Deceptiile care ne fac sa incercam ingratitudinea si fragilitatea legaturilor de prietenie sunt pentru omul sincer un izvor de amaraciune. Dar, trebuie sa-i deplangem pe ingrati si pe prietenii infideli: ei vor fi mai nefericiti decat noi. Ingratitudinea este fiica egoismului, iar egoistul va gasi mai tarziu inimi insensibile ca si a lui.
Sa ne gandim la toti cei care au facut mai mult bine decat noi, care valoreaza mai mult decat noi si care au fost rasplatiti prin ingratitudine. Sa ne gandim ca insusi Iisus, in timpul vietii sale, a fost batjocorit si dispretuit, tratat ca inselator si impostor, si sa nu ne miram, ca va fi la fel si in ceea ce ne priveste. Caci binele pe care l-am faptuit va fi recompensa noastra in aceasta lume si sa nu luam in seama ce vorbesc cei care l-au primit de la noi. Ingratitudinea este o incercare pentru perseverenta noastra in a face bine - se va tine cont de aceasta , si cei care ne-au nemultumit vor fi pedepsiti din pricina ingratitudinii lor.
Omul sincer este fericit prin binele facut. El stie ca daca nu se aminteste de binele facut de el in aceasta viata, atunci el va fi pomenit intr-o viata viitoare, si ca ingratul va avea parte de rusine si de remuscari.
Deseori ne gandim ca am fi fost mai fericiti daca eram mai putin sensibili dar asta ar insemna ca preferam fericirea egoismului; trista fericire. Daca stim ca prietenii ingrati nu sunt demni de prietenia noastra si daca ne-am inselat asupra lor, noi trebuie de indata sa nu-i mai regretam. Mai tarziu, ii vom descoperi pe cei care vor sti sa ne inteleaga mai bine. Sa-i plangem pe cei care au apucaturi rele fata de noi, desi nu meritam, caci pentru ei vor exista o trista reciprocitate. Sa nu ne lasam impresionati de aceasta: este un mijloc de a ne situa deasupra lor.
Natura a daruit omului nevoia de a iubi si de a fi iubit. Una dintre cele mai mari bucurii ce i-a fost acordata pe pamant este aceea de a intalni inimi ce simpatizeaza cu a sa. Natura ii da astfel premisele fericirii care ii este rezervata in lumea spiritelor perfecte unde totul este dragoste si bunavointa; este o bucurie refuzata celui egoist.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Sa ne gandim la toti cei care au facut mai mult bine decat noi, care valoreaza mai mult decat noi si care au fost rasplatiti prin ingratitudine. Sa ne gandim ca insusi Iisus, in timpul vietii sale, a fost batjocorit si dispretuit, tratat ca inselator si impostor, si sa nu ne miram, ca va fi la fel si in ceea ce ne priveste. Caci binele pe care l-am faptuit va fi recompensa noastra in aceasta lume si sa nu luam in seama ce vorbesc cei care l-au primit de la noi. Ingratitudinea este o incercare pentru perseverenta noastra in a face bine - se va tine cont de aceasta , si cei care ne-au nemultumit vor fi pedepsiti din pricina ingratitudinii lor.
Omul sincer este fericit prin binele facut. El stie ca daca nu se aminteste de binele facut de el in aceasta viata, atunci el va fi pomenit intr-o viata viitoare, si ca ingratul va avea parte de rusine si de remuscari.
Deseori ne gandim ca am fi fost mai fericiti daca eram mai putin sensibili dar asta ar insemna ca preferam fericirea egoismului; trista fericire. Daca stim ca prietenii ingrati nu sunt demni de prietenia noastra si daca ne-am inselat asupra lor, noi trebuie de indata sa nu-i mai regretam. Mai tarziu, ii vom descoperi pe cei care vor sti sa ne inteleaga mai bine. Sa-i plangem pe cei care au apucaturi rele fata de noi, desi nu meritam, caci pentru ei vor exista o trista reciprocitate. Sa nu ne lasam impresionati de aceasta: este un mijloc de a ne situa deasupra lor.
Natura a daruit omului nevoia de a iubi si de a fi iubit. Una dintre cele mai mari bucurii ce i-a fost acordata pe pamant este aceea de a intalni inimi ce simpatizeaza cu a sa. Natura ii da astfel premisele fericirii care ii este rezervata in lumea spiritelor perfecte unde totul este dragoste si bunavointa; este o bucurie refuzata celui egoist.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
4 comentarii:
@ Amira : Ce inseamna "fericirea"?
Este o intrebare grea. Din vremurile de inceput ale umanitatii, oamenii au tot incercat sa o defineasca si cred ca nici nu se poate da o definitie completa a acestei stari sufletesti. Cred ca este o stare de multumire sufleteasca deplina si intensa.Pe unii dintre noi, prosperitatea materiala ii face fericiti, pe altii - dragostea ce o poate darui semenilor.
Daca vrem sa fim fericiti, putem fi fericiti - nimeni nu ne poate impiedica.In puterea noastra sta modul in care percepem viata. Un lucru, oricat de marunt ar fi, ne poate face fericiti daca stim cum sa-l percepem: o zi frumoasa, mirosul florilor de tei, zapada,o priveliste din varful muntelui, o vorba buna, o mangaiere...
Se spune ca fericirea este relativa ... probabil si datorita inconstantei si pretentiilor noastre.
"Fericirea adevarata n-o are, nu poate s-o aiba decat acela care o da...si ca s-o dai, nu e nevoie s-o ai, iar ca s-o ai, trebuie sa incepi prin a o da" - Alexandru Vlahuta.
Tu ai incercat sa ma accesezi pe mess? daca da, se pare ca a fost o problema - aparea doar "guest42" si nu primeai ce scriam eu
@ Amira: nu , n-am fost eu.
Da, si eu cred ca fericirea e relativa...
Cineva a pus o intrebare: Cine este cel mai bogat om din lume? - asta apropo de gasirea fericirii!Intrebarea avea doua parti : Cel care are multe averi, bogatii, etc sau cel care nu are nevoie de nimic! Asa si cu fericirea , este momentul cind te simti implinit cu ce ai si nu mai cauti ... dar cum spunea si altcineva , acest lucru este greu pentru ca mereu ne lipseste cite ceva! Paci si Lumina
Trimiteți un comentariu