marți, 19 mai 2009

Cunoasterea de sine


Mijlocul cel mai eficace de a ne imbogati in aceasta viata si a rezista tentatiei spre rau este sa urmam vorbele inteleptului din antichitate "cunoaste-te pe tine insuti".
Intelegem intreaga intelepciune a acestei maxime dar dificultatea consta tocmai in cunoasterea de sine. Care ar fi mijlocul de a o atinge?

La sfarsitul fiecarei zile, sa ne intrebam constiinta, sa trecem in revista ceea ce am facut si sa ne intrebam daca nu am omis vreuna dintre indatoriri, daca nimeni nu se plange de mine. Astfel ajungem sa ne cunoastem si sa vedem ceea ce trebuie schimbat la noi.
In fiecare seara, sa ne reamintim toate actiunile din cursul zilei si sa ne intrebam ce am facut bine sau ce am facut rau, rugand pe Dumnezeu si pe ingerul nostru pazitor sa ne lumineze, vom obtine o mare putere pe drumul perfectionarii noastre - Dumnezeu ne va ajuta.
Sa ne intrebam ce am facut si in ce scop am actionat in anumite circumstante, daca am facut unele lucruri pentru care ne-ar blama altii, daca am intreprins o actiune pe care incercam sa nu o recunoastem.

Sa ne intrebam inca o data: daca intrand in lumea spiritelor, unde nimic nu se poate ascunde, mi-ar placea ca Dumnezeu sa ma intrebe daca ma tem de ceea ce am facut? Sa examinam ceea ce am putut face impotriva lui Dumnezeu, apoi impotriva aproapelui nostru si in sfarsit impotriva noastra insine. Raspunsurile vor constitui o linistire a constiintei noastre sau clarificarea raului ce trebuie vindecat.

Cunoasterea de sine este deci cheia imbunatatirii individuale. Dar cum sa judecam? Exista de asemenea o iluzionare a orgoliului ce diminueaza greselile si le face scuzabile. Avarul se crede un simplu econom si prevazator, orgoliosul crede ca nu are decat demnitate. Totusi, avem un mijloc de control ce nu ne poate insela niciodata. Cand suntem nehotarati asupra valorii uneia dintre actiunile noastre, sa ne intrebam cum am califica-o daca ar fi infaptuita de o alta persoana. Daca am condamna-o la altul, ea nu va fi justificata nici pentru noi, caci Dumnezeu nu are doua masuri pentru dreptate. Sa cautam astfel sa stim ce gandesc altii, sa nu neglijam nici opinia inamicilor nostri, caci acestia nu au niciun interes in ascunderea adevarului si adesea Dumnezeu ii aseaza alaturi de noi ca o oglinda pentru a ne avertiza cu o mai mare sinceritate decat o fac prietenii.

Cel ce are vointa ferma de a se imbunatati, isi cerceteaza constiinta pentru a elimina inclinatiile rele, asa cum inlatura buruienile din gradina; daca isi face bilantul zilei sale morale, asa cum negustorul face socoteala pierderilor si beneficiilor sale, va avea de castigat. Daca isi spune ca ziua sa a fost buna, poate dormi linistit si poate astepta fara teama desteptarea intr-o alta viata.
Sa ne punem asadar, intrebari clare si precise si sa nu cautam sa le complicam - pot fi folosite cateva minute pentru a cuceri o fericire eterna.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)

2 comentarii:

PACO spunea...

Nu cred ca o sa putem sa ne cunoastem vreodata pe noi insine pentru ca cele mai mari surprize vin chiar din partea noastra

AMIRA spunea...

@Paco
Macar sa incercam...:)