Parintele Iustiv Parvu

•  Nascut pe 10 februarie 1918, la Petru Voda – Neamt
•  1936 - intra frate la Mănăstirea Durau
•  1939 - se inscrie la Seminarul teologic de la Mănăstirea Cernica
•  1942-1944 - merge, ca preot misionar pe frontul de est, până la Odessa
•  1948 - este arestat pe motive politice si condamnat la 12 ani inchisoare
•  1960 - este condamnat la încă patru ani de temnita pentru ca nu s-a lepadat de credinta
•  1964 - este eliberat si devine muncitor forestier
•  1966-1975 - preot-monah la Mănăstirea Secu
•  1975-1990 - vietuieste la Mănăstirea Bistrita
•  1990-1991 - a fost preot slujitor si duhovnic la Mănăstirea Secu
•  1991 - a intemeiat Mănăstirea de la Petru Voda - Neamt, al carei staret si principal duhovnic este
•  2000 - ridica o casa de educatie pentru copii si un azil pentru batrani.   
• 2003, înfiinţează o publicaţie de învăţătură şi atitudine ortodoxă, cu apariţie lunară, numită "Glasul Monahilor". 

Pletele haiducesti si barba hirsuta il fac să para un sfânt cu spada. Insa umerii stransi, ca pentru a sprijini nevazute poveri, arata omul din el. Părintele Iustin Parvu de la Mănăstirea Petru Voda - Neamt spovedeste cate 12 ore pe zi. Sub soarele rece ca un lord englez, câtiva zeci de credinciosi asteapta sa intre la Părintele Iustin. Cu privirile atarnând la pământ tac. N-au ce sa-si spuna ori n-au pofta de vorba. Sunt veniti din toate zarile sa-si gaseasca alinarea dinaintea duhovnicului. 

Părintele Iustin este recunoscut drept urmasul Părintelui Cleopa si isi onoreaza cu prisosinta renumele. Se trezeste o data cu roua diminetii si se asaza în scaunul de spovedanie, de unde se ridica numai la vecernie. In zilele obisnuite asculta si povatuieste cam la o suta de crestini, iar la sfârsit de saptamana primeste si până la doua sute de oameni. Fireste, doar o mica parte dintre ei ii sunt fii duhovnicesti. Pe acestia ii spovedeste, le da canon spre indreptare, ii împărtăseste. Restul vin la el doar pentru un sfat. Truda aceasta zilnica nu-l impiedica să slujeasca în biserica trei, patru ore pe noapte. Mananca putin, doar seara. Iar somnul ii este un dusman, caruia ii face o concesie din când în când. Călugării si credinciosii care ii stiu regimul de viata sunt convinsi ca numai Dumnezeu ii da puterea să reziste în acest ritm. Altminteri, nici daca ar fi mai tanar n-ar reusi să traiasca asa.

La brat cu moartea

După ceasuri intregi de astepare am ajuns la Părintele Iustin. Ne-a primit intr-un soi de hol ingust, intre doua chilii, potrivit pentru o discutie scurta, nu pentru taifas. N-are vreme si nici nu vrea să vorbeasca despre sine. Crede ca este mai degraba nevoie să atraga atentia la descrestinarea românilor. Totusi, intrebarile noastre ii desteapta amintirile de prin odaile memoriei. 

Era preot la Catedrala Episcopala din Roman, în 1948, când a fost arestat sub acuzatia ca face parte din organizatii subversive. Condamnat la 12 ani de inchisoare, i-a ispasit la brat cu moartea, în puscariile de la Suceva, Jilava, Vacaresti, Aiud, Baia Sprie. "Moartea facea parte din viata noastra. O vedeam ca pe o izbavire, căci este poarta spre viata de dincolo pe care ne-o dorim. Oricum, moartea mi-a fost tovaras si mai înainte, pe frontul de est, când am mers ca preot cu trupele române până la Odessa." 

Rugăciunea neîncetata l-a ferit de nebunie si i-a pastrat credinta nestirbita. Când s-au sfârsit cei 12 ani, l-au intrebat daca mai crede în Dumnezeu. A raspuns ca da si a primit încă patru ani de temnita. I-a dus si pe acestia, nadajduind ca va putea ridica o mănăstire, după ce se va elibera. In 1964 s-a intors acasa cu acest gând. Mama sa nu l-a recunoscut când l-a vazut, ci a crezut ca este vreun drumet ostenit care cauta adapost. L-a intrebat de unde vine si, aflând ca a iesit din inchisoare de la Periprava, a vrut să stie daca l-a întâlnit pe fiul ei. "Mama, eu sunt!", i-a zis Părintele Iustin. Emotia revederii i-a fost fatala mamei sale.

Sprijin pentru săraci

Până să reimbrace hainele preotesti, a muncit la taiat busteni. Mitropolitul de atunci al Moldovei, Iustin Moisescu, nu voia sa auda de preoti fosti detinuti politici. Staretul de la Mănăstirea Secu a insistat pe lângă Mitropolit sa-i permita Părintelui Iustin sa slujeasca. Mitropolitul a fost categoric: "Sa nu-l prind în Moldova!". Atunci, securistul care avea sub observatie mănăstirea, i-a spus staretului sa-l ia pe Părintele Iustin pe raspunderea lui. Si părintele a revenit la menirea sa.

In 1991, părintele si-a vazut implinit visul: a pus piatra de temelie a Mănăstirii Petru Voda. In trei luni au fost zidite biserica si primele chilii. Cu fiecare an s-au adaugat vietuitori, chilii, dependinte. Azi, mănăstirea este unul dintre cele mai cautate locuri de pelerinaj. Acum trei ani, Părintele Iustin a construit, cu ajutorul monahilor si al credinciosilor, si un schit de maici, la doi kilometri de mănăstire. Pe lângă acest schit, unde este duhovnic, Părintele Iustin a făcut un azil de batrani si o casa de educatie pentru copii. Cele 40 de maici ingrijesc 20 de batrani săraci si 20 de copii din familii nevoiase. "Biserica trebuie sa-i intinda o mana celui care nu are ce manca si imbraca. Nu e nimic extraordinar în asta, ci doar implinirea unei datorii", zice Părintele Iustin pe picior de plecare.

"Libertatea nebuna i-a stricat pe români"

Părintele Iustin este frământat în ultimii ani tot mai mult de descrestinarea românilor. El ia "pulsul" natiunii în scaunul de spovedanie. Am incercat să aflam cum ii vede Sfintia Sa pe români.

Părinte, cum sunt asta zi românii ortodocsi fata de până în 1989?
In ultimii ani, românii s-au mai stricat, s-au lasat în voia unei libertati nebune, care-i duce la atitudini necrestinesti sau chiar anticrestine. Omul românesc si-a pierdut reperele si a rasturnat scara de valori. De fapt era pe undeva de asteptat, după 50 de ani de comunism.

De ce erau mai buni crestini românii în regimul comunist ?
Se stie ca atunci când e persecutat omul e mai credincios, isi da mai repede seama ca nadejdea o gasesti numai la Dumnezeu.

De ce spuneti ca românii sunt mai nepasatori azi din punct de vedere religios?
Pentru ca multi dintre cei care merg la biserica o fac numai formal, fără sa-si plânga păcatele si fără sa caute indreptarea cu adevărat. De pilda, când vin la biserica de Inviere, multi se limiteaza la a-si sfinti ouale rosii si cozonacii si să ia lumina; apoi pleaca înainte de sfârsitul slujbei. Nu inteleg nimic din aceasta sărbătoare si nici sufletele lor nu se bucura intr-adevăr.

Este mai greu acum să fii duhovnic?
Harul duhovnicului este azi puterea de a rezista suvoiului urias de păcate care vine inspre el prin gurile credinciosilor. Afli atatea grozavii ca obosesti si apoi devii insensibil. In ciuda acestora, trebuie sa-ti pastrezi echilibrul si să lucrezi asupra oamenilor cu aceeasi puritate a duhului sfânt.

Moastele de la Aiud

In urma cu trei ani, Părintele Iustin a adus la Petru Voda cinci cranii ale unor fosti detinuti politici din groapa comuna de lângă Penitenciarul Aiud. Crede ca majoritatea celor martirizati acolo de către comunisti ar trebui sa populeze calendarul ortodox. "Cine stie cate sute sau mii de trupuri ucise în chinuri se vor fi sfintit din voia Domnului, dar stau nedescoperite si necinstite. Sa stiti ca si din aceasta pricina ne bate Dumnezeu, pentru ca nu recunoastem jertfa." 

De aceea a hotarat să puna intr-o racla acele ramasite pământesti spre a fi slavite ca sfinte moaste. Părintele crede ca temnitele din România comunista au fost adevărate mănăstiri, unde elita tarii si-a ispasit o parte din păcatele firii omenesti. Si a inchinat mănăstirea pe care a fondat-o memoriei celor ucisi în inchisorile comuniste.

Cel mai mare duhovnic în viata 

"Cred cu tarie ca cel mai mare duhovnic în viata este Părintele Iustin Parvu de la Petru Voda. Este si cel mai puternic om duhovnicesc. Chiar daca nu are nici un rang ierarhic, are rangul Duhului care i s-a dat si care nu se va putea lua de la el. As vrea ca Sfintii Arhangheli si Maica Domnului sa-i pazeasca pe ucencii sai de ispita mândriei de a-i fi ucenici." - Pr. Gheorghe Calciu

Omul lui Dumnezeu

"Părintele Iustin mi-a fost staret si mi-a ramas model. Este de ajuns sa-l vezi o singura data ca să intelegi ca este omul lui Dumnezeu si sa-l indragesti. Cat despre celelalte daruri ale sfintiei sale cred ca este de prisos să vorbim. Este un erou în scaunul de spovedanie, preocupat în egala masura de soarta unui om, cat si de soarta tarii si a bisericii." - Pr Amfilohie

O pilda de curaj

"Părintele Iustin a dovedit prin propria viata ca suferinta este masura tuturor lucrurilor. De aceea, sfatul Sfintiei Sale este atât de veridic, eficient si, evident, cautat. Ma bucur foarte mult ca am cunoscut un om deosebit ca părintele si imi face realmente bine să discut, fie si pentru câteva minute cu Sfintia Sa, când merg la el. Părintele e o pilda de curaj pentru tineret." - Dr Pavel Chirila

Alte articole:

Sfintii din zilele noastre