Se afișează postările cu eticheta dragoste. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dragoste. Afișați toate postările

vineri, 26 noiembrie 2010

Dragostea materna si filiala





Dragostea materna este si o virtute dar si un sentiment instinctiv. Natura a dat mamei dragostea pentru copiii sai in scopul conservarii speciei dar la animal aceasta dragoste este limitata la nevoile materiale, ea inceteaza atunci cand ingrijirile devin inutile. La om persista intreaga viata si comporta un devotament si o abnegatie ce apartin virtutii. Ea supravietuieste chiar si mortii si insoteste copilul dincolo de mormant, deci totul este altceva decat la animal.


Cu toate ca dragostea materna exista in natura, exista si mame ce-si urasc copiii si aceasta chiar de la nastere. Asta este cateodata o proba aleasa de spiritul copilului sau o ispasire daca el insusi a fost un tata sau o mama rea, sau un fiu rau intr-o alta existenta. In orice caz, o mama rea nu poate fi animata decat de un spirit rau ce se sileste sa-l opreasca pe cel al copilului astfel incat acesta sucomba in proba aleasa - insa aceasta violare a legilor naturii nu va ramane nepedepsita si spiritul copilului va fi rasplatit pentru obstacolele depasite ulterior. Nici parintii care au copii care le pricinuiesc necazuri nu sunt scuzabili de a nu fi avut pentru acestia dragostea pe care ar fi manifestat-o in caz contrar. Aceasta este o sarcina ce le este incredintata si datoria lor este de a depune toate eforturile pentru a-i aduce pe calea binelui. Aceste necazuri sunt adesea urmarea unor rele apucaturi capatate inca din leagan - ei recolteaza atunci ceea ce au semanat.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)

vineri, 15 mai 2009

Mila si dragostea pentru aproapele nostru


Adevarat sens al cuvantului mila, asa cum il intelegea Iisus Hristos este bunavointa pentru intreaga lume, indulgenta pentru imperfectiunile celorlalti, iertarea ofenselor.
Dragostea si mila sunt complementare legii dreptatii, caci a-ti iubi aproapele inseamna a-i face tot binele de care esti tu in stare si pe care ni l-am dori si noua. Acesta este sensul cuvintelor lui Iisus: " Iubiti-va unii pe altii ca fratii."
Caritatea, dupa Iisus, nu se rezuma la milostenie, ea cuprinde toate raporturile avute cu semenii nostri, fie ca sunt inferiori, egali sau superiori noua. Ea ne impune indulgenta, pentru ca de ea avem nevoie si noi insine; ea ne apara de umilinta necazurilor, contra a ceea ce se intampla adesea.
Daca apare un bogatas toate privirile se indreapta spre el, i se acorda toata atentia; daca este sarac, nimeni nu-i arunca nicio privire. Cu cat situatia sa este mai de plans, cu atat nu trebuie sa ne temem, din contra, sa il ajutam in nenorocirea sa prin umilinta.
Omul cu adevarat bun cauta sa-l ridice pe cel inferior in proprii sai ochi, micsorand distanta ce-i separa.

Iisus a spus: "Iubiti chiar si pe dusmanii vostri". Fara indoiala, nu putem avea pentru dusmanii nostri o dragoste tandra si pasionala; nu asta a vrut sa spuna Iisus. A-ti iubi dusmanii inseamna a-i scuza si a le face bine pentru raul facut; prin aceasta le devii superior, prin razbunare cobori sub nivelul lor.
Omul care a ajuns sa ceara pomana se degradeaza moral si fizic, se abrutizeaza. Intr-o societate bazata pe legea lui Dumnezeu si a dreptatii el trebuie sa duca o viata de neajutorat, dar fara umilinta pentru el. Societatea trebuie sa asigure traiul celor care nu mai sunt in stare sa munceasca, fara a lasa viata lor pe seama si la vointa hazardului.
Milostenia nu este condamnabila, ci adesea felul in care este practicata. Omul de bine, care intelege caritatea in spiritul vorbelor lui Iisus, merge in intampinarea nefericitului fara a astepta ca acesta sa-i intinda mana.

Adevarata caritate este intotdeauna buna si binevoitoare; asa cum este in forma este si in fapt. Un serviciu facut cu delicatete are o valoare dubla; cel facut cu aroganta poate fi acceptat de nevoie, dar inima se simte putin jignita.
Ostentatia micsoreaza mult in ochii lui Dumnezeu binele facut. Iisus a spus: "Mana voastra stanga sa nu stie ce da mana dreapta". El ne invata astfel pentru ca noi sa nu pierdem in totalitate caritatea prin orgoliu.
Trebuie sa distingem pomana propriu-zisa de binefacere. Cel mai nevoias nu este intotdeauna cel care cere; teama de umilinta retine pe adevaratul sarac si adesea el sufera fara a se plange. Pe el omul de omenie stie ca trebuie sa-l caute fara ostentatie.

Iubiti-va unii pe altii - aceasta este adevarata lege; este legea divina prin care Dumnezeu conduce lumile. Dragostea este legea atractiei pentru entitatile vii si organizate; atractia este legea dragostei pentru materia organica.
Spiritul, oricare ar fi gradul sau de elevatie, starea sa de reincarnare sau tulburare, este intotdeauna situat intre unul superior care il conduce si perfectioneaza si unul inferior fata de care are anumite indatoriri de indeplinit.
Deci, sa fim caritabili, dar sa nu avem acea caritate care ne face sa ne dam cu raceala obolul celui ce indrazneste sa ne ceara, ci sa mergem in intampinarea saraciei ascunse. Sa fim indulgenti fata de defectele semenilor nostri; in loc de a dispretui ignoranta si viciul, sa-i instruim si dojenim; sa fim blanzi si binevoitori cu tot ceea ce ne este inferior; sa fim la fel cu fapturile cele mai infime ale creatiei si vom asculta astfel legea lui Dumnezeu.
Exista si oameni condamnati la cersetorie din proprie greseala; dar daca le este data o buna educatie morala pentru a practica legea lui Dumnezeu, ei nu vor cadea in excese ce le vor cauza pierzania; mai ales ca de aceasta depinde si imbunatatirea planetei noastre.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)

miercuri, 4 martie 2009

Diviziunea legii naturale

Intreaga lege a lui Dumnezeu este cuprinsa in invatatura dragostei fata de aproapele nostru, propovaduita de Iisus. Cu certitudine, aceasta invatatura cuprinde toate indatoririle oamenilor fata de ei, dar trebuie sa li se arate cum sa o aplice, altfel ei o vor neglija asa cum fac astazi. Pe de alta parte, legea naturala cuprinde toate circumstantele vietii si aceasta invatatura nu este decat o parte din lege. Oamenii au nevoie de reguli precise; preceptele generale si prea vagi lasa portile deschise interpretarii.
Diviziunea legii naturale in zece parti cuprinzand legile despre adoratie, munca, reproducere, conservare, distrugere, societate, libertate, egalitate, progres, si in sfarsit pe cele ale dreptatii, dragostei, milei a fost facuta de Moise si poate cuprinde toate circumstantele vietii, ceea ce este esential. O putem urma fara ca ea sa aiba prin aceasta nimic absolut, nu mai mult decat toate celelalte sisteme de clarificare ce depind de punctul de vedere sub care se considera un lucru. Ultima lege este cea mai importanta; prin ea omul poate avansa cel mai mult in viata spirituala, caci ea le rezuma pe toate.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)