Omul, de vreme ce are libertatea de a gandi, o are si pe aceea de a actiona. Fara liberul arbitru omul ar fi o simpla masina. Omul nu are liberul arbitru imediat dupa nasterea sa. Exista libertatea de actiune de indata ce exista vointa de a face. In primele momente ale vietii libertatea este aproape nula; ea se dezvolta si isi schimba obiectul odata cu facultatile . Copilul avand ganduri legate de nevoile varstei lui aplica liberul sau arbitru lucrurilor ce-i sunt necesare.
Predispozitiile instinctive aduse de om prin nastere apartin spiritului inainte de incarnarea sa. Dupa cum el este mai mult sau mai putin avansat, aceste predispozitii il pot indemna la acte condamnabile si spiritul va fi secondat in aceste acte de spiritele ce simpatizeaza cu aceste dispozitii, dar nu exista deloc o antrenare irezistibila daca exista vointa de a rezista. A voi inseamna a putea.
Spiritul este in mod cert influentat de materia care-l poate incatusa in manifestarile sale; de aceea, in lumile in care corpurile sunt mai putin materiale decat pe pamant, facultatile se etaleaza cu mai multa libertate, dar instrumentul nu aduce facultatea. Trebuie sa se faca distinctia intre facultatile morale si facultatile intelectuale; daca un om are instinctul de a ucide, cu siguranta acest instinct apartine propriului spirit, si nu organele fac aceasta. Cel care isi anihileaza gandirea pentru a se ocupa numai de materie devine asemenea brutei, sau poate mai rau. Caci el nu se mai gandeste sa se apere de rau, si prin aceasta este supus greselii, de vreme ce actioneaza astfel prin proprie vointa.
Cel a carui inteligenta este tulburata de o cauza oarecare nu mai este stapan pe gandirea sa, si incepand de atunci nu mai are libertate. Aceasta eroare este adesea o pedeapsa pentru spirit care, intr-o alta existenta, a putut fi egoist si orgolios si a dat o rea utilizare facultatilor sale. El poate renaste in corpul unui idiot, asa cum un despot se poate reincarna in trupul unui sclav sau un bogatas rau in cel al unui cersetor; dar spiritul sufera datorita acestei constrangeri de care este perfect constient, este de fapt actiunea materiei.
Eroarea facultatilor intelectuale datorata starii de betie nu scuza actele reprobabile pentru ca betivanul s-a lipsit in mod voluntar de propria ratiune pentru a-si satisface pasiunile brutale; astfel, in loc de o greseala el comite doua.
La omul aflat in stare de salbaticie, facultatea dominanta este instinctul - ceea ce nu-l impiedica sa actioneze cu toata libertatea pentru anumite lucruri. Dar ca si copilul, el utilizeaza aceasta libertate pentru nevoile sale si ea se dezvolta odata cu inteligenta; in consecinta, noi care suntem mai luminati decat salbaticul suntem mai responsabili de ceea ce facem.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu