"Cuvantul "demon" nu implica ideea de spirit rau ca in acceptiunea moderna deoarece cuvantul grec "daimon" din care deriva, semnifica geniu, inteligenta si desemneaza existente corporale, bune sau rele, fara distinctie.Demonii, in acceptiunea comuna a cuvantului, presupun entitati in esenta raufacatoare; ar fi ca si celelalte lucruri, creatia lui Dumnezeu; or Dumnezeu care este in exclusivitate drept si bun nu ar fi putut crea fapturi dedicate raului prin propria natura si condamnate pentru eternitate. Daca nu erau opera lui Dumnezeu, ei ar fi existat ca si El de o eternitate, astfel incat ar fi existat mai multe puteri absolute.
Prima conditie a oricarei doctrine este de a fi logica, or, cea a demonilor pacatuieste tocmai prin aceasta lipsa esentiala. Este recunoscut faptul ca anumite credinte ale popoarelor primitive admit divinitati raufacatoare, demoni; insa pentru oricine face din bunatatea lui Dumnezeu un atribut prin excelenta, este ilogic si contradictoriu sa presupuna ca El ar fi putut crea fapturi destinate sa savarseasca vesnic raul, caci aceasta ar insemna negarea bunatatii sale.
Partizanii demonilor se sprijina pe cuvintele lui Hristos; noi nu contestam aici autoritatea invataturii sale, pe care am dori sa o vedem mai mult in inima decat pe buzele oamenilor, dar trebuie interpretat corect intelesul pe care el il dadea cuvantului "demon". Se stie doar ca forma alegorica este una dintre caracteristicile distinctive ale limbajului sau. Oare tot ceea ce cuprinde Evanghelia trebuie luat ad litteram? Drept proba redam urmatorul pasaj: " Indata dupa aceste zile de durere, Soarele se va intuneca si luna nu va mai da lumina sa, stelele vor cadea din cer si tariile cerului se vor dezlantui. Adevarat va spun voua ca aceasta semintie nu va disparea pana cand toate cele aratate nu se vor infaptui".
Nu am vazut "forma" textului biblic contrazisa de stiinta in ceea ce priveste formarea si miscarea pamantului? Nu acelasi lucru reprezinta unele simboluri utilizate de Hristos care trebuie sa vorbeasca potrivit timpului si locurilor? Hristos nu a putut spune cu bunastiinta un lucru fals; asadar, daca in cuvintele sale exista lucruri ce par a soca ratiunea, este pentru ca noi nu le intelegem sau pentru ca nu le interpretam corect.
Oamenii au facut cu demonii ceea ce au facut cu ingerii; asa cum au considerat ca primii sunt entitati perfecte pentru eternitate, la fel au considerat spiritele inferioare ca entitati vesnic rele. Prin cuvantul "demoni" trebuie deci, sa se inteleaga spiritele impure, cu care adesea sunt identificate, cu deosebirea ca starea lor nu este decat tranzitorie.
Sunt spirite imperfecte ce cartesc impotriva probelor la care sunt supuse, si de aceea le indura perioada indelungata, dar care vor deveni bune la randul lor pe masura ce vor avea vointa necesara. S-ar putea deci accepta cuvantul "demon" cu aceasta restrictie; dar sensul in care este acum folosit ar putea induce in eroare, facand sa se creada in existenta entitatilor special create pentru rau.
In privinta lui satan, evident personificarea raului sub forma alegorica, s-ar admite a fi o faptura malefica luptand cu toate fortele impotriva Divinitatii, si a carui singura preocupare ar fi aceea de a i se opune.
Cum omului ii trebuie figuri si imagini pentru a frapa imaginatia, el a descris atunci entitati incorporale sub o forma materiala cu atribute amintind de calitatile si defectele lui. Astfel ca anticii, dorind sa personifice timpul, l-au descris prin figura unui batran cu clepsidra si coasa - figura unui tanar ar fi fost contraindicata; acelasi lucru este valabil pentru reprezentarile alegorice ale norocului, adevarului, etc. Modernii si-au reprezentat ingerii sau spiritele pure printr-o figura stralucitoare cu aripi albe, emblema a puritatii; satan, cu coarne, gheare si atributele bestialitatii, embleme ale pasiunilor josnice. Omul de rand, care ia lucrurile ad litteram, a vazut in aceste embleme un individ real, asa cum altadata il vazuse pe Saturn in alegoria Timpului."
Allan Kardec - Cartea spiritelor
sursa foto: news.wisc.edu
Prima conditie a oricarei doctrine este de a fi logica, or, cea a demonilor pacatuieste tocmai prin aceasta lipsa esentiala. Este recunoscut faptul ca anumite credinte ale popoarelor primitive admit divinitati raufacatoare, demoni; insa pentru oricine face din bunatatea lui Dumnezeu un atribut prin excelenta, este ilogic si contradictoriu sa presupuna ca El ar fi putut crea fapturi destinate sa savarseasca vesnic raul, caci aceasta ar insemna negarea bunatatii sale.
Partizanii demonilor se sprijina pe cuvintele lui Hristos; noi nu contestam aici autoritatea invataturii sale, pe care am dori sa o vedem mai mult in inima decat pe buzele oamenilor, dar trebuie interpretat corect intelesul pe care el il dadea cuvantului "demon". Se stie doar ca forma alegorica este una dintre caracteristicile distinctive ale limbajului sau. Oare tot ceea ce cuprinde Evanghelia trebuie luat ad litteram? Drept proba redam urmatorul pasaj: " Indata dupa aceste zile de durere, Soarele se va intuneca si luna nu va mai da lumina sa, stelele vor cadea din cer si tariile cerului se vor dezlantui. Adevarat va spun voua ca aceasta semintie nu va disparea pana cand toate cele aratate nu se vor infaptui".
Nu am vazut "forma" textului biblic contrazisa de stiinta in ceea ce priveste formarea si miscarea pamantului? Nu acelasi lucru reprezinta unele simboluri utilizate de Hristos care trebuie sa vorbeasca potrivit timpului si locurilor? Hristos nu a putut spune cu bunastiinta un lucru fals; asadar, daca in cuvintele sale exista lucruri ce par a soca ratiunea, este pentru ca noi nu le intelegem sau pentru ca nu le interpretam corect.
Oamenii au facut cu demonii ceea ce au facut cu ingerii; asa cum au considerat ca primii sunt entitati perfecte pentru eternitate, la fel au considerat spiritele inferioare ca entitati vesnic rele. Prin cuvantul "demoni" trebuie deci, sa se inteleaga spiritele impure, cu care adesea sunt identificate, cu deosebirea ca starea lor nu este decat tranzitorie.
Sunt spirite imperfecte ce cartesc impotriva probelor la care sunt supuse, si de aceea le indura perioada indelungata, dar care vor deveni bune la randul lor pe masura ce vor avea vointa necesara. S-ar putea deci accepta cuvantul "demon" cu aceasta restrictie; dar sensul in care este acum folosit ar putea induce in eroare, facand sa se creada in existenta entitatilor special create pentru rau.
In privinta lui satan, evident personificarea raului sub forma alegorica, s-ar admite a fi o faptura malefica luptand cu toate fortele impotriva Divinitatii, si a carui singura preocupare ar fi aceea de a i se opune.
Cum omului ii trebuie figuri si imagini pentru a frapa imaginatia, el a descris atunci entitati incorporale sub o forma materiala cu atribute amintind de calitatile si defectele lui. Astfel ca anticii, dorind sa personifice timpul, l-au descris prin figura unui batran cu clepsidra si coasa - figura unui tanar ar fi fost contraindicata; acelasi lucru este valabil pentru reprezentarile alegorice ale norocului, adevarului, etc. Modernii si-au reprezentat ingerii sau spiritele pure printr-o figura stralucitoare cu aripi albe, emblema a puritatii; satan, cu coarne, gheare si atributele bestialitatii, embleme ale pasiunilor josnice. Omul de rand, care ia lucrurile ad litteram, a vazut in aceste embleme un individ real, asa cum altadata il vazuse pe Saturn in alegoria Timpului."
Allan Kardec - Cartea spiritelor
sursa foto: news.wisc.edu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu