Pedepse si recompense

Intuitia pedepselor si a bucuriilor viitoare

Intalnim la toate popoarele credinta in pedepsele si recompensele din viata viitoare. Aceasta credinta provine din presentimentul realitatii dat omului de spiritul incarnat in el caci, stim prea bine, nu in zadar o voce interioara ne vorbeste. Greseala noastra consta in a nu o asculta suficient. Daca ne-am gandi mai des si mai profund, am deveni cu siguranta mai buni.
In momentul mortii, sentimentul dominant difera de la om la om: indoiala la scepticii invederati, teama la cei vinovati, speranta la oamenii de bine. Cat despre sceptici, sunt mai putini decat credem; multi sunt facuti de catre spiritele puternice in orgoliu; dar in momentul mortii, nu mai sunt atat de fanfaroni.

Consecintele vietii viitoare reprezinta responsabilitatea actelor noastre. Ratiunea si dreptatea ne spun ca, la impartirea fericirii la care fiecare om aspira, oamenii buni si raufacatorii nu vor fi confundati. Dumnezeu nu poate dori ca unii sa se bucure fara pedeapsa de binefaceri pe care altii le obtin cu efort si perseverenta.
Ideea ca Dumnezeu ne daruieste dreptatea si bunatatea sa prin intelepciunea legilor sale nu ne permite sa credem ca atat cel drept cat si raufacatorul sunt la fel in ochii sai; nici nu ne indoim ca ei nu-si vor primi intr-o zi, unul recompensa, celalalt pedeapsa pentru binele sau raul ce-l vor fi facut. De aceea, sentimentul innascut de dreptate pe care il avem ne da intuitia pedepselor si recompenselor viitoare.

Interventia lui Dumnezeu in acordarea pedepselor si recompenselor

Dumnezeu se ocupa de toate fapturile pe care le-a creat, oricat de mici ar fi ele; nimic nu este neinsemnat pentru bunatatea sa.
Dumnezeu are legile sale ce regleaza toate actiunile noastre; daca le violam, este greseala noastra. Fara indoiala, atunci cand un om comite un exces, Dumnezeu nu-l judeca pentru a-i spune, de exemplu: "Ai fost lacom, vreau sa te pedepsesc". Nu, El a stabilit o limita, bolile si deseori moartea sunt consecinta excesului; iata pedeapsa; ea reprezinta rezultatul infractiunii fata de lege. Asa este in toate.

Toate actiunile noastre sunt supuse legii lui Dumnezeu; nu exista niciuna, oricat de nesemnificativa ni s-ar parea care sa nu aiba urmari. Daca suportam consecintele violarii legilor divine, noi nu primim decat ceea ce meritam, facandu-ne astfel artizanii fericirii sau nefericirii noastre in viitoarea viata.
Acest adevar este redat semnificativ in citatul urmatoar: "Un tata a dat copilului sau educatie si instructie, adica mijloacele de a sti sa se conduca. El i-a cedat un teren si i-a spus: Iata regula de urmat si toate instrumentele necesare pentru a face acest teren fertil si a-ti asigura existenta. Eu ti-am dat instructiunile pentru a intelege aceasta regula; daca le urmezi, terenul tau va produce mult si-ti va aduce si odihna la batranete; daca nu le urmezi, nu va produce nimic si vei muri de foame. Spunandu-i acestea, l-a lasat sa faca dupa capul lui."
Oare nu este adevarat ca acest camp va produce in raport cu ingrijirile date culturii si ca orice neglijenta va fi in detrimentul recoltei? La batranete, fiul va fi deci fericit sau nefericit, dupa cum a urmat sau nu regula trasata de tatal sau. Dumnezeu este si mai prevazator, caci ne averizeaza in fiecare moment daca facem bine sau rau - El ne trimite spirite pentru a ne inspira dar noi nu le ascultam. Mai exista in plus si aceasta diferenta, ca Dumnezeu da intotdeauna omului posibilitatea sa-si repare greselile trecute in noile sale existente, in timp ce fiul despre care s-a vorbit nu mai are alta daca si-a utilizat fara folos timpului.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)