la strana. Dintr-o data, l-a chemat pe nume: „Vino, mai, incoace, Cercel Popoviciu! De ce stai acolo?”. Dupa ce s-a terminat slujba, au plecat cu totii la masa. O parte din oameni s-au dus la padure sa taie lemne pentru manastire, ca pe vremea aceea era in constructie. Dupa amiaza, Parintele a iesit sa le dea niste paine si o damigeana cu vin. Seara, Parintele Arsenie si Parintele Dometie au tinut rugaciune in biserica. Asa au trecut doua zile. Tata se pregatea sa plece, ca mama trebuia sa nasca. Am uitat sa va spun ca Parintele canta intr-una „Ierusalime, Ierusalime, mi-e tare dor de tine”.

Pentru ca voia atat de mult sa vorbeasca cu Parintele, a treia zi, seara, tata s-a apucat sa-l urmareasca. Vazand ca intra in bucatarie, tata s-a dus la taietor, a luat un brat de lemne si s-a indreptat cu ele spre bucatarie. Intre timp, insa, Parintele a iesit. Atunci, tata a aruncat lemnele jos, i-a iesit in cale Parintelui, l-a salutat si… s-a uitat dupa el cum urca la mansarda. Cand a ajuns sus, Parintele i-a zis: „Ce ma, vrei sa vorbesti cu mine?”. „Da Parinte” – zice tata. Parintele a coborat la tata: „Spune, ma, ce ai?”. „Am o casa de copii si sunt sarac lipit”. „Asa cum esti, sa mergi la Sfanta Biserica. Ma, daca va este greu cu multi copii, traiti ca fratii, in curatenie. Alta cale nu este”. Tata zice: „Nu pot, o cunosc si ma cunoaste.” „Atunci ce-i de facut?”. „Parinte, ce sa va mai spun, ce am avut nu mai am. Toate s-au terminat: si vitele, si porcii, si pasarile”. Atunci, Parintele i-a spus sa astepte si a urcat din nou la mansarda. A coborat dupa putin timp, aducand cu sine un plic si o pereche de sosete de lana. „Ia, ma, samanta asta si vom vedea. In seara asta sa pleci. Sa n-o iei pe drum, ci s-o tai prin padure drept inainte. Cand iesi din padure, o sa dai de un drum, sau de o cale ferata. Si asa sa te duci acasa. Acum du-te la Parintele Dometie si ia binecuvantarea”.

Cand a ajuns in gara Sibiu, tata a aflat ca in noaptea aceea Parintele fusese arestat de Securitate si dus din post in post. Noi, pana la toamna, am avut vaca cu lapte, scroafa cu purcei si bucate. Pe fratele care s-a nascut l-au botezat Rusalim, ca tata s-a dus la Parintele de Sfintele Rusalii. In plic, tata a crezut ca Parintele scrisese legi. Dar au fost 500 lei. Bani de samanta. (Maria Matronea, Sibiu)

Doi frati au ajuns la proces de judecata la tribunal. Unul dintre ei, stiindu-l pe Parintele Arsenie bun sfatuitor, s-a dus si l-a rugat sa-l ajute sa castige procesul cu fratele sau. Parintele i-a promis ca o sa-l ajute, dar cu o conditie: sa-si faca cruce corect si sa zica, pana ajunge la judecata: „Asa-mi trebuie”. Omul nu stia insa ca si fratele sau il cautase pe Parintele Arsenie, ca l-a rugat acelasi lucru si ca Parintele i-a zis ca-l ajuta sa castige procesul numai daca-si face semnul crucii si zice mereu pana la proces: „Asa-mi trebuie”. Si astfel, cei doi frati isi faceau semnul crucii in toate zilele si spuneau neincetat: „Asa imi trebuie”. Cand au primit citatiile si unul si celalalt au zis: „Asa imi trebuie”. Pe urma, in drum spre tribunal, fiecare dintre frati spunea neincetat: „Asa imi trebuie”. Cand a inceput procesul, instantele judecatoresti i-au impacat imediat iar ei au devenit frati adevarati. Le-a disparut ura pentru totdeauna. Si unul, si celalalt au castigat procesul asa cum le-a promis Parintele Arsenie Boca si ca recunostinta s-au dus si i-au multumit de sfatul dat. (Morar Gheorghe, Ucea de Sus)

Fratele Silea Miron zicea ca a bagat si el apa in lapte pentru ca sa-si poata achita datoria. Dupa aceea s-a imbolnavit si l-au internat in spital. A stat mult in spital. Odata, zicea el, am auzit usa salonului unde eram eu. Ma uit, nimeni. Se deschide usa si se inchide. Nimeni. Imediat, simt ca se lasa arcurile de la patul meu; dupa un timp, se ridica iar arcurile, se deschide usa si se inchide, dar nu vad pe nimeni. Dupa ce m-am facut sanatos, m-am dus la Parintele Arsenie si l-am intrebat: „Parinte, nu cumva ati fost la mine cand am fost la spital?”. „Ba da, ma, am fost si ti-am vazut suferinta”. Si i-a spus ca aceasta i s-a intamplat din cauza ca a bagat apa in lapte. Toate necazurile sunt ingaduite de Dumnezeu, pentru pacatele noastre. (Morar Gheorghe, Ucea de Sus)

Odata am dus trei femei din Sibiu la Parintele, la Draganescu si am stat o zi intreaga acolo, caci ele nu-i vedeau decat spatele (n.n.: in timp ce picta). Spre seara, mi-a zis: „Ada-le aici” si le-am dus in fata Sfintiei Sale. La una i-a zis: „Tu ai venit aici ca ti s-au furat cutare lucruri, dar, mai intai, tu ai furat si de aceea patimesti acum”. La a doua i-a zis numarul avorturilor pe care le-a facut. Acesteia pana la sfarsitul vietii nu i s-au uscat lacrimile si a facut milostenie cu nemiluita. La a treia i-a zis: „Ai facut trei case din furt, dar nu vei avea niciodata multumire si pace”. Si asa a fost; a avut o boala cumplita. (Ana Bichi, Sibiu)

S-a dus un cetatean la Draganescu si Parintele Arsenie era pe schela, pictand. De cum l-a vazut pe Parintele, omul a strigat: „Parinte, eu am dreptate, dar tribunalul nu-mi da dreptate si mi-a luat mostenirea”. Parintele coboara repede de pe schela si-i spune: „Ma omule, daca oamenii iti fac dreptate, atunci Dumnezeu ce sa-ti mai faca?”. Si l-a calmat pe cel in cauza, incat a plecat omul linistit si foarte impacat, renuntand de buna voie la mostenire! (Silvia Patrucean, Sibiu)

Parintele a spus ca „este mai mare pacea ca dreptatea”. (Burs Maria, Ucea de Sus)

Fragmente din cartile aparute la Ed. Agaton:
Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca
Noi marturii despre parintele Arsenie Boca
Alte marturii despre parintele Arsenie Boca

continuarea o gasiti AICI

Alte articole:

Niciun comentariu: