sâmbătă, 25 aprilie 2009

Viata si moartea


Epuizarea organelor este cauza mortii entitatiilor organice. Se poate compara moartea cu incetarea miscarii la o masina dezorganizata. Daca masina este rau montata, resortul se rupe - daca si corpul este bolnav, viata se duce. Inima este un mecanism al vietii, dar ea nu reprezinta singurul organ a carui leziune provoaca moartea - nu este decat una din rotitele esentiale. Odata cu moartea entitatilor organice, materia inerta se descompune si ia forme noi, principiul vital se reintoarce la sursa.

La moartea unei fiinte organice, elementele din care aceasta este formata sufera noi combinatii, alcatuind noi fiinte. Aceastea iau de la sursa universala principiul vietii si al actiunii pe care il absorb si il asimileaza pentru a-l reda sursei atunci cand inceteaza sa mai existe.
Adasar, organele sunt impregnante de fluidul vital. Acest fluid da tuturor partilor organismului o activitate ce le apropie in cazul anumitor leziuni si restabileste functiile momentan suspendate. Cand insa elementele esentiale din activitatea organelor sunt distruse, sau foarte profund alterate, fluidul vital este neputincios in a le transmite miscarea vietii, si atunci fiinta moare.
Organele actioneaza mai mult sau mai putin unele asupra altora; actiunea lor reciproca rezulta din armonia ansamblului lor. Atunci cand o cauza oarecare distruge aceasta armonie, functiile lor se opresc asemenea miscarilor unui mecanism ale carui rotite esentiale sunt defecte, sau asemenea unui orgoliu care se uzeaza cu timpul sau se distruge prin accident si pentru care forta motrice este neputincioasa in a-l pune din nou in miscare.

Gasim o imagine mai exacta a vietii intr-un aparat electric. Acest aparat contine electricitate in stare latenta aasemenea tuturor corpurilor din natura. Fenomenele electrice se manifesta doar cand fluidul este activat de o cauza speciala; atunci s-ar putea spune ca aparatul este viu. Cauza activitatii incetand, fenomenul inceteaza; aparatul reintra in starea de inertie. Corpurile organice seamana cu niste pile sau aparate electrice in care activitatea fluidului produce fenomenul vietii, incetarea activitatii insemnand moartea.
Cantitatea de fluid vital nu este la nivel maxim in toate entitatile organice; ea variaza in functie de specii si nu are un nivel constant nici macar la indivizii aceleeasi specii. S-ar putea ca unii sa-l aiba la un nivel de saturatie, in timp ce altii abia au o cantitate suficienta; de aici pentru unii o viata mai activa, mai tenace si intr-un fel supraabundenta.
Cantitatea de fluid vital se epuizeaza; ea poate deveni insuficienta pentru intretinerea vietii daca nu este reinnoita prin absortia si asimilarea substantelor ce il contin.
Fluidul vital se transmite de la un individ la alt individ. Cel care are mai mult poate ceda celui ce are mai putin si, in unele cazuri, el poate sa readuca viata, impiedicand-o sa se stinga.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)

Un comentariu:

Mugur spunea...

Adevarat! Si mai cred ca si atunci cand armonia intregului are o energie foarte joasa (temeri, sentimente negative, ganduri neplacute hranite de minte...) unele organe incep sa piarda energie si atunci, in timp, apar afectiuni in acele locuri. Asa ca, avand o atitudine optimista si plina de energie, ne ajutam si corpul sa fie energic si sa functioneze la parametri optimi.