vineri, 15 mai 2009

Mila si dragostea pentru aproapele nostru


Adevarat sens al cuvantului mila, asa cum il intelegea Iisus Hristos este bunavointa pentru intreaga lume, indulgenta pentru imperfectiunile celorlalti, iertarea ofenselor.
Dragostea si mila sunt complementare legii dreptatii, caci a-ti iubi aproapele inseamna a-i face tot binele de care esti tu in stare si pe care ni l-am dori si noua. Acesta este sensul cuvintelor lui Iisus: " Iubiti-va unii pe altii ca fratii."
Caritatea, dupa Iisus, nu se rezuma la milostenie, ea cuprinde toate raporturile avute cu semenii nostri, fie ca sunt inferiori, egali sau superiori noua. Ea ne impune indulgenta, pentru ca de ea avem nevoie si noi insine; ea ne apara de umilinta necazurilor, contra a ceea ce se intampla adesea.
Daca apare un bogatas toate privirile se indreapta spre el, i se acorda toata atentia; daca este sarac, nimeni nu-i arunca nicio privire. Cu cat situatia sa este mai de plans, cu atat nu trebuie sa ne temem, din contra, sa il ajutam in nenorocirea sa prin umilinta.
Omul cu adevarat bun cauta sa-l ridice pe cel inferior in proprii sai ochi, micsorand distanta ce-i separa.

Iisus a spus: "Iubiti chiar si pe dusmanii vostri". Fara indoiala, nu putem avea pentru dusmanii nostri o dragoste tandra si pasionala; nu asta a vrut sa spuna Iisus. A-ti iubi dusmanii inseamna a-i scuza si a le face bine pentru raul facut; prin aceasta le devii superior, prin razbunare cobori sub nivelul lor.
Omul care a ajuns sa ceara pomana se degradeaza moral si fizic, se abrutizeaza. Intr-o societate bazata pe legea lui Dumnezeu si a dreptatii el trebuie sa duca o viata de neajutorat, dar fara umilinta pentru el. Societatea trebuie sa asigure traiul celor care nu mai sunt in stare sa munceasca, fara a lasa viata lor pe seama si la vointa hazardului.
Milostenia nu este condamnabila, ci adesea felul in care este practicata. Omul de bine, care intelege caritatea in spiritul vorbelor lui Iisus, merge in intampinarea nefericitului fara a astepta ca acesta sa-i intinda mana.

Adevarata caritate este intotdeauna buna si binevoitoare; asa cum este in forma este si in fapt. Un serviciu facut cu delicatete are o valoare dubla; cel facut cu aroganta poate fi acceptat de nevoie, dar inima se simte putin jignita.
Ostentatia micsoreaza mult in ochii lui Dumnezeu binele facut. Iisus a spus: "Mana voastra stanga sa nu stie ce da mana dreapta". El ne invata astfel pentru ca noi sa nu pierdem in totalitate caritatea prin orgoliu.
Trebuie sa distingem pomana propriu-zisa de binefacere. Cel mai nevoias nu este intotdeauna cel care cere; teama de umilinta retine pe adevaratul sarac si adesea el sufera fara a se plange. Pe el omul de omenie stie ca trebuie sa-l caute fara ostentatie.

Iubiti-va unii pe altii - aceasta este adevarata lege; este legea divina prin care Dumnezeu conduce lumile. Dragostea este legea atractiei pentru entitatile vii si organizate; atractia este legea dragostei pentru materia organica.
Spiritul, oricare ar fi gradul sau de elevatie, starea sa de reincarnare sau tulburare, este intotdeauna situat intre unul superior care il conduce si perfectioneaza si unul inferior fata de care are anumite indatoriri de indeplinit.
Deci, sa fim caritabili, dar sa nu avem acea caritate care ne face sa ne dam cu raceala obolul celui ce indrazneste sa ne ceara, ci sa mergem in intampinarea saraciei ascunse. Sa fim indulgenti fata de defectele semenilor nostri; in loc de a dispretui ignoranta si viciul, sa-i instruim si dojenim; sa fim blanzi si binevoitori cu tot ceea ce ne este inferior; sa fim la fel cu fapturile cele mai infime ale creatiei si vom asculta astfel legea lui Dumnezeu.
Exista si oameni condamnati la cersetorie din proprie greseala; dar daca le este data o buna educatie morala pentru a practica legea lui Dumnezeu, ei nu vor cadea in excese ce le vor cauza pierzania; mai ales ca de aceasta depinde si imbunatatirea planetei noastre.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)

2 comentarii:

Mihaela Petrescu spunea...

Referitor la cersetorie: ati citit Duminica orbului?

Amira spunea...

Da, am citit. Iisus a fost intrebat daca orbul a pacatuit sau parintii sai. El a raspuns ca nu a pacatuit nici orbul si nici parintii sai, ci s-a dorit să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Dupa care a adaugat ca trebuie să faca, până este ziuă, lucrările Celui ce L-a trimis pe El. Eu inteleg ca prin acel orb trebuia sa se arate puterea lui Dumnezeu dar asta nu exclude teoria karmei pentru ceilalti oameni cu deficiente din zilele noastre.