Inteligenta si instinct

Inteligenta este o facultate speciala proprie anumitor clase de entitati organice, care da acestora, odata cu ratiunea, dorinta de a actiona, consecinta a existentei si indiviadualitatii lor, precum si mijloace de a stabili raporturi cu lumea exterioara, de a se ingriji de propriile necesitati.
Astfel se pot distinge:
1. entitati neanimate formate numai din materie, fara vitalitate si inteligenta: acestea sunt corpurile brute.
2. entitati animate neganditoare, formate din materie si dotate cu vitalitate,dar lipsite de inteligenta
3. entitati animate ganditoare, formate din materie, dotate cu vitalitate si avand in plus un principiu inteligent ce le da facultatea de a gandi
Inteligenta nu este un atribut al principiului vital de vreme ce plantele traiesc dar nu gandesc; ele nu au decat viata organica. Inteligenta si materia sunt independente, deoarece un corp poate trai fara inteligenta, insa inteligenta se manifesta prin intermediul organelor materiale. Este necesara o unire cu spiritul pentru ca o materie animata sa devina inteligenta.
Sursa inteligentei este inteligenta universala. Inteligenta este o facultate proprie fiecarei fiinte si constituie individualitatea sa morala. In rest, sunt lucruri de nepatruns pentru om, numeroase pentru moment.

Instinctul este o specie a inteligentei. Instinctul este o inteligenta neganditoare, prin aceea ca toate fiintele se ingrijesc de propriile lor necesitati. Nu se poate stabili o limita intre instinct si inteligenta caci adeseori se confunda; dar se pot foarte bine distinge actele ce apartin instinctului de cele apartinand inteligentei. Instinctul exista neincetat, dar omul il neglijeaza. El poate sa ne conduca la bine, ne ghideaza intotdeauna si cateodata mai sigur decat ratiunea; el nu greseste niciodata.
Ratiunea ar fi fost intotdeauna un ghid infailibil daca nu era denaturata de educatia gresita, de orgoliu si de egoism. Instinctul nu rationeaza; ratiunea da omului liberul arbitru. Instinctul este o inteligenta rudimentara ce difera de inteligenta propriu zisa prin aceea ca manifestarile sale sunt aproape intotdeauna spontane, in timp ce manifestarile inteligentei sunt rezultatul unor combinatii si a unui act deliberat.
Instinctul si manifestarile sale variaza in functie de specii si de necesitatile lor. La fiintele care au constiinta si perceptia lucrurilor exterioare, el se combina cu inteligenta, deci cu vointa si libertatea.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)

Dumnezeu si infinitul

Dumnezeu este inteligenta suprema, cauza prima a tuturor lucrurilor. Prin infinit se intelege ceea ce nu are nici inceput, nici sfarsit; necunoscutul - tot ceea ce este necunoscut este infinit.
Ar fi o definitie incompleta daca am spune ca Dumnezeu este infinit. Limbajul nostru este prea sarac pentru a putea defini lucrurile care sunt mai presus de inteligenta noastra.
Dumnezeu este infinit in perfectiunea sa dar infinitul este o abstractie. A spune ca Dumnezeu este infinit inseamna a considera atributul in loc de lucrul insusi si a defini un lucru care nu este cunoscut printr-un alt lucru care nu inseamna nimic mai mult.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)

Liberul arbitru

Omul, de vreme ce are libertatea de a gandi, o are si pe aceea de a actiona. Fara liberul arbitru omul ar fi o simpla masina. Omul nu are liberul arbitru imediat dupa nasterea sa. Exista libertatea de actiune de indata ce exista vointa de a face. In primele momente ale vietii libertatea este aproape nula; ea se dezvolta si isi schimba obiectul odata cu facultatile . Copilul avand ganduri legate de nevoile varstei lui aplica liberul sau arbitru lucrurilor ce-i sunt necesare.
Predispozitiile instinctive aduse de om prin nastere apartin spiritului inainte de incarnarea sa. Dupa cum el este mai mult sau mai putin avansat, aceste predispozitii il pot indemna la acte condamnabile si spiritul va fi secondat in aceste acte de spiritele ce simpatizeaza cu aceste dispozitii, dar nu exista deloc o antrenare irezistibila daca exista vointa de a rezista. A voi inseamna a putea.

Spiritul este in mod cert influentat de materia care-l poate incatusa in manifestarile sale; de aceea, in lumile in care corpurile sunt mai putin materiale decat pe pamant, facultatile se etaleaza cu mai multa libertate, dar instrumentul nu aduce facultatea. Trebuie sa se faca distinctia intre facultatile morale si facultatile intelectuale; daca un om are instinctul de a ucide, cu siguranta acest instinct apartine propriului spirit, si nu organele fac aceasta. Cel care isi anihileaza gandirea pentru a se ocupa numai de materie devine asemenea brutei, sau poate mai rau. Caci el nu se mai gandeste sa se apere de rau, si prin aceasta este supus greselii, de vreme ce actioneaza astfel prin proprie vointa.

Cel a carui inteligenta este tulburata de o cauza oarecare nu mai este stapan pe gandirea sa, si incepand de atunci nu mai are libertate. Aceasta eroare este adesea o pedeapsa pentru spirit care, intr-o alta existenta, a putut fi egoist si orgolios si a dat o rea utilizare facultatilor sale. El poate renaste in corpul unui idiot, asa cum un despot se poate reincarna in trupul unui sclav sau un bogatas rau in cel al unui cersetor; dar spiritul sufera datorita acestei constrangeri de care este perfect constient, este de fapt actiunea materiei.
Eroarea facultatilor intelectuale datorata starii de betie nu scuza actele reprobabile pentru ca betivanul s-a lipsit in mod voluntar de propria ratiune pentru a-si satisface pasiunile brutale; astfel, in loc de o greseala el comite doua.
La omul aflat in stare de salbaticie, facultatea dominanta este instinctul - ceea ce nu-l impiedica sa actioneze cu toata libertatea pentru anumite lucruri. Dar ca si copilul, el utilizeaza aceasta libertate pentru nevoile sale si ea se dezvolta odata cu inteligenta; in consecinta, noi care suntem mai luminati decat salbaticul suntem mai responsabili de ceea ce facem.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)

Legea libertatii

Omul nu se poate bucura, in nicio situatie in care ar ajunge, de o libertate absoluta deoarece noi toti avem nevoie unii de altii, atat cei mici cat si cei mari. Singura conditie in care omul s-ar putea bucura de o libertate absoluta ar fi ca pusnic intr-un desert. De indata ce doi oameni stau impreuna, ei au datoria sa se respecte si nu mai au, in consecinta, libertate absoluta.
Obligatia de a respecta drepturile celorlalti nu ia omului dreptul de a-si apartine siesi pentru ca este un drept ce tine de natura.
Cum se impaca opiniile liberale ale anumitor oameni cu despotismul practicat adesea de ei insisi asupra subordonatilor lor sau manifestat in modul cum gandesc? Ei nu au inteligenta legii naturale, dar aceasta este contrabalansata de orgoliu si de egoism. Ei inteleg cum trebuie sa se poarte, adica principiile lor nu sunt doar o comedie jucata din calcul rece, si totusi nu o fac.
Cu cat exista mai multa inteligenta pentru a intelege un principiu, cu atat este mai putin scuzabil sa nu-l aplici tu insuti. Omul simplu, dar sincer, este mai avansat pe calea lui Dumnezeu decat cel ce vrea sa para ceea ce nu este.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)