Omul nu se poate bucura, in nicio situatie in care ar ajunge, de o libertate absoluta deoarece noi toti avem nevoie unii de altii, atat cei mici cat si cei mari. Singura conditie in care omul s-ar putea bucura de o libertate absoluta ar fi ca pusnic intr-un desert. De indata ce doi oameni stau impreuna, ei au datoria sa se respecte si nu mai au, in consecinta, libertate absoluta.
Obligatia de a respecta drepturile celorlalti nu ia omului dreptul de a-si apartine siesi pentru ca este un drept ce tine de natura.
Cum se impaca opiniile liberale ale anumitor oameni cu despotismul practicat adesea de ei insisi asupra subordonatilor lor sau manifestat in modul cum gandesc? Ei nu au inteligenta legii naturale, dar aceasta este contrabalansata de orgoliu si de egoism. Ei inteleg cum trebuie sa se poarte, adica principiile lor nu sunt doar o comedie jucata din calcul rece, si totusi nu o fac.
Cu cat exista mai multa inteligenta pentru a intelege un principiu, cu atat este mai putin scuzabil sa nu-l aplici tu insuti. Omul simplu, dar sincer, este mai avansat pe calea lui Dumnezeu decat cel ce vrea sa para ceea ce nu este.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu