Marturii despre Parintele Arsenie Boca III

Odata, la Draganescu, am stat de vorba cu Parintele Arsenie în biserica si când sa ies catre poarta, cam pe lânga fântâna, Parintele s-a oprit în fata mea si mi-a zis: „Mai, hai sa-ti spun tie ceva, ca stiu ca tu nu ma spui la nimeni”. Si continua: „Hai, sa-ti spun cum se va descotorosi România de comunism. Toate celelalte tari comuniste vor face pasnic trecerea de putere de la comunism la capitalism - ca si când dai camasa de pe tine si iei alta camasa - numai România va face trecerea prin varsare de sânge si vor muri multi”. L-am întrebat pe Parintele daca voi muri si eu. Atunci, sfintia sa s-a asezat catre Rasarit, cu mâinile împreunate, ca si când s-ar fi rugat (nu cum fac preotii, cu mâinile în sus). A stat asa, cu fata catre cer, vreo 15 minute. Mi-a spus, apoi, ca nu voi muri la revolutie, dar ca „asta” va muri în ziua de Craciun. L-am întrebat: „Care asta?”. „Asta, ma, care ziceti voi ca nu vi-l mai schimba Dumnezeu”. Am întrebat încet: „Ceausescu, Parinte?”. Dânsul mi-­a zis: „Da, ma, asta. Si voi muri si eu, cu vreo 3 saptamâni înaintea lui”. (Biliboaca Matei, Savastreni)

Un cumnat, Ovidiu, a fost închis, pe vremea lui Ceausescu, pentru trecerea frauduloasa a granitei. Am fost cu sora mea, Nela, la Parintele Arsenie ca sa-i spunem. Parintele ne-a zis: „Sa-i para bine ca n-a fost puscat“. Apoi s-a întors catre lume si a zis: „Mai, sa stiti ca multi vor pleca din tara, dar putini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori sa se întoarca si n-or mai putea, caci România va fi înconjurata de flacari”. Parintele nu prea era de acord sa-ti parasesti tara.

Înainte de revolutia din 1989 Parintele ne-a spus ca miroase a praf de pusca si asa a fost. Ne-a mai spus ca o sa ne pasca un mare cutremur si blocurile din Bucuresti vor ajunge ca si cutiile de chibrituri.

„Mergeti si la preotii vostri, ca ei stiu necazurile mirenilor si greutatile voastre. Voi aveti preoti buni la Sibiu. Nu mergeti la manastiri sa va spovediti, ca va dau canoane mari. Dar sa mergeti la manastiri pentru rugaciuni, liturghii si dezlegari” - a zis odata Parintele Arsenie. (Maria Matronea, Sibiu)

Spunea Parintele Arsenie sa ne spovedim si împartasim mai des, ca va sosi timpul când se va lua Sfânta Liturghie la cer si nu se va mai savârsi pe pamânt. (Septimia Manis, 80 ani, Codlea)

Eram la Biserica Draganescu. Parintele Arsenie picta sus, iar eu stateam jos, lânga schela. La un moment dat, Parintele zice: „Mai, asa-i ca-s lacomi preotii?”. Eu nu spun nimic. Parintele ma întreaba si a doua oara si ma întreaba si a treia oara: „Mai, asa-i ca-s lacomi preotii?”. Eu nu scot o vorba. Atunci, Parintele se apleaca sa vada daca mai sunt lânga schela si îmi zice: „Mai, tu nu auzi ce vorbesc eu cu tine?”. Eu zic: „Dar, Parinte, acum nu am vorbit de preoti”. Parintele zice: „Da, mai, nu am vorbit acum de preoti, dar tu, când esti cu mai multe persoane si vorbiti de preoti, numai de rau ziceti de ei. Ziceti ca-s lacomi. Iata ce povata îti dau eu: sa nu-i mai vorbiti de rau pe preoti, fiindca sunt slujitorii lui Dumnezeu si nu aveti voie sa-i judecati voi”. Dupa ce m-am întors de la Parintele, am deschis Biblia exact la paragraful care zice: „Cine esti tu, omule, ca sa judeci sluga altuia”. Exact ce-mi spusese Parintele Arsenie! De atunci, nu mai vorbesc pe nimeni de rau, mai ales pe preoti, ca Dumnezeu este singurul care poate sa-i judece. (Biliboaca Matei, Savastreni)

O femeie din Gurahont venise pentru o slujba de pomenire, fiindca îi murise baiatul în armata, cu numai doua saptamâni în urma. Parintele a dojenit-o parca mai blând: „Aminteste-ti pacatele tineretii tale si sa-i multumesti lui Dumnezeu ca ti-au mai ramas înca patru copii în viata, alaturi de tine, cu care te vei ajuta la batrânete. Nimic nu se petrece la întâmplare, cum crede omul. Raul se abate asupra noastra, dupa masura faptelor savârsite. Ce ramâne neplatit pe lumea asta, platim pe lumea cealalta”. Apoi s-a adresat tuturor celorlalti, care asteptau în biserica, ridicând vocea: „Rugati-va la Dumnezeu sa va pedepseasca în aceasta viata pentru faptele nespovedite de voi sau nedezlegate de duhovnicii vostri, caci în viata de apoi, amarnice sunt pedepsele Celui de Sus”. Parca ne-a trecut un fior pe sira spinarii si s-a auzit, asa ca un murmur, printre oamenii ce se aflau în biserica… Ne înfricosaseram toti. Atunci am înteles, mai bine ca niciodata, de ce i se spunea Parintelui „Biciul lui Dumnezeu”, cum îmi povestise mama în copilarie. (Lucia Chima, Sinca Veche) 

Cu putin timp înainte de cutremurul din 1977, Parintele Arsenie ne-a spus o istorioara: „Un sfânt avea un ucenic pe care-l tinea aproape. Sfântul a plecat pentru un timp în alta parte, pentru niste probleme. Ucenicul, ramânând singur, s-a gândit sa mearga la o manastire, ca sa vada cum traiesc calugarii. Ajungând acolo, i-a placut nespus de mult, fiindca se cântau cântece de slava lui Dumnezeu. Dupa ce se întoarce înapoi, îi spune sfântului parinte cum a fost la manastire si ce a auzit, zicând:
- Parinte, sa stii ca noi nu ne mai mântuim.
- De ce, ma? - îl întreaba parintele.
- Parinte, dumneata te rogi numai atât: «Doamne miluieste-­ne!» ; ei acolo cânta frumos si sa stii ca eu ma duc acolo.
- Du-te! - i-a spus, iar dupa ce a plecat ucenicul, sfântul s-a pus în genunchi si a zis: «Doamne, arata-i adevarul».
Când ucenicul a ajuns la manastirea aceea, calugarii cântau, dar, iata ca, dintr-o data, începe un cutremur de pamânt si toti calugarii lasa cântarile, se pun în genunchi si încep sa se roage: «Doamne miluieste-ne». Atunci, ucenicul s-a întors înapoi la sfânt si i-a zis :
- Daca au lasat cântecele si se rugau «Doamne miluieste-ne», înseamna ca «Doamne miluieste-ne» e mai mare.”

„Si voi tot asa sa va rugati”- a zis Parintele. Nu dupa mult timp, când a fost cutremurul acela de pamânt (1977), Parintele Arsenie a auzit o voce care zicea: “Nu iesi, ca mori”. Dupa cutremur, fiind salvat, si-a facut o cruce si a spus: „Doamne, îti multumesc ca m-ai salvat!”. Aceasta ne-a spus-o sotia parintelui Bunescu, care stia de la Parintele Arsenie. (Morar Gheorghe, Ucea de Sus)

O femeie venea pe la Sâmbata, la Parintele Arsenie. Odata, îi zice Parintele: „Nu te mai împartasesc daca nu-ti aduci sotul aici”. „O, vai, nici vorba de asa ceva. Parinte, sotul meu fumeaza”. Si Parintele spune: „N-am nimic cu tutunul lui”. Se duce femeia acasa si îi zice sotului sa mearga si el la Parintele. Scandal mare! Sotul zice ca nu merge, ca i-au stricat popii mintea, si altele, si altele. Femeia zice: „Daca nu vii, ma fac desfrânata”. Apoi au intervenit copiii si în sfârsit, au plecat. Pe drum, de la Voila pâna la manastire, tot ea a dus bagajul ca sa nu-i fie lui greu. Când au ajuns la manastire, au ascuns tigarile, lânga un stejar. Când l-a vazut Parintele, i-a zis: „Hai, ca de când te astept”. Apoi, l-a luat la spovedit trei ore. La urma, Parintele îi zice: „Ai spus tot?”, el zice: ,,Da!“. Dar parintele: „ Trei nu le-ai spus!” si i le zice Sfintia Sa: ,,Ai desfrânat în tren, la cutare drum si altadata, la alt drum, tot în tren. Si când erai copil si pasteai vitele pe lânga râul Gorjului, ati facut un foc si ati aruncat în foc o sopârla. Si ce mai râdeai si chiuiai când o vedeai ca se zbate în foc”. Atunci, omul zice: „Vai, Parinte, sunt în fata unui mare prooroc” si Parintele zice: „Un ciot de om, ma!”. Apoi omul a devenit un mare crestin si a suferit si prigoana. (Sârbu Elisabeta, 73 ani, Sibiu)

O crestina îi zice Parintelui: „Parinte, eu citesc noaptea rugaciuni”. Parintele i-a zis: „Daca îti pierzi mintea, nici lui Dumnezeu nu-i mai trebuiesti”. Tu n-ai voie sa citesti noaptea! La Judecata de Apoi trebuie sa ne prezentam cu mintea întreaga. (Sil­via Patrucean, Sibiu)

De obicei mergeam cu alte fete din sat la Mânastirea Brâncoveanu. Când era vremea buna, Parintele Arsenie facea slujba afara, la un altar construit de dânsul. Odata, în timpul slujbei, a zis catre doi cunoscuti de-ai mei: „Mai, voi de acolo, mergeti pe calea Dragusului, ca o femeie care vrea sa vina la slujba e oprita de niste dulai”. Cei doi au mers si mai jos de padure au întâlnit-o pe femeie înconjurata de mucari (sectari), care au oprit-o din calea spre biserica tinând-o de vorba cu ale lor rataciri, ei fiind adventisti de sâmbata. (Livia Jurcovan, Dragus)

Parintele Arsenie si maica Zamfira au trimis o echipa de mesteri din Prahova, prin anii 1984-1985, sa lucreze la renovarea Manastirii Prislop. În fruntea echipei era un maistru foarte bun, pe nume Vâlcea, din Comarnic. Acest maistru, mergând odata acasa, vede pe sotia sa bolnava si o duce la spitalul din Ploiesti. Acolo i s­-au facut toate analizele si i s-a spus ca are cancer. A dus-o si la Bucuresti, la spitalul Fundeni, unde sunt specialisti si aparatura cea mai buna din tara. Dupa ce i-au facut toate analizele i-au spus sa o duca acasa ca nu se mai poate vindeca si ca va muri cât de curând. Asa a si facut. Apoi, maistrul s-a întors la lucru, la Prislop. Era foarte suparat. Parintele l-a observat si l-a întrebat: „Ce ai, mai, de ce esti suparat ?”. El a spus ca necazuri trecatoare. Mai trec doua zile si iar îl întreaba Parintele: „Spune, mai, ce ai de esti suparat?”. Atunci i­-a spus ca a fost cu sotia la spitalele din Ploiesti si Bucuresti si ca toti medicii i-au spus ca are cancer si ca nu mai are mult de trait. Parintele i-a luat mâna dreapta si cu mâinile sale i-a sucit-o si pe-o parte si pe alta si la urma i-a spus: „Mai, sotia ta nu are nimic, nu moare. Tu trebuie sa stii ca noi avem mult de lucru aici. Vezi-ti de treaba si nu mai fi suparat”. Dupa câteva zile, se duce acasa si vede ca sotia sa nu mai este bolnava.

Parintele Dometie Moian, care a murit nu de mult, când era mic s-a gândit sa se faca calugar, dar dupa ce s-a maturizat a uitat de acest gând si a vrut sa se casatoreasca de mai multe ori si nu reusea nicicum. Dupa mai multe încercari s-a dus la Parintele: „Parinte, nu stiu ce sa ma fac ca nu pot sa ma casatoresc”. „ Ma, aminteste-ti ce i-ai fagaduit tu lui Dumnezeu când ai fost mic”.

Sa va povestesc despre Parintele Nicodim. Parintii mamei mele l-au botezat si el era cu lumea, la jocuri striga tot felul de strigaturi, era om de viata. Lucra tâmplarie si asa l-a chemat Parintele Arsenie la manastire, la Sâmbata, sa repare niste usi caci intra ursul si mânca vacile în grajd. L-a tinut Parintele câteva zile la manastire, dar el era necajit caci vroia sa se casatoreasca si nu reusea. Parintele Arsenie i-a pus mâna dupa cap si i-a spus: „ Mai, stai pe aici ca te linistesti “, si când a pus mâna, prin mâna Parintelui a simtit o energie si din momentul acela Parintelui Nicodim nu i-a mai trebuit nici casa, nici casatorie, numai manastire. A devenit ucenicul Parintelui Arsenie. (Gheorghe Silea, 45 ani - Sâmbata de Sus)

La prima întâlnire cu Parintele Arsenie Boca, la Draganescu, m-am trezit cu Parintele lânga mine, fara sa-l vad venind. Mi s-a adresat zicându-mi ca vin de la mare distanta si ca eu predau codul genetic, deci stia ca sunt profesoara de biologie. Mi-a atras atentia sa nu ma mai vopsesc pe par ca sa nu-mi pierd mântuirea si mi-a mai spus numarul copiilor pe care nu i-am adus pe lume si care ma vor striga pe lumea cealalta, acuzându-ma de fapta mea. M-a trimis apoi în biserica sa vad picturile facute de sfintia sa… Apoi m-a îndemnat sa plec la autobuz fiindca urma sa vina o furtuna foarte mare. Dupa ce m-am urcat în autobuzul de Bucuresti s-a pornit o furtuna, asa cum spusese Parintele. La o alta întâlnire cu Parintele mi-a zis sa plec repede ca vine securitatea si verifica oamenii gasiti aici; într-adevar în drum spre autobuz am întâlnit masina securitatii care era în drum spre biserica. Parintele nu vroia sa am necazuri cu securitatea, fiind înca la scoala, profesoara.

Alta data, o doamna îl abordeaza pe Parintele spunându-i ca are un baiat, de profesie inginer, care a plecat în Muntii Bucegi de sase saptamâni si nu s-a mai întors acasa. Parintele îi raspunde ca nu o sa mai vina pentru ca din cauza unei avalanse a cazut într-o prapastie si i-a indicat chiar si locul, dar sa-l lase pâna la primavara când “va iesi singur”, odata cu topirea zapezii. Lucrurile s-au petrecut întocmai, si locul a fost cel indicat de Parintele. (Prof. C.F.)

Doua inginere, prietene foarte bune, s-au dus la Parinte la biserica Draganescu sa vorbeasca cu dânsul. Una dintre ele vorbea cu Parintele Arsenie, când cealalta era în spatele Parintelui, privindu-i picturile din biserica. La un moment dat, inginera M.G. din spatele Parintelui, uitându-se la picturi a zis în gândul ei: “A, nu exista Dumnezeu”. Chiar atunci, Parintele Arsenie o lasa pe prietena acesteia vorbind, se întoarce cu fata spre aceasta si îi spune: “Si totusi ma, sa stii ca este Dumnezeu”, apoi s-a întors cu fata la cealalta si a continuat discutia cu ea. Povestea aceasta mi-a spus­-o inginera când a iesit din Biserica, spunându-mi ca dupa ce i-a spus Parintele ca totusi este Dumnezeu, a simtit ca i se face rau de emotie, minunându-se de unde i-a stiut Parintele Arsenie gândurile. Spunea sarmana de ea ca a simtit ca se duce în adâncul pamântului de rusine.

Tin minte ca, înainte de a vorbi cu mine, a vorbit cu o femeie care îi aratase fotografia cu fiica ei, dorind s-o marite. Când i-a aratat fotografia, Parintele a repezit-o, spunându-i ca nu-i ghicitor si nici vrajitor si i-a spus sa plece. Am ramas blocat pentru ca si eu aveam la mine o fotografie, unde eram eu, sotia si cei doi copii ai nostri. Dar cum sa mai îndraznesc sa i-o arat!? Când a ajuns în dreptul meu, s-a uitat undeva sus, într-un colt al bisericii cu o privire atât de dragastoasa si parca rugatoare în acelasi timp. Doamne, ce ochi frumosi avea, ce albastru curat si frumos! Nu am vazut niciodata în viata mea asa ochi minunati! Avea ceva dumnezeiesc în ei si în toata fiinta sa. Iar eu am gândit în acel moment, repet, am gândit doar, precis i s-a aratat cineva - vreun înger sau vreun sfânt - si vorbeste cu dânsul, spunându-i ca l-am visat si m-a chemat. Iar Parintele, fara sa coboare privirea aceea minunata, raspunse la gândul meu, în auzul tuturor, zâmbind usor: ”Nu ma, ma uit asa, ca pictor ma.” Stia ce am gândit! (Bogdan Juncu - Fagaras)

Într-o zi, când am mers la miruit, pe doua femei nu a vrut sa le miruiasca si sa le lase sa sarute crucea. Le-a zis: “Voi mergeti mai întâi sa va spalati pe buze… Am ceva sa va spun voua. Vreti sa va spun în public sau veniti fiecare la mine în casuta aceea?” S-au dus fiecare în parte. Când ieseau de acolo erau asa de ravasite, încât credeai ca le-a dezgropat din pamânt. Una din ele zice: “Vai de mine, Parintele asta-i sfânt! De unde stia el ce nu stiam decât eu si Dumnezeu? Când mi-a spus ce am facut am crezut ca o sa cada cerul pe mine si eu ma cufund în pamânt”. N-au vrut sa-mi spuna ce le-a spus Parintele, dar de atunci una din doamne venea mereu la manastire, tinea post, Biblia si Psaltirea nu-i lipseau acasa, de pe noptiera. (Beleana Ileana, Recea)

Pe când aveam 18 ani, am mers pentru prima data la Draganescu, împreuna cu tatal meu. Parintele obisnuia sa mearga printre oameni si întreba pe câte cineva cu ce problema a venit. A venit si la tata si l-a întrebat: „Mai, tu ce problema ai? ” Tata i-a spus ca eu doresc sa dau admitere la facultate. Mi-a spus ca nu o sa intru în primul an pentru ca sunt o fire emotiva si dupa ce o sa ies de la examen o sa-mi dau seama ce am gresit. Asa a si fost; am picat a patra. Odata, când am mers la Parintele, tot dând la facultate si nereusind, îmi încoltise un gând: sa merg la manastire. Atunci, Parintele adresându-mi-se, fara ca eu sa-i fi spus ceva, a spus: „Stii, ca sa mergi la manastire trebuie sa fii pentru asa ceva “. (Mariana P. - Fagaras)

Am venit la manastire si când am ajuns s-a tinut o predica. Am ramas foarte impresionat de predica pe care o tinut-o Parintele. Când am ajuns acasa, aveam trei frati si sareau prin casa, faceau toate minunile si eu ma uitam la ei si nu mi se parea firesc ceea ce faceau. Deja intrase în mine frica de Dumnezeu. Apoi nu l-am mai vazut pe Parintele pâna la 25-26 de ani. Aveam o urticarie cronica si am fost internat în spital la Bucuresti si acolo nu m-au putut vindeca. Trebuia sa-mi faca si o operatie sa-mi scot amigdalele din gât. În salon cu mine era un bucurestean care mi-a zis: „ Eu stiu un Parinte Arsenie, du-te la el “. L-am întrebat unde e si a zis ca e pe la Schitul Maicilor, ca pictor. Ma duc la el acolo, dar nu-l vazusem de la 12 ani. Tot asa tuns era, cu barba. La un moment dat a aparut: „ Ce vrei ma“; „Sunt bolnav, am venit la dumneavoastra sa va cer un sfat “; „ Du-te ma si fa-ti operatia si scoate-ti amigdalele ca doctorii au dreptate. Altceva ce mai ai? “; „Mai am o nedumerire. Eu nu cred ca exista Dumnezeu“. S-a uitat la mine si zice: „Ce profesie ai? “; „ Îs maistru mecanic “; ,,Ai citit multe carti”, „Am citit destule “; „Biblia ai citit-o vreodata? “; „Am citit ceva din Vechiul Testament, ceva din Noul Testament, dar nu am terminat niciodata Biblia “; „Vezi ma, atunci de unde stii tu ca nu exista Dumnezeu? Uita-te la mine, nu-s numai pictor. În lumea aceasta sunt atâtia oameni care s-au dus si au cercetat pe la Muntele Sfânt, peste tot locul si nu-s nebuni si cred, acum n-­am ce sa-ti spun mai mult. Ai de grija ca sunt aia de la securitate si ne urmaresc “.(Serban Alexe, 73 de ani, Lisa)

Eu l-am cunoscut când eram copil tata lucra cu Parintele Arsenie la chilia de sus din munte. La chilie, înainte sa doarma, mai povesteau si adesea venea Parintele la ei si le spunea: „ Faceti liniste ca eu trebuie sa ma rog! “. Când se ruga si ceasul de buzunar îl ascundea ca sa nu-l auda. Si în loc de perina avea o pietroaie la cap. Tata cu cumnatul sau (în total 12 insi) au lucrat acolo 2 saptamâni. Eu cu fratele meu plecam sâmbata pe jos si dormeam acolo. Parintele servea masa acolo si zicea: „ Cam cum suntem noi aici? ” si tata a zis: „Ca Domnul Hrisios cu apostolii “; „Asa mai, asa.” În ultima vineri a zis: „Acum coborâm jos. Va duceti sa va spalati si asteptati, ca s-ar putea sa nu mai urcam. Înaltul Mitropolit Balan nu prea e de acord cu ce facem noi. A zis ca, facem cuib de partizani. Si va spun eu duminica, dupa slujba, daca ne mai urcam sau nu. ” Asa s-a întâmplat si nu s-au mai dus. Nu a mai durat mult si pe Parintele l-au arestat si l-au dus în cetate, aici la Fagaras, prin 1948. L-au dus pe Parintele acolo, dar la 7 dimineata gaseau toate usile deschise. Si de aici, de frica, l-au dus la canal. O fata de colonel de securitate, îl simpatiza pe Parintele si s-­a rugat de tatal sau sa-l scoata pe Parintele de acolo de la canal. L-a scos. Si Parintele a zis. „Nu plec! Locul meu este aici. Sa le dau la oameni curaj.“ Acolo, la canal, duceau profesori universitari, ingineri, colonei, generali. Dar si acolo le era frica de Parintele.

Când era Parintele Arsenie se aduna foarte multa lume la Sâmbata. Parintele, când nu era slujba, ne aduna pe toata lumea si îi spunea la fiecare câte ceva. Parca-l citea, ca pe o carte. Am avut un fin si s-a gândit sa mearga si el sa se spovedeasca si sa se cuminece la Parintele Arsenie, dar el nici nu postise si fuma mult. Si când s-a dus i-a spus: „Tu sa gati slanina din traista si sa gati tigarile din scorbura de unde le-ai pus “. Apoi a zis: „ Mai stam putin ca trebuie sa mai vina unul de pe drum ca s-a bagat în capul Lisei într-o gradinuta si a luat câteva cepe “. Dupa ce a aparut si acela i-a spus: „Ai întârziat. Te-ai bagat în capul Lisei într-o gradinuta de ai luat ceva ceapa “. Era sa cada acela de rusine. (Dobrin Ioan, 67 ani, Savastreni)

Pe Parintele l-am cunoscut cu „ajutorul” unei tigari! M-a trimis mama prin 1933-1934 la manastire. Eram elev si aveam un frate care vroia sa se casatoreasca si, cum eram copii multi la parinti, fetele din sat îl refuzau. Îmi da într-o zi o prescura si niste banuti si zice: „ Du-te la manastire, la Sâmbata, ca e un calugar acolo, dragu’ mami, si roaga-l sa faca niste slujbe”. Pe atunci eram la Sibiu la o Scoala religioasa, care era patronata de mitropolie. M­-am îmbracat, mi-am luat si mâncarea si am pornit. Pe drum, prin Lisa m-am gândit sa-mi iau niste tigari. Ajungând, m-am dus lânga Parintele Arsenie si am zis: „Saru’ mâna Parinte! “; „Bai, de unde esti?”; „Sunt din Râusor”; „De ce ai venit aici?”; „Am adus o prescura si mi-a spus mama ca dumneavoastra sunteti mare slujitor si sa va rugati pentru fratele meu, care vrea sa se însoare”. A început sa râda si a zis: „Iei prescura asta si o duci acolo si tu te grabesti sa te duci acasa?”; ,,Nu ma grabesc”; „Bine. Hai ca te tin trei zile aici, îti da si de mâncare”. Când am vazut ca sunt bagat în seama, am început sa ma încred în mine (mândria, primul pacat) si simteam nevoia sa-­mi aprind o tigara. La Sâmbata e o alee cu un gard viu de brazi si cu o cadere de apa. Nu era nimeni, era dupa masa. Ma dau într-un colt sa-mi aprind o tigara. Deodata aud strigând pe cineva: „Bai, tu de acolo, arunca tigara!”. Mai stau putin si vad pe alee ca vine un om: „ Bai, ia arunca pachetul si gata ma, cu ele!”. Asa a fost întâlnirea mea cu Parintele. Apoi m-a dus cu el la masa si le zice celor de la bucatarie: „ La baiat îi dati mâncare cât îi trebuie, ca acasa la mama”, si apoi catre mine:,, Mâine dimineata te tii de mine”.

Acum, când ma gândesc, îmi dau seama ca Parintele Arsenie a fost ceva rar pe pamântul românesc. Iubitii mei, ne-am dus la biserica, a început utrenia, s-a facut liturghie si deodata a intrat un cetatean de la sat în biserica si-i striga Parintele: „ Bai Gheorghe, ce-ai avut cu vecinul tau azi dimineata?”; „Pai ne-am certat Parinte. Am facut un palan si el a zis ca m-am bagat la el, eu am zis ca nu…”; „Si ce-ai vrut ma, ai luat securea sa-i dai în cap?… Du securea aia acasa, ca altfel sa stii ca e rau de tine”. Si a iesit omul si a început sa plânga si ne spunea ca el, într-adevar, a vrut sa faca o crima.

Când a iesit Parintele din biserica, era o femeie de vreo 50 de ani, paralizata de mâna dreapta si zicea: „Ajuta-ma Parinte sa fac cruce!” si când a strigat Parintele odata la ea: „Duh mut si surd, iesi… Hai, fa-ti cruce odata!” si încet-încet si-a facut cruce. (Pr. Dâmboiu Victor, Râusor)

Catalina i-a aratat unui preot, în catedrala din Sibiu, un om cu o mâna ce o tinea nemiscata si i-a spus: « Omul acesta l-a batut pe Parintele Arsenie în închisoare, la Brasov. Mi-a spus-o chiar el. Când l-a lovit foarte tare, Parintele a spus: „De acum, mâna aceasta a ta nu va mai bate pe nimeni”. Si imediat a zbierat acela caci mâna i s-a facut moale. Si s-a întors catre Dumnezeu, el si familia lui ». Îl vedeam noi plângând în catedrala, dar nimeni nu stia taina lui. (Pr. Petru Vanvulescu)

Stiti ca a fost o buna vreme la Manastirea Sâmbata. Traia foarte modest, în multa rugaciune si lucra aproape zi si noapte. Acolo s­au adunat toate amintirile despre Parintele, ale satenilor nostri din tara Fagarasului, pentru ca de multe ori, oamenii acolo se spovedeau, acolo se împartaseau, acolo mergeau la manastire, de dragul Parintelui si de puterea sa dumnezeiasca. Însa totusi, Parintele îi trimitea sa se împartaseasca la preotul parohiei, deci nu-i atragea asa ca un magnet ca sa risipeasca parohia si lucrul acesta îl facea si când era la Draganescu; zicea: „Du-te ma si te spovedeste la preotul satului, la preotul paroh si sa-ti dea canon, eu ti-am spus cât ti-am spus…”.

Eram cu Parintele Arsenie si l-am întrebat: „Ce sa facem Parinte, ca acum este foarte rau”. Parintele zice: „Va veni si mai rau”. Zic: „Parca toate sunt otravite. Nici nu ne mai vine sa mâncam”. „Ma, face-ti semnul sfintei cruci pe tot ce mâncati: apa, ceai, cafea, prajitura, fructe, bautura, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar si cu otrava, Sfânta Cruce anuleaza tot ce este otravit”. (Maria Matronea, Sibiu)

Zicea Parintele Arsenie, parca pentru toti românii: „Îmi pare rau de voi ca sunteti slabiti în credinta. Veti cadea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu va fie frica pentru a va salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngaduite de Dumnezeu, Care este tovarasul de drum al fiecaruia, de la nastere pâna la moarte. Vor cadea si cei alesi. Îmi pare rau ca sunteti cei pe urma. Va vor cerne. Vor pune impozite, taxe si alte îngradiri. Vor lua totul!” (Sora Septimia Manis, 81 ani, Codlea)

Faceam serviciul în Brasov, la uzina Astra. Odata a venit Parintele Arsenie la biserica Blumena (Biserica Sfântului Nicolae din Schei), unde a participat la slujba. Atunci a spus: „Trebuie sa ne întarim spiritualiceste, ca altfel viata noastra este moarta, chiar daca ne merge numele ca traim. Luati exemplu de la Stefan cel Mare, care cu o mâna de oameni întariti spiritualiceste, tinea pe tatari la Nistru si pe turci la Dunare”. (Nicolae Streza, 84 ani, Fagaras)

Îmi spunea parintele Bunescu ca Parintele Arsenie se ducea în miez de noapte la biserica, îngenunchea în întuneric lânga masa sfântului altar si doua-trei ore se ruga pentru poporul român. (Pr. Bunea Victor, Sibiu)

Când au venit securistii sa-l ia, sa-l aresteze, Parintele nu era pregatit sa plece. L-au luat cu forta si l-au urcat în masina. Zicea Parintele: „Lasati-ma putin, ca mergem imediat”. N-au vrut nicicum, dar nici masina nu pornea. El a zis: „V-am spus sa ma lasati putin si mergem”. Daca au vazut ca nu porneste, l-au lasat pe Parintele sa faca ce avea de facut, dupa care a venit, s-au urcat în masina si a zis Parintele: „Sa plecam”. Daca nu era îngaduit de Dumnezeu sa fie arestat, nu putea fi arestat de nicaieri.

Când era închis în celula, cei care îl pazeau îl vedeau cu cartea, cu lumânarea aprinsa, citea si se ruga. Când deschideau celula nu mai era nimeni. Închideau celula si iar îl vedeau si s-au înspaimântat. A ajuns pâna la mai marele închisorilor, care, stând mai mult de vorba cu el a zis: „Noi nu putem sa tinem asa ceva aici, cum de tinem un om nevinovat în puscarie?”.

Când era la canal, Parintele muncea din greu si îsi depasea întotdeauna norma si era foarte apreciat de cei care îl pazeau. Odata a terminat mult mai devreme norma si a zis celui ce-l pazea: „Îmi dai voie sa ma odihnesc putin?”. Acela l-a lasat sa se odihneasca. A vazut apoi ca trece o ora, trec doua si au intrat în panica cei cel pazeau pe Parintele. L-au cautat si nu l-au gasit nicaieri, le era frica de faptul ca, fiind pedepsiti pentru neatentie, o sa intre în locul lui. La un moment dat Parintele a aparut si i-a zis paznicului: „Ti-­am cerut voie sa ma odihnesc, mi-ai dat voie, de ce m-ai mai cautat?” Dar l-au chestionat paznicii mai în amanunt si pâna la urma Parintele a spus ca a fost la înmormântarea mamei sale! S­-au interesat si într-adevar la orele acelea Parintele fusese la înmormântare!

I-am spus Parintelui ca fratele e bolnav de nervi si a zis: “Mai, mosteneste pe un bunic betiv. Acestea sunt urmarile la betie iar educatia unui copil se da în timpul sarcinii. Cât este copilul în pântecele mamei, atunci se da educatie. Daca mama în timpul sarcinii fumeaza si bea, ala va iesi precis un destrabalat. Daca se duce la opera sigur îi place muzica, îi place arta. Daca va merge la biserica, copilul respectiv va merge la biserica”.

De multe ori veneau copii la 14 ani cu mustata si când îi vedea spunea ca în timpul sarcinii sotul nu are voie sa aiba relatii cu sotia. Daca în timpul sarcinii sunt relatii din astea, atunci ei nasc si cresc magari. Sunt expresii dure, dar asta e realitatea.

O cunostinta de a mea a înfiat un copil, un nepot. Era de vreo 5 anisori. Acest copil era foarte, foarte rau si doamna respectiva a luat copilul si s-a dus la Parintele si când a vazut Parintele copilul, a pus mâna pe capul lui si i-a spus asa: “Nu te mai chinui mai, acest copil a fost zamislit într-o zi de sarbatoare si asa va ramâne” si într-adevar acum este în vârsta si asa este de rau! (Ana Ritivoiu, Sibiu)

Parintele cunostea medicina si de multe ori ne spunea ca “transpiram” din cauza ca nu ne functioneaza bine rinichii. Îi spuneam ca îmi cade parul, iar el ne dadea remedii, ca si parul trebuie sa se hraneasca si ne spunea sa facem galbenus de ou cu ulei de ricin si sa ne spalam capul si sa-l clatim cu otet de mere. Totdeauna ne dadea solutii la probleme de sanatate. (Ana Ritivoiu, Sibiu)

La Draganescu o femeie a spus ca are un baiat bolnav, betiv, care face rele când se îmbata, Parintele i-a zis: “Stii de ce? Fiindca, n-ai fost atenta când ai ramas însarcinata cu sotul”. Barbatul ei a fost betiv. Alta femeie a spus ca baiatul ei a furat, Parintele zice: ,”Dar si tu ai furat când ai fost însarcinata cu el”. Se uita doar la om si spunea! Altcineva zice: “Eu am avut un necaz…”. Parintele zice: “Stii de ce? Fiindca tu ai iubit mai mult copilul decât pe Dumnezeu, în loc sa-i multumesti lui Dumnezeu de copilul pe care ti l-a dat”. (Milosan Vionela, Recea, 71 ani)

continuarea o gasiti AICI

Fragmente din cartile aparute la Ed. Agaton:

Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca
Noi marturii despre parintele Arsenie Boca

Alte marturii despre parintele Arsenie Boca

Mai puteti citi:

Marturii despre Parintele Arsenie Boca I

Marturii despre Parintele Arsenie Boca II

Arsenie Boca - Despre rugaciune