Omul nu poate sa inteleaga natura intima a lui Dumnezeu. Cand spiritul sau nu va mai fi intunecat de materie si cand, prin perfectiune, se va apropia de El, atunci il va vedea si-l va intelege.
Inferioritatea facultatilor omului nu-i permite sa inteleaga natura intima a lui Dumnezeu. In copilaria umanitatii, omul il confunda adesea cu o fiinta careia ii atribuie lipsuri, dar pe masura ce simtul moral se dezvolta in om, gandirea sa patrunde mai bine in miezul lucrurilor si el isi face o idee mai justa si mai conforma cu o judecata sanatoasa, desi intotdeauna incompleta.
Omul intelege mai bine desavarsirile lui Dumnezeu pe masura ce se ridica deasupra materiei; le intrezareste prin gandire.
Atunci cand spunem ca Dumnezeu este etern, infinit, imuabil, unic, atotputernic, drept si bun in cel mai inalt grad, avem din punctul nostru de vedere - omenesc-, o idee completa despre atributele Lui.
Noi credem ca totul poate fi cuprins, dar stim bine ca exista lucruri mai presus de inteligenta omului celui mai inteligent, si pentru care limbajul nostru, marginit de ideile si senzatiile noastre, este incapabil sa le exprime.
Ratiunea ne spune, intr-adevar, ca Dumnezeu trebuie sa aiba aceste desavarsiri de nivel suprem, caci daca ar avea una singura mai putin perfecta sau daca n-ar fi de nivel suprem, El nu ar fi superior tuturor lucrarilor, si, in consecinta, nu ar fi Dumnezeu.
Pentru a fi mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu nu trebuie sa suporte nicio vicisitudine si sa nu posede niciuna dintre imperfectiunile pe care imaginatia le poate concepe.
Dumnezeu este etern: daca ar fi avut un inceput ar fi iesit din neant, care ar fi fost creat de o fiinta anterioara. Si asa din aproape in aproape ne indreptam spre infinit si eternitate.
Dumnezeu este imuabil: daca ar fi fost subiect al schimbarilor, legile ce guverneaza universul nu ar fi avut nicio stabilitate.
Dumnezeu este imaterial: adica natura sa difera de tot ceea ce numim materie, altfel nu ar fi imuabil, caci ar fi subiect al transformarii materiei.
Dumnezeu este unic: daca ar fi existat mai multi Dumnezei, nu ar fi fost nici unitate de vedere, nici unitate de dominatie in ordinea universului.
Dumnezeu este atotputernic: pentru ca este unic - daca nu ar fi avut putere absoluta, ar fi existat ceva mai puternic sau tot atat de puternic ca si El; nu ar fi fost facute lucrurile si cele ce ar fi fost facute ar constitui opera unui alt Dumnezeu.
Dumnezeu este drept si bun in cel mai inalt grad: intelepciunea providentiala a legilor divine se reveleaza in cele mai mici ca si in cele mai mari lucruri, si aceasta intelepciune ne permite sa nu ne indoim nici de dreptatea si nici de bunatatea sa.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu