Sclavia

Orice stapanire absoluta a unui om de catre alt om este contrara legii lui Dumnezeu. Sclavia este un abuz al fortei; ea va disparea odata cu progresul, asa cum vor disparea putin cate putin toate abuzurile.
Legea omeneasca ce consacra sclavia este o lege impotriva naturii, de vreme ce ea asimileaza omul cu animalul si il degradeaza atat moral cat si fizic.
Raul este intotdeauna rau si toate sofismele noastre nu vor face ca o fapta rea sa devina o fapta buna dar responsabilitatea raului savarsit este legata de posibilitatile avute de a intelege raul. Cel ce profita de pe urma legii sclaviei este intotdeauna vinovat de o violare a legii naturii; de aceea, ca si in alte cazuri, culpabilitatea este relativa. Sclavia fiind trecuta printre obiceiurile anumitor popoare, omul a putut profita de buna-credinta ca de un lucru ce i se parea natural Dar indata ce ratiunea sa dezvoltata si mai ales luminata, de crestinism i-a aratat in sclav pe egalul sau in fata lui Dumnezeu, el nu mai are scuza.

Inegalitatea naturala a aptitudinilor plaseaza anumite neamuri sub stapanirea altora mai inteligente dar pentru a le inalta, nicidecum pentru a le abrutiza si mai mult prin servitudine. Oamenii au privit prea mult timp anumite neamuri omenesti ca pe niste animale de povara dotate cu brate si maini si despre care au crezut ca au dreptul sa le vanda ca pe niste vite. Ei se cred de un sange mai pur, nebuni ce nu vad decat materia! Nu sangele este mai mult sau mai putin pur, ci spiritul.
Exista oameni care-si trateaza sclavii cu omenie, cauta sa nu le lipseasca nimic si gandesc ca libertatea i-ar putea expune la si mai multe privatiuni. Acestia isi inteleg mai bine interesele; ei au tot atat de mare grija de boii si caii lor, ca sa obtina un profit mai mare din afacere. Ei nu sunt la fel de vinovati ca cei ce maltrateaza sclavii; in schimb, dispun de acestia ca de o marfa, privandu-i de dreptul de a fi liberi.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)

Inegalitatea bogatiilor

Egalitatea absoluta a bogatiilor nu este posibila. Diversitatea facultatilor si a caracterelor i se impotrivesc. Cei care cred ca in aceasta consta remediul pentru raul social sunt sistemici sau ambitiosi invidiosi. Ei nu inteleg ca egalitatea pe care o revendica ar fi mai curand rupta prin forta lucrurilor. Trebuie sa combatem egoismul, plaga noastra sociala, si sa nu mai alergam dupa himere.
Egalitatea bogatiilor nu este posibila dar bunastarea este relativa si fiecare s-ar putea bucura de ea daca ar intelege bine ca adevarata bunastare consta in folosirea timpului sau dupa plac si nu pentru lucruri pentru care nu simti niciun gust; cum fiecare are aptitudini diferite, niciun lucru util nu va ramane nefacut. Echilibrul exista in toate, omul este cel ce vrea sa-l strice. Oamenii vor intelege cand vor practica legea dreptatii.

Daca o avere a fost obtinuta pe cai rele la inceput, cei ce o mostenesc mai tarziu sunt responsabili de ea. Ei nu sunt responsabili de raul facut de altii, cu atat mai putin daca-l pot ignora dar adesea o avere revine unui om pentru a-i da posibilitatea sa repare o nedreptate. Daca o face in numele celui ce a comis nedreptatea, se va tine cont pentru amandoi de aceasta indreptare.
Exista multi oameni care cad in lipsuri si mizerie din cauza greselilor lor insa si societatea este responsabila. Ea este intotdeauna prima cauza a acestor greseli. Nu trebuie ea sa vegheze la educatia morala? Adeseori educatia proasta este cea care denatureaza judecata acestor persoane in loc sa le inabuse tendintele daunatoare.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)

Inegalitatile sociale

Inegalitatea conditiilor sociale nu este o lege a naturii. Aceasta este in exclusivitate opera omului si nicidecum a lui Dumnezeu.
Aceasta inegalitate va disparea intr-o zi. Nimic nu e etern in afara de legile lui Dumnezeu. Ea va disparea ca si dominatia orgoliului si a egoismului si nu va ramane decat inegalitatea meritului. Va veni o zi cand membrii marii familii a copiilor lui Dumnezeu nu se vor mai privi dupa puritatea sangelui; nu exista decat spiritul mai mult sau mai putin pur si aceasta nu depinde de pozitia sociala.
Cei care abuzeaza de superioritatea pozitiei lor sociale pentru a oprima pe cel slab in propriul lor profit, merita anatema. Vor fi oprimati la randul lor si vor renaste intr-o existenta in care vor indura tot ceea ce ei au facut pe altii sa indure.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)

Inegalitatea aptitudinilor

Dumnezeu a creat toate spiritele egale, dar fiecare dintre ele a vietuit mai mult sau mai putin si, in consecinta, a dobandit mai mult sau mai putin. Diferenta consta in nivelul lor si in vointa lor, care este liberul arbitru; de aici, unii oameni se perfectioneaza mai rapid, ceea ce le da aptitudini diverse. Diferentierea aptitudinilor este necesara, astfel ca fiecare sa poata conlucra la scopurile Providentei, in limitele dezvoltarii fortelor sale fizice si intelectuale; ceea ce nu face unul este facut de celalalt - astfel fiecare are un rol util. Apoi, toate lumile fiind solidare unele cu altele, trebuie ca locuitorii lumilor superioare, in mare parte create inaintea lumii noastre, sa vina sa locuiasca cu noi pentru a ne da un exemplu.
Trecand dintr-o lume superioara intr-o lume inferioara, spiritul isi conserva integralitatea facultatilor dobandite. Spiritul care a progresat nu mai da inapoi. El poate alege, in starea sa de spirit, un invelis mai "scortos" sau o pozitie mai precara decat cea avuta anterior, dar toate acestea pentru a-i servi drept invatatura si sprijin in progresul sau.
Astfel diversitatea aptitudinilor omului nu tine de natura intima a cresterii sale ci de nivelul de perfectiune atins de spiritului incarnat in el.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)