Un interviu cu un om simplu, Gavril Barnut, care, in cuvinte simple, descrie ceea ce au relatat foarte multi oameni care s-au aflat in moarte clinica. Aceste experiente le gasiti si sub denumirea "near death experience (NDE). Recomand si cartile doctorului Raymond Moody - "Lumina vietii de dincolo" si "Viata dupa viata". De asemenea cartea scrisa de dr. Aurel Popescu-Balcesti, "Enigma vietii si a mortii" este foarte interesanta.
Se afișează postările cu eticheta moarte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta moarte. Afișați toate postările
joi, 18 martie 2010
marți, 23 februarie 2010
Psaltirea binecuvantarilor - Sf. Arsenie Capadocianul
PSALTIREA CA O CARTE A TREBUINTELOR, potrivit practicii Sf. Arsenie Capadocianul, asa cum ne este inmanata de Cuviosul Paisie Aghioritul. A fost tradusa pentru Biblioteca Sf. Pahomie din greaca de Vassilios Kollias si apoi in romana de Radu Hagiu - editata de Karen Rae Keck
Nota editorului: Sfantul Arsenie obisnuia sa foloseasca Psalmii pentru binecuvantari, indeosebi atunci cand nu se afla vreuna prescrisa unei anumite ocazii. In Partea Intai se gaseste corespondenta intre psalmi si diferite ocazii. Lista originala greaca poate fi gasita in „O Geron Paisios”, a Ieromonahului Hristodul, Agion Oros, 1994. In Partea a Doua, am prevazut un index (mai degraba sarac); poate altcineva se va ingriji sa intocmeasca unul mai bun. Dincolo de toate consideratiile religioase, aceasta „Carte a Trebuintelor” este un o portret fascinant al vietii rurale din Anatolia, la inceputul celui de-al douazecilea veac: de reflecta mai mult „indelunga durare”a istoriei bizantine sau dificultatile particulare ale timpului Sf. Arsenie, nu ne simtim indeajuns de informati chiar si sa presupunem. Cu siguranta nu gasim aici o idealizare a conditiilor rurale: este demna de retinut mai ales grija deosebita pentru alinarea ranilor psihologice, cat si a celor fizice, si mentionarea a ceea ce am numi astazi „tulburare tensionala post-traumatica”.
Pentru noi, cel putin, motivatia precisa din spatele alegerii de catre sfant a unui anumit psalm pentru o trebuinta data, nu este intotdeauna vadita; aceasta poate si pentru a incuraja o meditatie mai adanca asupra cuvintelor. Ortodoxia nu este magie, si un document precum acesta nu este o incuviintare a „superstitiilor taranesti”; este mai degraba un canal prin care Dragostea lui Dumnezeu poate intra in fiecare aspect al societatii omenesti.
PARTEA INTAI: O LISTA A PSALMILOR SPRE FOLOSINTA CA BINECUVANTARI, ORANDUITA DUPA ORDINEA DIN PSALTIRE:
Nota importanta: Primul numar este numarul psalmului in Biblia greaca - Septuaginta. Al doilea numar este numarul psalmului asa cum se gaseste in textul masoretic.]
1 (1) Atunci cand un pom sau o vita-de-vie este plantata, ca sa poata aduce roada.
2 (2) Pentru ca Dumnezeu sa ii lumineze pe cei ce se duc la intalniri si soboare.
3 (3) Pentru ca rautatea sa iasa de la oameni, ca sa nu isi mai chinuiasca cu nedreptate semenii.
4 (4) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca pe oamenii cei simtitori, ce se imbolnavesc de deprimare din pricina purtarii oamenilor cu inima impietrita.
5 (5) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca ochii cei raniti, ce s-au muscat de catre o persoana rea.
6 (6) Pentru ca Dumnezeu sa dezlege persoana ce se afla sub o vraja.
7 (7) Pentru cei ce s-au pagubit din pricina fricii, a groazei si a amenintarii oamenilor celor rai.
8 (8 ) Pentru cei ce sunt raniti de diavoli sau de oameni stricati.
9 (9 si 10) Pentru ca diavolii sa inceteze a te chinui in somn, sau cu inchipuiri in timpul zilei.
10 (11) Pentru perechile cu inima impietrita care se cearta si divorteaza (cand barbatul sau femeia impietrita la inima isi chinuiesc sotia sau barbatul simtitor).
11 (12) Pentru oamenii bolnavi cu mintea, care au rautate si ii vatama pe altii.
12 (13) Pentru cei ce sufera din pricina ficatului
13 (14) Pentru un diavol infricosator; repetat de trei ori pe zi, vreme de trei zile.
14 (15) Pentru ca talharii sau hotii sa isi schimbe cugetul si sa plece nefacand vreo vatamare, si pocaindu-se.
15 (16) Pentru ca cheia sa se gaseasca, atunci cand se pierde.
16 (17) Pentru o acuzatie grava si nedreapta, de trei ori pe zi vreme de trei zile.
17 (18) Cand se petrece un cutremur sau alt dezastru al naturii, sau ploaie torentiala cu fulgere.
18 (19) Pentru ca femeile sa nasca cu bine.
19 (20) Pentru ca perechile ce din pricini medicale nu pot avea copii, ca Dumnezeu sa ii tamaduiasca si ca sa nu divorteze.
20 (21) Pentru ca Dumnezeu sa inmoaie inimile celor bogati si ei sa faca milostenie catre cei saraci.
21 (22) Pentru ca Dumnezeu sa opreasca focul, ca sa nu se petreaca vatamare mare.
22 (23) Pentru ca Dumnezeu sa-i imblanzeasca pe copii cei foarte neascultatori, care aduc intristare parintilor lor.
23 (24) Pentru ca sa se deschida usa cand s-a pierdut cheia.
24 (25) Pentru cei a caror ispita ii tulbura foarte si aduce astfel mereu necazuri in vietile lor, facandu-i sa isi piarda linistea si sa se planga.
25 (26) Cand cineva cere ceva bun de la Dumnezeu, ca El sa il daruiasca fara ca acela sa se vateme.
26 (27) Pentru ca Dumnezeu sa ii ocroteasca pe tarani de ostile vrajmase, ca ele sa nu vatame oamenii sau campurile lor.
27 (28 ) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca pe cei ce sufera din pricina bolilor de obarsie nervoasa sau mintala.
28 (29) Pentru cei carora marea le face rau si le este teama de marea aspra.
29 (30) Pentru cei ce se afla in primejdie departe, pe taramul oamenilor salbatici si necredinciosi, ca Dumnezeu sa ii pazeasca si sa ii lumineze pe oamenii de acolo sa devina pasnici si sa vina la cunostiinta lui Dumnezeu.
30 (31) Pentru ca Dumnezeu sa dea grane si roade indeajuns, atunci cand vremea nu este buna pentru agricultura.
31 (32) Pentru ca cei ce calatoresc sa isi gaseasca drumul atunci cand s-au ratacit si sufera din pricina aceasta.
32 (33) Pentru ca Dumnezeu sa descopere adevarul celor ce sunt intemnitati pe nedrept, si ca sa fie eliberati.
33 (34) Pentru cei pe patul de moarte, cand sunt chinuiti de diavoli. Sau, pentru oastea vrajmasa cand aduce primejdie si trece granitele cu scopuri rele.
34 (35) Pentru ca Dumnezeu sa ii libereze pe oamenii buni din cursele oamenilor rai, care profita de norodul lui Dumnezeu.
35 (36) Pentru ca vrajmasia sa piara cu desavarsire dupa certuri si neintelegeri.
36 (37) Pentru oameni raniti grav de ucigasi.
37 (38 ) Cand falcile dor din pricina dintilor stricati.
38 (39) Pentru ca oamenii ce sunt parasiti si abatuti sa gaseasca de lucru, ca sa inceteze a se mai necaji.
39 (40) Pentru ca dragostea intre patron si lucrator sa se intoarca, atunci cand s-au schimbat vorbe grele.
40 (41) Pentru ca femeile sa nasca cu bine, atunci cand copilul vine inainte de vreme in lume.
41 (42) Pentru cei tineri atunci cand se imbolnavesc din pricina dragostei, si unul este ranit si sufera.
42 (43) Pentru ca oamenii sa se libereze din temnitele unui neam vrajmas.
43 (44) Pentru ca Dumnezeu sa descopere adevarul perechilor, cand s-a petrecut o neintelegere, ca sa vina iarasi la pace si dragoste unul fata de altul.
44 (45) Pentru cei ce sufera din pricina inimii sau a rinichilor.
45 (46) Pentru tinerii ce sunt impiedicati de vrajmas din pricina pizmei sa intemeieze o familie (sa se casatoreasca).
46 (47) Pentru ca patronul sau lucratorul sa gaseasca pace, cand lucratorul pleaca suparat pe patron, si ca lucratorul sa gaseasca de munca.
47 (48 ) Cand bande de talhari jefuiesc si se petrec mari nenorociri; sa se citesca repetat vreme de 40 de zile.
48 (49) Pentru cei ce au o slujba primejdioasa.
49 (50) Pentru ca oamenii ce sunt departe de Dumnezeu sa se pocaiasca si sa se intoarca la Dumnezeu si sa se mantuiasca.
50 (51) Cand, din pricina pacatelor noastre si spre a ne indrepta, vine pedeapsa de la Dumnezeu (epidemie si moarte pentru oameni sau animale).
51 (52) Pentru ca stapanii cu inima impietrita sa se pocaiasca si sa devina milosi si sa nu chinuiasca oamenii.
52 (53) Pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze plasele si sa se umple de peste.
53 (54) Pentru ca Dumnezeu sa lumineze pe oamenii cei bogati care au cumparat robi, ca sa ii elibereze.
54 (55) Pentru ca numele unei familii care a fost acuzata pe nedrept sa se refaca.
55 (56) Pentru oamenii simtitori, ale caror suflete s-au ranit de catre semenii lor.
56 (57) Pentru acei oameni ce sufera dureri de cap din pricina unei mari suparari.
57 (58 ) Pentru ca lucrurile sa se aseze pe o cale folositoare celor ce lucreaza cu intentie buna, ca Dumnezeu sa impiedice orice actiune indaratnica a diavolilor sau a oamenilor necinstiti.
58 (59) Pentru cei ce nu pot grai, ca Dumnezeu sa le daruiasca putinta de a grai.
59 (60) Pentru ca Dumnezeu sa descopere adevarul atunci cand un intreg grup de oameni este acuzat pe nedrept.
60 (61) Pentru cei ce au necazuri in lucrarea lor, fie din pricina trandaviei ori din cea a fricii.
61 (62) Pentru ca Dumnezeu sa usureze de necazuri pe cel ce este slab, ca sa nu fie stapanit de nevoia de a se plange.
62 (63) Pentru ca pomii si campurile sa dea roada atunci cand apa este putina.
63 (64) Cand cineva este muscat de un caine sau un lup ce are turbare. (Sfantul le dadea si sa bea apa sfintita).
64 (65) Pentru ca negutatorii sa prospere, ca sa nu vorbeasca prea mult si sa profite de oamenii simpli.
65 (66) Pentru ca cel rau sa nu puna piedici in camine si sa provoace intristare familiilor.
66 (67) Pentru ca locurile unde cresc clostile sa fie binecuvantate.
67 (68 ) Pentru ca femeile a caror sarcina s-a pierdut sa izbuteasca sa indure si sa fie sanatoase.
68 (69) Cand este ploaie puternica si raurile se revarsa, luand cu ele oameni si case.
69 (70) Pentru oamenii simtitori care se intristeaza din pricina unor lucruri marunte si deznadajduiesc, ca Dumnezeu sa le daruiasca tarie.
70 (71) Pentru oamenii desertati care au ajuns neinteresanti pentru ceilalti [lit. „plictisitori"] din pricina invidiei diavolului si au ajuns la deznadejde, ca sa poate gasi mila si tamaduire de la Dumnezeu.
71 (72) Pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze strangerea noii roade a campului, pe care taranii o aduc acasa.
72 (73) Pentru ca criminalii sa se pocaiasca.
73 (74) Pentru ca Dumnezeu sa ii ocroteasca pe taranii ce isi lucreaza campul, cand vrajmasul a imprejmuit satul.
74 (75) Pentru ca patronul cel salbatic sa devina pasnic si sa nu-si chinuie semenii oameni, lucratorii.
75 (76) Pentru o mama ce este speriata in vreme ce da nastere, ca Dumnezeu sa ii dea neinfricare si sa o ocroteasca.
76 (77) Cand nu exista intelegere reciproca intre parinti si copii, ca Dumnezeu sa-i lumineze, ca astfel copii sa asculte de parinti si parintii sa arate dragoste.
77 (78 ) Pentru ca Dumnezeu sa ii lumineze pe cei ce imprumuta, ca sa nu ii apese pe semenii lor pentru datorie, si ca sa fie milostivi.
78 (79) Pentru ca Dumnezeu sa ocroteasca satele de pradarea si furaciunea ostirii vrajmase.
79 (80) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca pe cel al carui chip se umfla si il doare tot capul.
80 (81) Pentru ca Dumnezeu sa aiba grija de cei saraci ce sunt in nevoie si necaz si sunt abatuti din pricina saraciei.
81 (82) Pentru ca oamenii sa cumpere produsele taranilor, ca taranii sa nu fie tristi si abatuti.
82 (83) Pentru ca Dumnezeu sa ii impiedice pe oamenii cei rai ce vor sa ucida.
83 (84) Pentru ca Dumnezeu sa pastreze tot ce se tine in casa, si animalele, si produsele celor ce le produc.
84 (85) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca pe cei ce s-au ranit de catre talhari si pe deasupra s-au vatamat sufleteste din pricina groazei.
85 (86) Pentru ca Dumnezeu sa izbaveasca lumea cand vine epidemia si oamenii mor.
86 (87) Pentru ca Dumnezeu sa lungeasca vietile acelor membri ai familiei de care are inca mare trebuinta restul familiei.
87 (88 ) Pentru ca Dumnezeu sa ocroteasca pe toti cei ce nu au un ocrotitor si sufera din pricina semenilor lor cu inima impietrita.
88 (89) Pentru ca Dumnezeu sa dea tarie celor ce cad cu usurinta bolnavi si sunt slabi trupeste, ca sa poata lucra fara sa oboseasca si sa se deprime.
89 (90) Pentru ca Dumnezeu sa aduca ploaie cand este seceta, sau ca fantanile sa dea iar apa daca au incetat sa o faca.
90 (91) Pentru ca diavolul sa piara, atunci cand apare in fata unei persoane si o ingrozeste.
91 (92) Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca prudenta oamenilor, ca sa sporeasca duhovniceste.
92 (93) Pentru ca Dumnezeu sa ocroteasca corabia cand se afla in mare primejdie pe mare. (Sfantul sfatuia si aruncarea de apa sfintita in cele patru colturi ale corabiei).
93 (94) Pentru ca Dumnezeu sa ii lumineze pe oamenii turbulenti care pricinuiesc probleme neamului si aduc tulburare oamenilor, provocand necaz prin neoranduiala si dezbinare.
94 (95) Pentru ca nici o vraja sa nu pricinuiasca perechilor a incepe sa gaseasca motive de cearta si bataie.
95 (96) Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca oamenilor fara de auz, putinta de auzi.
96 (97) Pentru ca vrajile sa plece de la oameni.
97 (98 ) Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca alinare celor ce sunt in necaz, ca sa inceteze a fi abatuti.
98 (99) Ca Dumnezeu sa binecuvinteze si sa dea har acelor tineri ce doresc sa lase toate si sa ii urmeze lui Dumnezeu. [Nu stiu cat de reusita este aici traducerea. In greaca, fraza precisa folosita ma face sa ma gandesc la cei care doresc sa urmeze viata monahala, dar nu sunt sigur. - n. trad. gr.]
99 (100) Pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze si sa faca adevarate dorintele oamenilor, care sunt pe potriva voii Sale.
100 (101) Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca haruri si inzestrari oamenilor buni si simpli.
101 (102) Pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze pe oamenii ce au functii de putere, ca sa ii ajute pe oameni, cu bunatate si intelegere.
102 (103) Pentru ca curgerea de sange lunara sa ii vina unei femei cand este intarziata.
103 (104) Pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze avutiile oamenilor, ca sa nu fie tristi si abatutit, ci sa Il slaveasca pe Dumnezeu.
104 (105) Pentru ca oamenii sa se pocaiasca si sa-si marturiseasca pacatele.
105 (106) Pentru ca Dumnezeu sa ii lumineze pe oameni ca sa nu se indeparteze de la calea mantuirii.
106 (107) Pentru ca Dumnezeu sa ii dea femeii ce nu poate da nastere, putinta sa o faca.
107 (108 ) Pentru ca Dumnezeu sa ii smereasca pe vrajmasi, ca sa isi schimbe scoprile cele rele.
108 (109) Pentru ca Dumnezeu sa-i tamaduiasca pe cei suferinzi de epilepsie. Sau, pentru ca Dumnezeu sa se milostiveasca de cei ce acuza pe nedrept si sa se pocaiasca.
109 (110) Pentru ca tinerii sa ii cinsteasca pe cei batrani.
110 (111) Pentru ca judecatorii cei nedrepti sa se pocaiasca si sa judece cu dreptate norodul lui Dumnezeu.
111 (112) Pentru ca Dumnezeu sa ii ocroteasca pe ostasii ce merg la lupta.
112 (113) Pentru ca Dumnezeu sa o binecuvinteze pe vaduva cea saraca, ca sa isi poata plati datoriile si sa se izbaveasca de temnita.
113 (114 si 115) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca pe copii cei inapoiati cu mintea.
114 (116:1-9) Pentru ca Dumnezue sa binecuvinteze si sa aline pe copilasii cei saraci, ca sa nu fie priviti de sus de copiii celor bogati si astfel sa se deprime.
115 (116:10-19) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca groaznica patima a minciunii.
116 (117) Pentru ca familiile sa fie unite si cu dragoste si sa il slaveasca pe Dumnezeu.
117 (118 ) Pentru ca Dumnezeu sa ii smereasca pe barbari cand imprejmuiesc satul si aduc teama, si ca sa intoarca scopurile lor cele rele.
118 (119) Pentru ca Dumnezeu sa ii zdrobeasca pe barbari si sa smereasca lucrul lor cand ucid femei si copii nevinovati.
119 (120) Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca rabdare si stapanire de sine celor ce trebuie sa vietuiasca cu oameni necinstiti si nedrepti.
120 (121) Pentru ca Dumnezeu sa ocroteasca pe cei robiti de manile vrajmasului, ca sa nu fie schiloditi inainte de a fi liberati.
121 (122) Pentru ca Dumnezeu sa ii tamaduiasca pe cei ce sufera din pricina „ochiului celui rau”.
122 (123) Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca vedere orbilor si sa tamaduiasca ochii ce sunt intru durere.
123 (124) Pentru ca Dumnezeu sa ocroteasca oamenii de serpi, ca sa nu muste.
124 (125) Pentru ca Dumnezeu sa ocroteasca campurile celor drepti de oamenii cei rai.
125 (126) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca pe oamenii ce sufera din pricina unor dureri de cap fara de sfarsit.
126 (127) Pentru ca Dumnezeu sa aduca pace unei familii cand se petrec certuri.
127 (128 ) Pentru ca rautatea vrajmasului sa nu se apropie nicicand de camine, si ca sa fie pacea si binecuvantarea lui Dumnezeu in familie.
128 (129) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca oamenii suferinzi de migrene, ori, pentru ca Dumnezeu sa se milotiveasca de oamenii nesimtitori si indiscreti ce aduc intristare celor sensibili.
129 (130) Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca neinfricare si nadejde celor ce incep o slujba noua si nu o cunosc bine inca, ca sa nu afle mari greutati in lucrul lor.
130 (131) Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca pocainta si sa aline cu nadejde oamenii, ca sa se mantuiasca.
131 (132) Pentru ca Dumnezeu sa arate mila lumii cand din pricina pacatelor noastre au loc necontenit razboaie.
132 (133) Pentru ca Dumnezeu sa lumineze neamurile si sa devina prietenoase si oamenii sa afle pace.
133 (134) Pentru ca Dumnezeu sa ii ocoteasca pe oameni de orice primejdie.
134 (135) Pentru ca oamenii sa se concentreze la vremea rugaciunii si cugetul lor sa se uneasca cu Dumnezeu.
135 (136) Pentru ca Dumnezeu sa ii ocroteasca pe emigranti cand isi lasa caminele si pleaca, ca sa fie izbaviti de salbatici.
136 (137) Pentru ca Dumnezeu sa aduca statornicie persoanei cu o fire nestatornica.
137 (138 ) Pentru ca Dumnezeu sa lumineze pe stapanii locului ca cererile oamenilor sa fie tratate cu intelegere.
138 (139) Pentru ca Dumnezeu sa opreasca ispitirea oamenilor simtitori cu ganduri de hula.
139 (140) Pentru ca Dumnezeu sa il faca pasnic pe capul familiei care are o fire foarte dificila si aduce suferinta intregii familii.
140 (141) Pentru ca Dumnezeu sa il faca pasnic pe stapanul salbatic al unui loc, ce isi chinuie semenii.
141 (142) Pentru ca Dumnezeu sa il faca pasnic pe razvratitul ce face rau; apoi, chiar daca este kurd, devine un miel. [Sf. Arsenie vietuia in Asia Mica. Kurzii, ce erau adesea soldati, aveau o reputatie printre alte grupuri etnice de a fi luptatori violenti. - n. trad. gr.]
142 (143) Pentru ca Dumnezeu sa ocoteasca mama de-a lungul sarcinii, ca sa nu piarda copilul.
143 (144) Pentru ca Dumnezeu sa ii impace pe oameni cand sunt nelinistiti, ca sa nu se petreaca un razboi civil.
144 (145) Pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze lucrul oamenilor, ca sa fie bine primit de catre Dansul.
145 (146) Pentru ca Dumnezeu sa opreasca curgerea sangelui, la oamenii ce sufera de ea.
146 (147:1-11) Pentru ca Dumnezeu sa ii tamaduiasca pe oamenii ce au fost muscati si raniti la falci de oameni rai.
147 (147:12-20) Pentru ca Dumnezeu sa aduca pace animalelor salbatice, ca sa nu vateme oamenii sau roada campului.
148 (148 ) Pentru ca Dumnezeu sa faca apa potrivita, ca oamenii sa aiba din belsug si sa Ii dea slava lui Dumnezeu.
Acestea au fost ale Sf. Arsenie. Urmatoarele doua sunt ale cuviosului Paisie Aghioritul.
149 (149) Din recunostiinta si multumire lui Dumnezeu pentru multele Sale bunatati si pentru prea plinul dragostei Sale, ce nu cunoaste limita si ingaduinta cu noi.
150 (150) Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca fericire si alinare celor intristati, frati si surori ale noastre, ce sunt in locuri departate, si acelora dintre fratii si surorile noastre ce sunt adormiti si sunt si mai departe. Amin.
PARTEA A DOUA: INDEX TEMATIC
Nota importanta: Doar numarul psalmului din Septaginta este dat in acest index.
AGRICULTURA: 1, 26, 30, 50, 52, 62, 66, 71, 83, 124, 147, 148
ANIMALE NEPRIETENOASE: 63, 123, 147
CALAMITATI: 17, 21, 30, 50, 62, 68, 85, 89
CALATORIE SI EMIGRATIE: 28, 29, 31, 92, 135, 150
COPII: 22, 76, 109, 113, 114
DUHOVNICESTI: 3, 9, 24, 25, 29, 49, 50, 57, 72, 91, 98, 99, 100, 104, 105, 108, 115, 119, 130, 134, 136, 149
LEGE SI GUVERNARE: 14, 16, 32, 36, 47, 51, 59, 72, 82, 84, 93, 101, 108, 110, 137, 140, 141, 143
LUCRU: 2, 38, 39, 46, 48, 51, 52, 57, 60, 64, 74, 81, 83, 100, 101, 103, 129, 137, 140,144
MOARTE: 33, 150
OCROTIRE: 9, 13, 34, 47, 48, 57, 90, 133
PACE (intre prieteni si in familie): 10, 19, 22, 35, 41, 43, 45, 54, 65, 76, 86, 94, 109, 116, 126, 127, 139
PACE SI RAZBOI: 26, 33, 42, 73, 78, 93, 107, 111, 117, 118, 120, 127, 131, 132, 135, 140, 141, 143
PREOCUPARI SOCIALE: 20, 32, 35, 38, 51, 53, 59, 77, 80, 81, 87, 93, 101, 110, 112, 113, 114, 119, 124, 137, 140
PROPRIETATE: 14, 15, 23, 47, 83, 103, 124
SANATATE A FEMEILOR: 18, 19, 40, 67, 75, 106, 142, 145
SANATATE SUFLETEASCA/MINTALA: 4, 7, 8, 9, 11, 24, 27, 41, 55, 56, 60, 61, 69, 70, 80, 81, 84, 97, 100, 103, 128, 136, 138
SANATATE TRUPEASCA: 5, 12, 28, 36, 37, 44, 56, 58, 63, 79, 86, 88, 95, 102, 108, 122, 125, 128, 145, 146
VRAJI SI DIAVOLI: 5, 6, 8, 9, 13, 33, 57, 65, 90, 94, 96, 121
marți, 9 iunie 2009
Egalitatea in fata mortii
Dorinta de a perpetua propria memorie prin fenomene funerare este un ultim act de orgoliu.
Somptuozitatea monumentelor funerare nu este o fapta a rudelor ce vor sa onoreze memoria defunctului, adesea este orgoliul rudelor ce vor sa se glorifice pe ele insele. Aceste demonstratii nu sunt intotdeauna pentru cel decedat; este pentru amorul propriu, pentru lume si pentru a face parada de bogatia lor. Credem oare ca amintirea unui suflet drag este mai putin durabila in inima celui indurerat daca acesta nu poate pune pe mormant decat o floare? Credem ca marmura salveaza de la uitare pe cel ce a fost nefolositor pe pamant?
Cand se onoreaza intr-adevar memoria unui om de bine, este justa si ofera un exemplu bun.
Mormantul este locul de intalnire al tuturor oamenilor; aici sfarsesc inevitabil toate deosebirile dintre oameni. In zadar vrea bogatul sa-si perpetueze memoria prin monumente fastuoase, timpul le va distruge asa cum distruge corpurile. Amintirea faptelor sale bune si a celor rele va fi mai putin perisabila decat mormantul sau, pompa funerariilor sale nu-i va spala pacatele si nu-l va ridica pe o treapta superioara in ierarhia spirituala.
miercuri, 6 mai 2009
Calamitati distrugatoare
Dumnezeu loveste omenirea prin tot felul de calamitati pentru a o face sa avanseze mai repede. Distrugerea este necesara regenerarii morale ale spiritelor care obtin in fiecare noua existenta un nou grad de perfectiune. Trebuie vazut sfarsitul pentru a-i aprecia rezultatele. Noi nu le judecam decat din punctul nostru de vedere personal, si le numim calamitati datorita prejudiciului ce ni-l produc; dar aceste tulburari sunt adesea necesare pentru a urgenta o stare de lucruri mai buna si a realiza in cativa ceea ce ai fi necesitat secole.
Dumnezeu intrebuinteaza si alte mijloace decat calamintatile distrugatoare pentru imbunatatirea umanitatii. Le intrebuinteaza zilnic, de vreme ce ne da fiecaruia mijloacele de a progresa prin cunoasterea binelui si a raului. Noi suntem cei care nu profitam; si atunci suntem pedepsiti in orgoliul nostru si facuti sa ne simtim slabiciunea.
In aceste calamitati pier atat omul de bine cat si cel pervers. In timpul vietii, omul raporteaza totul la corpul sau, dar dupa moarte el gandeste altfel. Viata corpurilor este nesemnificativa - un secol din lumea noastra este ca un fulger in eternitate. Deci, suferintele pe care le induram cateva luni sau cateva zile nu inseamna nimic, este doar o invatatura pentru noi si care serveste in viitor.
Spiritele, iata lumea reala, preexistand si supravietuind tuturor - ele sunt copiii lui Dumnezeu si obiectul intregii sale preocupari; corpurile nu sunt decat deghizari sub care ele apar in lume. In marile calamitati care decimeaza omenirea, este ca si cum o armata aflata in razboi isi vede vesmintele uzate, zdrentuite sau pierdute. Generalul are mai multa grija de soldatii sau decat de hainele lor.
Daca se considera viata prin ceea ce este si cat este ea de scurta in raport cu infinitul, i se va da mai putina importanta. Aceste victime vor gasi intr-o alta existenta o larga compensatie pentru suferintele lor daca stiu sa le suporte fara murmur.
Ca moartea soseste printr-o calamitate sau printr-o cauza obisnuita, nu inseamna o deosebire atunci cand ne-a batut ceasul. Singura diferenta este ca intr-o calamitate numarul mortilor este mult mai mare. Daca am putea sa ne ridicam gandirea astfel incat sa dominam umanitatea si sa imbratisam totul, aceste calamitati atat de teribile nu ne vor mai aparea decat niste furtuni trecatoare in destinul lumii.
Calamitatile schimba cateodata starea unei regiuni dar binele rezultat de aici nu este resimtit decat de generatiile viitoare.
Calamitatile sunt incercari ce dau omului ocazia de a-si exersa inteligenta, de a-si arata perseverenta si supunerea fata de vointa lui Dumnezeu si il pun sa-si dovedeasca sentimentele de abnegatie, de dezinteres, de dragoste fata de aproapele sau, daca nu este dominat de egoism.
Omului ii este partial harazit sa se impotriveasca acestor calamitati care-l afecteaza. Multe calamitati sunt urmarea neprevederii sale. Pe masura ce omul acumuleaza cunostinte si experienta, se poate impotrivi, adica le poate preveni daca stie sa cerceteze cauzele.
Dar printre relele care fac umanitatea sa sufere exista si unele generale aflate in hotararile Providentei, si ale caror repercursiuni le simte fiecare individ, mai mult sau mai putin. Acestor calamitati omul nu se poate opune, ramanandu-i doar resemnarea in fata vointei lui Dumnezeu. Totusi, aceste rele sunt adeseori agravate de nepasarea omului.
Printre calamitatile naturale si independente de om, trebuie puse in primul rand ciuma, foamea, inundatiile, intemperiile fatale recoltelor pamantului. Dar oare omul nu a gasit in stiinta, in lucrarile de constructii, in perfectionarea agriculturii, in asolamente si irigatii, in studiul conditiilor igienice, mijloacele de a neutraliza sau a atenua dezastrele?
Ce nu ar face, asadar, omul pentru bunastarea sa materiala daca va sti sa profite de toate resursele inteligentei sale, si cand la grija pentru conservarea personala va sti sa adauge sentimentul unei adevarate compasiuni pentru semenii sai?
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
duminică, 3 mai 2009
Teama de moarte
Teama de moarte este pentru multe persoane o cauza de nedumerire. Este un neajuns ca avem aceasta teama. Sa cautam in convingerea noastra din tinerete dupa care exista un rai si un iad, si in certitudinea noastra ca vom merge in iad deoarece ni s-a spus ca ceea ce exista in natura este pacat mortal pentru suflet. Atunci, cand devenim maturi, daca avem un pic de judecata, noi nu mai putem admite aceasta, si devin atei sau materialisti. Lucrurile acestea ne fac sa credem ca in afara vietii prezente nu exista nimic. Cat despre cei care au persistat in credintele lor din copilarie, ei reduc aceasta teama la focul etern ce trebuie sa-i arda fara a-i nimici.
Moartea nu inspira celui drept nicio teama, deoarece credinta ii da certitudinea viitorului; speranta il face sa astepte o viata mai buna, si caritatea cu care a practicat legea ii da siguranta ca nu va intalni in lumea cealalta o fiinta de care sa se rusineze.
Omul carnal, atasat mai mult de viata corporala decat de cea spirituala, are pe pamant griji si bucurii materiale; fericirea sa consta in indeplinirea trecatoare a tuturor dorintelor. Sufletul sau, preocupat si afectat in mod constant de vicisitudinile vietii se afla intr-o stare de neliniste si de suferinta continua. Moartea il sperie deoarece el se indoieste de viitorul sau si pentru ca isi lasa pe pamant toate bucuriile si toate sperantele.
Omul moral, care s-a ridicat deasupra nevoilor artificiale create de pasiuni, are, aici pe pamant, bucurii necunoscute omului materialist. Moderatia dorintelor da spiritului calmul si seninatatea. Fericit de binele pe care-l face, nu exista pentru el motive de deceptie, iar supararile aluneca peste sufletul sau fara sa-i lase o amprenta dureroasa.
Anumite persoane vor gasi aceste sfaturi de cautare a fericirii pe pamant putin banale. Sunt multi care spun asa dar sunt ca acei bolnavi carora medicul le prescrie regim: ar dori sa se vindece fara tratament continuand sa aiba indigestie.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
duminică, 26 aprilie 2009
Dezgustul de viata. Sinuciderea
Dezgustul de viata ce pune stapanire pe anumite persoane, fara un motiv plauzibil, este efectul leneviei, al lipsei de credinta si deseori al societatii insasi. Pentru cel care isi exercita facultatile intr-un scop util si conform aptitudinilor sale naturale, munca nu are nimic arid si viata se scurge mai repede. El suporta vicisitudinile cu rabdare si resemnare, caci el actioneaza in scopul unei fericiri mai mari si mai durabile care-l asteapta.
Omul nu are dreptul de a dispune de propria lui viata; numai Dumnezeu are acest drept. Sinuciderea voluntara este intotdeauna o incalcare a acestei legi. Sinuciderea poate fi si involuntara - de exemplu nebunul care se sinucide si nu stie ce face.
Uneori sinuciderea are ca scop evadarea din mizeriile si deceptiile acestei lumi. Este infaptuita de biete spirite care nu au curajul sa indure mizeria existentei. Dumnezeu ii ajuta pe cei ce sufera, si nu pe cei ce nu au nici putere, nici curaj. Framantarile vietii sunt incercari sau expiatii; fericiti cei care le suporta fara murmur, caci ei vor fi rasplatiti. Nefericire, din contra, celor care-si asteapta salvarea de la ceea ce numesc, in lipsa lor de respect, hazard sau noroc. Hazardul sau norocul, pot sa-i favorizeze intr-un moment al vietii dar numai pentru a-i face sa simta mai tarziu si mai crud nimicnicia acestor cuvinte.
Este considerata sinucidere si atunci cand omul care lupta cu nevoile se lasa sa moara de disperare. In acest caz, cei care au cauzat-o si care o puteau impiedica sunt mai vinovati decat sinucigasul, pe care-l asteapta indulgenta. Totusi, el nu este in intregime absolvit daca a fost lipsit de fermitate si perseverenta si daca nu s-a folosit de toata inteligenta pentru a iesi din mlastina. Nefericirea lui este mai mare decat disperarea nascuta din orgoliu in sensul ca el este unul dintre acei oameni in care orgoliul paralizeaza resursele inteligentei si care rosesc la gandul ca existenta lor se datoreaza muncii bratelor, preferand mai degraba sa moara de foame decat sa se abata de la pozitia sociala avuta.
Nu este de o suta de ori mai maret si mai demn sa luptam impotriva adversitatii, sa infruntam critica lumii usuratice si egoiste ce nu are bunavointa decat pentru cei avuti si care ne intoarce spatele chiar atunci cand avem nevoie de ea? A ne sacrifica viata din consideratie pentru aceasta lume este un lucru stupid, caci ea nu tine cont de aceasta.
Uneori, sinuciderea are ca scop scaparea de rusinea unei actiuni rele. Sinuciderea nu sterge greseala ci, din contra, o dubleaza. Daca am avut curajul sa facem rau, trebuie sa-l avem si pe acela de a-i suporta consecintele. Dumnezeu judeca, si in functie de cauza poate cateodata sa-si siminueze rigorile.
Alteori, sinuciderea are ca scop impiedicarea rusinii ce se abate aspra copiilor sau familiei. Cel ce actioneaza astfel nu face bine, desi el crede contrariu. Dumnezeu ii va tine cont, deoarece este o ispasire pe care si-o impune siesi. El atenueaza fapta prin intentie, dar nu inseamna ca nu comite o greseala. Daca abolim abuzurile si prejudecatile societatii noastre, nu vom mai avea astfel de sinucigasi.
Cel ce-si curma viata pentru a scapa de rusinea unei fapte urate, dovedeste ca tine mai mult la stima oamenilor decat la cea a lui Dumnezeu, caci el va reintra in lumea spiritelor incarcat cu toate pacatele sale si lipsit de mijloacele de a le indrepta in timpul vietii. Adesea Dumnezeu este mai putin neinduplecat decat oamenii; El scuza cainta sincera si tine seama de dorinta de indreptare - sinuciderea nu indreapta nimic.
Unii cred ca prin sinucidere va ajunge degraba la o viata mai buna. Alta nebunie! Luandu-si viata, el isi intarzie si mai mult intrarea intr-o lume mai buna si el insusi va cere sa vina sa-si sfarseasca aceasta viata pe care si-a curmat-o din pricina unei idei false. O greseala, oricare ar fi ea, nu va deschide niciodata sanctuarul celor alesi.
In cazul in care iti sacrifici viata cu scopul de a salva o alta viata sau a te face util semenilor tai, este sublim conform intentiei. Atunci sacrificiul vietii nu reprezinta o sinucidere. Insa Dumnezeu se impotriveste unui sacrificiu inutil si nu-l vede cu ochi buni daca se bazeaza pe orgoliu. Un sacrificiu nu este meritoriu decat prin dezinteres; daca cel care il savarseste are gandul la rasplata, acesta diminueaza valoarea gestului in ochii lui Dumnezeu.
Orice sacrificiu facut in detrimentul propriei fericiri este meritoriu in cel mai inalt grad in ochii lui Dumnezeu, caci inseamna a practica legea caritatii. Or, viata fiind legata de bunurile pamantene pe care omul pune cel mai mare pret, cel care renunta la ea pentru binele semenilor sai nu comite deloc un atentat; este un sacrificiu pe care-l indeplineste. Dar inainte de a-l savarsi, trebuie sa reflecteze daca nu cumva viata sa este mai utila decat moartea.
Omul care piere ca victima a pasiunilor sau viciilor sale - desi stie ca ecestea ii grabesc sfarsitul, dar carora nu are puterea de a le rezista, deoarece obisnuinta a creat o adevarata necesitate fizica - comite si el o sinucidere - o sinucidere morala. In acest caz, omul este de doua ori vinovat: la el exista deopotriva o lipsa de curaj si o bestialitate si mai ales o uitare a lui Dumnezeu. Este chiar mai vinovat decat cel ce-si curma viata din disperare pentru ca a avut timp sa se gandeasca la sinucidere. La cel care o face instantaneu exista cateodata un fel de ratacire ce tine de nebunie; celalalt va fi mai mult pedepsit, caci intotdeauna pedepsele sunt proportionale cu constiinta faptelor comise.
Un om este vinovat si atunci cand are in fata o moarte teribila si inevitabila si incearca sa-si scurteze suferintele printr-o moarte voluntara. Este intotdeauna vinovat de a nu fi asteptat termenul fixat de Dumnezeu. De altfel poate fi cineva sigur ca acest termen a sosit in ciuda aparentelor si ca in ultima clipa nu poate primi un ajutor nesperat?
Sinuciderea reprezinta intotdeauna o lipsa de resemnare si de supunere fata de vointa Creatorului. Consecinta actiunii va fi o ispasire proportionala cu gravitatea greselii in functie de circumstante.
Nu este de condamnat o imprudenta care ne pune viata in pericol fara a fi necesar. Nu exista culpabilitate cand nu exista intentia sau constiinta de a face rau.
Femeile care in anumite tari sunt arse in mod voluntar odata cu trupul sotului decedat nu pot fi numite sinucigase. Ele se supun unei prejudecati si de multe ori o fac mai mult foerat decat din proprie vointa. Ele cred ca indeplinesc o indatorire si aceasta nu are caracter de sinucidere. Scuza consta in nulitatea morala a majoritatii obiceiurilor si in ignoranta celor care le aplica. Aceste obiceiuri barbare si stupide vor disparea odata cu cresterea gradului de civilizatie.
Cei care, neputand suporta pierderea fiintelor dragi, se sinucid in speranta reintalnirii, nu-si ating scopul. Rezultatul este cu totul altul decat cel asteptat de ei, si in loc de a fi reuniti cu cei care constituie obiectul afectiunii lor, ei se indeparteaza pentru o lunga perioada de timp, caci Dumnezeu nu poate recompensa un act de lasitate si insulta ce i se face prin indoiala fata de Providenta. Ei vor plati aceasta clipa de nebunie prin suferinte mai mari decat cele pe care voiau sa le scurteze si nu vor avea in compensatie satisfactia la care nadajduiesc.
Consecintele sinuciderii sunt foarte diverse; nu exista pedepse prestabilite si in toate cazurile ele sunt conforme cu cauzele care le-au produs; dar o cauza careia sinuciderea nu-i poate scapa este dezamagirea. De altfel, soarta nu este aceeasi pentru toti, ea depinde de circumstante; unii ispasesc greseala imediat, altii intr-o noua existenta ce va fi mai rea decat cea careia i se intrerupse cursul.
Religia, morala, toate filosofiile condamna sinuciderea ca fiind contrara legii naturii.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
sâmbătă, 25 aprilie 2009
Viata si moartea
Epuizarea organelor este cauza mortii entitatiilor organice. Se poate compara moartea cu incetarea miscarii la o masina dezorganizata. Daca masina este rau montata, resortul se rupe - daca si corpul este bolnav, viata se duce. Inima este un mecanism al vietii, dar ea nu reprezinta singurul organ a carui leziune provoaca moartea - nu este decat una din rotitele esentiale. Odata cu moartea entitatilor organice, materia inerta se descompune si ia forme noi, principiul vital se reintoarce la sursa.
La moartea unei fiinte organice, elementele din care aceasta este formata sufera noi combinatii, alcatuind noi fiinte. Aceastea iau de la sursa universala principiul vietii si al actiunii pe care il absorb si il asimileaza pentru a-l reda sursei atunci cand inceteaza sa mai existe.
Adasar, organele sunt impregnante de fluidul vital. Acest fluid da tuturor partilor organismului o activitate ce le apropie in cazul anumitor leziuni si restabileste functiile momentan suspendate. Cand insa elementele esentiale din activitatea organelor sunt distruse, sau foarte profund alterate, fluidul vital este neputincios in a le transmite miscarea vietii, si atunci fiinta moare.
Organele actioneaza mai mult sau mai putin unele asupra altora; actiunea lor reciproca rezulta din armonia ansamblului lor. Atunci cand o cauza oarecare distruge aceasta armonie, functiile lor se opresc asemenea miscarilor unui mecanism ale carui rotite esentiale sunt defecte, sau asemenea unui orgoliu care se uzeaza cu timpul sau se distruge prin accident si pentru care forta motrice este neputincioasa in a-l pune din nou in miscare.
Gasim o imagine mai exacta a vietii intr-un aparat electric. Acest aparat contine electricitate in stare latenta aasemenea tuturor corpurilor din natura. Fenomenele electrice se manifesta doar cand fluidul este activat de o cauza speciala; atunci s-ar putea spune ca aparatul este viu. Cauza activitatii incetand, fenomenul inceteaza; aparatul reintra in starea de inertie. Corpurile organice seamana cu niste pile sau aparate electrice in care activitatea fluidului produce fenomenul vietii, incetarea activitatii insemnand moartea.
Cantitatea de fluid vital nu este la nivel maxim in toate entitatile organice; ea variaza in functie de specii si nu are un nivel constant nici macar la indivizii aceleeasi specii. S-ar putea ca unii sa-l aiba la un nivel de saturatie, in timp ce altii abia au o cantitate suficienta; de aici pentru unii o viata mai activa, mai tenace si intr-un fel supraabundenta.
Cantitatea de fluid vital se epuizeaza; ea poate deveni insuficienta pentru intretinerea vietii daca nu este reinnoita prin absortia si asimilarea substantelor ce il contin.
Fluidul vital se transmite de la un individ la alt individ. Cel care are mai mult poate ceda celui ce are mai putin si, in unele cazuri, el poate sa readuca viata, impiedicand-o sa se stinga.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
vineri, 6 martie 2009
Egalitatea in fata mortii
Dorinta de a perpetua propria memorie prin fenomene funerare este un ultim act de orgoliu.
Somptuozitatea monumentelor funerare nu este o fapta a rudelor ce vor sa onoreze memoria defunctului, adesea este orgoliul rudelor ce vor sa se glorifice pe ele insele. Aceste demonstratii nu sunt intotdeauna pentru cel decedat; este pentru amorul propriu, pentru lume si pentru a face parada de bogatia lor. Credem oare ca amintirea unui suflet drag este mai putin durabila in inima celui indurerat daca acesta nu poate pune pe mormant decat o floare? Credem ca marmura salveaza de la uitare pe cel ce a fost nefolositor pe pamant?
Cand se onoreaza intr-adevar memoria unui om de bine, este justa si ofera un exemplu bun.
Mormantul este locul de intalnire al tuturor oamenilor; aici sfarsesc inevitabil toate deosebirile dintre oameni. In zadar vrea bogatul sa-si perpetueze memoria prin monumente fastuoase, timpul le va distruge asa cum distruge corpurile. Amintirea faptelor sale bune si a celor rele va fi mai putin perisabila decat mormantul sau, pompa funerariilor sale nu-i va spala pacatele si nu-l va ridica pe o treapta superioara in ierarhia spirituala.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)