vineri, 6 martie 2009

Cruzimea

Sentimentul de cruzime este instint de distrugere in ceea ce are el mai rau. Daca distrugerea este cateodata o necesitate, cruzimea nu este niciodata; ea este intotdeauna rezultatul unei naturi rele.
La popoarele primitive cruzimea este caracterul dominant. La aceste popoare, materia predomina spiritul. Ele se abandoneaza instinctelor animalice, si cum nu au alte nevoi decat cele trupesti, ele nu se gandesc decat la conservarea personala, lucru care le face sa fie in general crude. Semnintiile a caror dezvoltare este imperfecta se afla sub dominatia spiritelor imperfecte, pana cand popoare mai avansate reusesc sa distruga sau sa slabeasca aceasta influenta.
Simtul moral nu este dezvoltat dar asta nu inseamna ca este absent, caci acesta exista in principiu la toti oamenii. Acest simt moral face mai tarziu ca fapturile sa devina bune si omenoase. El exista deci, la omul primitiv, dar intocmai cum sursa miresmei se afla in germenele florii inainte ca ea sa infloreasca.

Toate facultatile exista in om in stare latenta; ele se dezvolta dupa cum circumstantele ii sunt sau nu favorabile. Dezvoltarea excesiva a unora neutralizeaza dezvoltarea altora. Surescitarea instinctelor materiale sufoca simtul moral, asa cum dezvoltarea simtului moral diminueaza putin cate putin facultatile pur animalice.
Cum se face ca in sanul civilizatiei avansate se gasesc cateodata fiinte la fel de crude ca fiarele? Tot asa cum pe un arbore incarcat cu fructe bune se gasesc si stricaciuni. Aceste fiinte salbatice au civilizatia doar ca vesmant, sunt lupi rataciti in mijlocul oilor. Spirite de ordin inferior si foarte inapoiate se pot incarna printre oamenii avansati in speranta de a progresa ele insele; dar daca incercarea este prea grea, natura lor primitiva le doboara.

Umanitatea progreseaza si de aceea oamenii dominati de instinctul raului vor disparea putin cate putin dintre oamenii buni, tot asa cum neghina se separa de semintele bune dupa vanturare, dar pentru a renaste sub un alt invelis. Si cum vor avea mai multa experienta, vor intelege mai bine ce e rau si ce e bine.
Un exemplu in acest sens il reprezinta plantele si animalele pentru care omul a gasit stiinta perfectionarii si la care el dezvolta noi calitati. Doar dupa mai multe generatii perfectionarea devine completa. Aceasta este imaginea diferitelor existente ale omului.

(prelucrarea dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)

Niciun comentariu: