Spatiul universal este infinit. Sa ne imaginam niste limite ale spatiului, ce-ar fi mai departe? Asta confunda ratiunea noastra si totusi ratiunea ne spune ca nu poate sa fie altfel. Este acelasi infinit in toate lucrurile insa mintea noastra nu-l poate intelege.
Daca se presupune o limita a spatiului, o oarecare intindere pe care gandirea o poate concepe, tot ratiunea spune ca mai departe de aceasta limita exista ceva, si astfel din aproape in aproape pana la infinit; caci acest ceva, chiar vid absolut, este tot spatiu.
Nu exista vid absolut in nicio parte a spatiului universal. Nimic nu e vid. Ceea ce ne-ar parea a fi vid, este ocupat de o materie care scapa simturilor si instrumentelor noastre.
