Viata si moartea

Epuizarea organelor este cauza mortii entitatiilor organice. Se poate compara moartea cu incetarea miscarii la o masina dezorganizata. Daca masina este rau montata, resortul se rupe - daca si corpul este bolnav, viata se duce. Inima este un mecanism al vietii, dar ea nu reprezinta singurul organ a carui leziune provoaca moartea - nu este decat una din rotitele esentiale. Odata cu moartea entitatilor organice, materia inerta se descompune si ia forme noi, principiul vital se reintoarce la sursa.

La moartea unei fiinte organice, elementele din care aceasta este formata sufera noi combinatii, alcatuind noi fiinte. Aceastea iau de la sursa universala principiul vietii si al actiunii pe care il absorb si il asimileaza pentru a-l reda sursei atunci cand inceteaza sa mai existe.
Adasar, organele sunt impregnante de fluidul vital. Acest fluid da tuturor partilor organismului o activitate ce le apropie in cazul anumitor leziuni si restabileste functiile momentan suspendate. Cand insa elementele esentiale din activitatea organelor sunt distruse, sau foarte profund alterate, fluidul vital este neputincios in a le transmite miscarea vietii, si atunci fiinta moare.
Organele actioneaza mai mult sau mai putin unele asupra altora; actiunea lor reciproca rezulta din armonia ansamblului lor. Atunci cand o cauza oarecare distruge aceasta armonie, functiile lor se opresc asemenea miscarilor unui mecanism ale carui rotite esentiale sunt defecte, sau asemenea unui orgoliu care se uzeaza cu timpul sau se distruge prin accident si pentru care forta motrice este neputincioasa in a-l pune din nou in miscare.

Gasim o imagine mai exacta a vietii intr-un aparat electric. Acest aparat contine electricitate in stare latenta aasemenea tuturor corpurilor din natura. Fenomenele electrice se manifesta doar cand fluidul este activat de o cauza speciala; atunci s-ar putea spune ca aparatul este viu. Cauza activitatii incetand, fenomenul inceteaza; aparatul reintra in starea de inertie. Corpurile organice seamana cu niste pile sau aparate electrice in care activitatea fluidului produce fenomenul vietii, incetarea activitatii insemnand moartea.
Cantitatea de fluid vital nu este la nivel maxim in toate entitatile organice; ea variaza in functie de specii si nu are un nivel constant nici macar la indivizii aceleeasi specii. S-ar putea ca unii sa-l aiba la un nivel de saturatie, in timp ce altii abia au o cantitate suficienta; de aici pentru unii o viata mai activa, mai tenace si intr-un fel supraabundenta.
Cantitatea de fluid vital se epuizeaza; ea poate deveni insuficienta pentru intretinerea vietii daca nu este reinnoita prin absortia si asimilarea substantelor ce il contin.
Fluidul vital se transmite de la un individ la alt individ. Cel care are mai mult poate ceda celui ce are mai putin si, in unele cazuri, el poate sa readuca viata, impiedicand-o sa se stinga.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)

Entitati organice si anorganice

Entitatile organice sunt cele care contin o sursa de activitate intima ce le da viata: ele se nasc, cresc, se reproduc si mor. Ele sunt prevazute cu organe speciale pentru indeplinirea diferitelor functiuni ale vietii, adaptate necesitatilor de conservare. Cuprind oamenii, animalele si plantele.
Entitatile anorganice sunt cele care nu au nici vitalitate, nici miscare proprie si sunt formate doar prin agregarea materiei; acestea sunt mineralele, apa, aerul, etc.
Aceeasi forta uneste elementele materiale in corpurile organice si in corpurile anorganice. Legea atractiei este aceeasi pentru toate corpurile. Corpurile organice cat si cele anorganice au intotdeauna aceeasi materie, numai ca in corpurile organice ea este animata. Cauza animarii materiei este unirea sa cu principiul vital.
Principiul vital consta intr-un agent specific si este o proprietate a materiei organice. Este si cauza si efect. Viata este un efect produs prin actiunea unui agent asupra materiei; acest agent, fara materie, nu este viata, la fel cum materia nu poate trai fara acest agent. El da viata tuturor fiintelor care-l absorb si-a asimileaza.

Spiritul si materia sunt doua elemente constitutive ale universului. Principiul vital este unul dintre elementele necesare in constituirea universului, avandu-si sursa in materia universala modificata; este un element asemenea oxigenului si hidrogenului, care nefiind totusi elemente primare, sunt cu toate acestea parte a aceluiasi principiu. Rezulta de aici ca principiul vitalitatii nu consta intr-un agent primar distinct, ci intr-o proprietate speciala a materiei universale, datorata anumitor modificari.
Principiul vital isi are sursa in fluidul universal - este ceea ce noi denumim fluid magnetic sau fluid electric de animare. Este intermediarul, liantul intre spirit si materie. Principiul vital este acelasi pentru toate entitatile organice dar modificat dupa tipul speciei. Este ceea ce le da miscare si activitate si le distinge de materia inerta.
Vitalitatea nu se dezvolta decat prin corp. Acest agent vital fata materie nu este viata. Este necesara reunirea celor doua elemente pentru a se produce viata. Se poate spune ca vitalitatea ramane in starea latenta, pana cand agentul vital nu s-a unit cu corpul.
Ansamblul organelor constituie un fel de mecanism ce primeste impulsul activitatii intime sau principiul vital existent in ele. Principiul vital este forta motrice a corpurilor organice. In timp ce agentul vital da impulsul organelor, actiunea organelor intretine si dezvolta activitatea agentului vital, asa cum frecarea dezvolta caldura.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)