Temelia tuturor viciilor este egoismul - de la el deriva totul. Daca analizam toate viciile, vom vedea ca la baza tuturor sta egoismul. Oricat vom lupta impotriva viciilor, nu vom reusi sa le extirpam cata vreme nu vom ataca raul de la radacina, cata vreme nu vom starpi cauza. Toate eforturile noastre trebuie sa tinda spre acest tel, caci acolo se afla adevarata plaga a societatii. Oricine doreste sa se apropie de viata de perfectiune morala trebuie sa starpeasca din inima sa orice sentiment de egoism, caci egoismul este incompatibil cu dreptatea, dragostea si caritatea - el neutralizeaza toate celelalte calitati.
Egoismul fiind fondat pe sentimentul interesului personal, pare foarte dificil a-l extirpa in intregime din inima noastra dar pe masura ce ne vom lumina, vom descoperi lucrarile spirituale si vom pune mai putin pret pe lucrurile materiale. Trebuie desfiintate institutile omenesti care intretin si excita egoismul. Aceasta depinde de educatie.
Egoismul reprezinta cel mai mare rau al nostru, dar el tine de inferioritatea spiritelor incarnate pe pamant si nicidecum de umanitatea insasi. Spiritele, epurandu-se prin incarnari succesive, isi pierd egoismul asa cum isi pierd si celelalte impuritati. Nu avem pe pamant niciun om eliberat de egoism si care practica mila? Exista mai multi decat ne inchipuim, dar ii cunoastem prea putin, deoarece virtutea nu cauta stralucirea amiezii; daca exista un om, de ce nu ar putea fi zece; daca exista zece, de ce nu ar fi mii, s.a.m.d.
Se pare ca egoismul e departe de a descreste, sporeste o data cu civilizatia ce pare sa-l excite si sa-l intretina. Cu cat raul este mai mare, cu atat este mai hidos. Va trebui ca egoismul sa produca mult rau pentru a face sa se inteleaga necesitatea extirparii sale. Cand oamenii se vor debarasa de egoismul ce-i stapaneste, atunci vor trai ca fratii, nemaifacandu-si niciun rau, ajutandu-se reciproc prin legatura fireasca de solidaritate. Atunci cel puternic va fi sprijinitorul si nu agresorul celui slab, si nu vom mai vedea oameni lipsiti de strictul necesar, deoarece toti vor practica legea dreptatii.
Dintre toate relele omenesti, cel mai greu de dezradacinat este egoismul deoarece tine de influenta materiei de care omul, inca foarte apropiat de originea sa, nu s-a putut elibera, si aceasta influenta este intretinuta de tot: legi, organizare sociala, educatie omeneasca. Egoismul va slabi o data cu predominatia vietii morale asupra vietii materiale si mai ales o data cu cunoasterea data noua de spiritism despre viitoarea noastra stare reala, nedenaturata de fictiuni alegorice. Spiritismul, atunci cand va fi identificat cu obiceiurile si credintele, va transforma obisnuintele, deprinderile si relatiile sociale. Egoismul se bazeaza pe importanta personalitatii, or, spiritismul face sa se vada lucrurile de la o astfel de inaltime incat sentimentul personalitatii dispare, ca sa spunem asa, inaintea imensitatii. Demontand importanta personalitatii, facand-o sa fie vazuta asa cum este, iata ce inseamna a combate egoismul.
Ofensiva egoismului celorlalti il face adesea pe om egoist, deoarece el simte nevoia de a se mentine in defensiva. Vederea faptului ca ceilalti se gandesc numai la ei si nu la el, il face sa se ocupe mai mult de propria persoana decat de ceilalti. Daca principiul caritatii si fraternitatii se va afla la baza tuturor institutiilor sociale, a raporturilor juridice dintre un popor si altul, dintr un individ si alt individ, omul se va gandi mai putin la propria persoana daca va vedea ca altii s-au gandit la el; atunci va suferi influenta exemplului si al contactului cu ceilalti.
In prezenta acestei revarsari de egoism, este nevoie de o adevarata virtute pentru a face abstractie de propria personalitate in profitul celorlalti, care adesea nu au pic de recunostinta. Celor care au aceasta virtute le este deschisa imparatia cerurilor; mai ales lor le este rezervata fericirea celor alesi - in ziua dreptatii oricine se va gandi numai la sine va fi indepartat si va suferi datorita nepasarii sale.
S-au facut fara indoiala eforturi laudabile pentru progresul umanitatii. Se incurajeaza, se stimuleaza, se onoreaza sentimentele mai mult decat in oricare epoca si totusi viermele egoismului constituie intotdeauna plaga sociala. Este un rau real ce se rasfrange asupra intregii lumi si caruia fiecare ii este mai mult sau mai putin victima, trebuie deci combatut asa cum se combate o maladie epidemica.
Pentru aceasta, trebuie sa se procedeze in maniera medicala: sa se mearga direct la sursa. Trebuie asadar sa se cerceteze in toate compartimentele organizarii sociale, de la familii pana la popoare, din locuinte modeste pana la palate, toate cauzele, toate influentele evidente sau ascunse, care provoaca, intretin si dezvolta sentimentul egoismului. Odata cauzele cunoscute, remediul va aparea de la sine; se va actiona doar pentru combaterea cauzelor, daca nu toate odata, cel putin partial, si putin cate putin veninul va fi eliminat. Vindecarea poate fi de lunga durata deoarece cauzele sunt numeroase, dar nicidecum imposibila.
Nu se va ajunge acolo decat curmand raul de la radacina, adica prin educatie; dar nu educatia care da oameni instruiti, ci acea educatie care face oameni de bine. Educatia, daca este bine inteleasa, reprezinta cheia progresului moral. Oricine urmareste atat copilul bogatului cat si pe cel al saracului chiar de la nastere si observa toate influentele periculoase ce actioneaza asupra lor ca urmare a slabiciunii, neglijentei si ignorantei celor ce-i indruma; si cum mijloacele utilizate pentru educatia lor duc la false valori, nu se mai mira ca intalneste in lume atatea obstacole. Daca s-ar face pentru morala tot atat cat pentru inteligenta s-ar vedea ca, exceptand naturile refractare, exista mai multe persoane decat s-ar crede care nu cer decat o cultura sanatoasa pentru a se obtine rezultate bune.
Omul doreste sa fie fericit, este un sentiment natural. De aceea el munceste fara incetare pentru a-si ameliora situatia pe pamant; el cauta cauzele suferintelor sale pentru a scapa de ele. Cand va intelege ca egoismul este una dintre aceste cauze, cea care naste orgoliul, ambitia, lacomia, invidia, ura, gelozia, de care este in fiecare moment ranit, de care este in fiecare moment ranit, care produce tulburare tuturor relatiilor sociale, provoaca disensiuni, distruge increderea, obliga la o permanenta defensiva fata de vecinul sau si face din prieten un inamic, atunci omul va intelege totodata ca acest viciu este incompatibil cu propria lui fericire, ba mai mult, chiar cu propria siguranta.
Egoismul este izvorul tuturor viciilor, asa cum caritatea este izvorul tuturor virtutiilor - a-l distruge pe primul si a-l dezvolta pe celalalt, acesta trebuie sa fie scopul tuturor eforturilor omului daca vrea sa-si asigure fericirea aici pe pamant ca si in viitor.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu