Starea naturii
Starea naturala si legea naturala nu reprezinta acelasi lucru. Starea naturala este starea primitiva. Civilizatia este incompatibila cu starea naturala, in timp ce legea naturala contribuie la progresul umanitatii.
Starea naturala este copilaria umanitatii si punctul de plecare al dezvoltarii sale intelectuale si morale. Legea naturala, dimpotriva, guverneaza intreaga omenire iar fiintele omenesti se amelioreaza pe masura ce inteleg mai bine aceasta lege.
In starea primitiva omul are mai putine nevoi, nu se confrunta cu framantarile ce apar intr-o stare mai avansata. Unii privesc starea primitiva drept cea mai mare fericire de pe pamant. Este fericirea primitivului. Exista oameni care nu inteleg nimic altceva. Inseamna a fi fericit in maniera animalelor. La fel, copiii sunt mai fericiti decat oamenii realizati.
Omul nu se mai poate intoarce la natura primitiva. El trebuie sa progreseze fara incetare si nu se poate intoarce in starea copilariei. Daca progreseaza este pentru ca asa vrea Dumnezeu. A gandi ca se poate intoarce la conditia sa primitiva inseamna a nega legea progresului.
Drumul progresului
Omul se dezvolta pe sine in mod natural dar nu toti progreseaza in acelasi timp si in acelasi fel. Cei mai avansati ajuta progresul celorlalti prin contact social. Progresul moral este o consecinta a progresului intelectual dar nu il urmeaza intotdeauna imediat.
Cum poate conduce progresul intelectual la cel moral? - facand sa se inteleaga binele si raul; atunci omul poate alege. Dezvoltarea liberului arbitru urmeaza dezvoltarii inteligentei si sporeste responsabilitatea actelor. Si totusi popoarele cele mai luminate sunt adesea si cele mai pervertite pentru ca progresul complet este scopul, insa popoarele, ca si indivizii, nu-l ating decat pas cu pas. Pana sa se dezvolte in ei simtul moral, oamenii pot chiar sa se serveasca de inteligenta pentru a face rau. Morala si inteligenta sunt doua forte ce nu se echilibreaza decat in timp.
Omul nu poate opri mersul progresului, dar poate sa-l impiedice uneori. Sunt oameni care sunt tentati sa opreasca mersul progresului si sa faca omenirea sa regreseze dar acestia sunt doar biete fapturi pe care Dumnezeu le va pedepsi. Ele vor fi maturate de torentul pe care vor sa-l stavileasca. Progresul fiind o conditie a naturii umane, nu sta in puterea nimanui de a i se opune.
Pentru perfectionarea umanitatii exista un progres regulat si lent ce rezulta din forta lucrurilor. Dar, cand un popor nu avanseaza destul de repede, Dumnezeu ii provoaca, intr-o vreme sau alta, un soc fizic sau moral care il transforma.
Omul nu poate ramane in permanenta in ignoranta, deoarece trebuie sa atinga telul stabilit de Providenta. El se lumineaza prin forta lucrurilor. Revolutionarile morale, ca si cele sociale, se infiltreaza putin cate putin in idei. Ele germineaza timp de secole, apoi deodata stralucesc si fac sa se prabuseasca edificiul macinat al trecutului ce nu mai este in armonie cu noile nevoi si aspiratii.
Omul nu intelege prin aceste framantari decat dezordinea si confuzia care-l afecteaza in interesele materiale. Cel ce-si ridica gandirea mai presus de propria individualitate admira proiectele Providentei ce face ca din rau sa se iveasca binele. Este uraganul ce asaneaza atmosfera dupa ce in prealabil a ravasit-o.
Daca privim in ansamblu, omul avanseaza de vreme ce intelege mai bine ceea ce este rau si in fiecare zi isi corecteaza abuzurilor. Este nevoie de un exces al raului pentru a ne face sa intelegem necesitatea binelui si a reformelor.
Cele mai mari obstacole in calea progresului sunt orgoliul si egoismul, vorbind doar de progresul moral, caci progresul intelectual se face zilnic. La prima vedere pare a se acorda acestor vicii o mare importanta, dezvoltandu-se ambitia si dragostea de bogatii care, la randul lor, imping omul spre cautari ce-i lumineaza spiritul. Astfel, totul se socoteste in lumea morala ca si in lumea fizica, si chiar din rau se poate ivi binele.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Starea naturala si legea naturala nu reprezinta acelasi lucru. Starea naturala este starea primitiva. Civilizatia este incompatibila cu starea naturala, in timp ce legea naturala contribuie la progresul umanitatii.
Starea naturala este copilaria umanitatii si punctul de plecare al dezvoltarii sale intelectuale si morale. Legea naturala, dimpotriva, guverneaza intreaga omenire iar fiintele omenesti se amelioreaza pe masura ce inteleg mai bine aceasta lege.
In starea primitiva omul are mai putine nevoi, nu se confrunta cu framantarile ce apar intr-o stare mai avansata. Unii privesc starea primitiva drept cea mai mare fericire de pe pamant. Este fericirea primitivului. Exista oameni care nu inteleg nimic altceva. Inseamna a fi fericit in maniera animalelor. La fel, copiii sunt mai fericiti decat oamenii realizati.
Omul nu se mai poate intoarce la natura primitiva. El trebuie sa progreseze fara incetare si nu se poate intoarce in starea copilariei. Daca progreseaza este pentru ca asa vrea Dumnezeu. A gandi ca se poate intoarce la conditia sa primitiva inseamna a nega legea progresului.
Drumul progresului
Omul se dezvolta pe sine in mod natural dar nu toti progreseaza in acelasi timp si in acelasi fel. Cei mai avansati ajuta progresul celorlalti prin contact social. Progresul moral este o consecinta a progresului intelectual dar nu il urmeaza intotdeauna imediat.
Cum poate conduce progresul intelectual la cel moral? - facand sa se inteleaga binele si raul; atunci omul poate alege. Dezvoltarea liberului arbitru urmeaza dezvoltarii inteligentei si sporeste responsabilitatea actelor. Si totusi popoarele cele mai luminate sunt adesea si cele mai pervertite pentru ca progresul complet este scopul, insa popoarele, ca si indivizii, nu-l ating decat pas cu pas. Pana sa se dezvolte in ei simtul moral, oamenii pot chiar sa se serveasca de inteligenta pentru a face rau. Morala si inteligenta sunt doua forte ce nu se echilibreaza decat in timp.
Omul nu poate opri mersul progresului, dar poate sa-l impiedice uneori. Sunt oameni care sunt tentati sa opreasca mersul progresului si sa faca omenirea sa regreseze dar acestia sunt doar biete fapturi pe care Dumnezeu le va pedepsi. Ele vor fi maturate de torentul pe care vor sa-l stavileasca. Progresul fiind o conditie a naturii umane, nu sta in puterea nimanui de a i se opune.
Pentru perfectionarea umanitatii exista un progres regulat si lent ce rezulta din forta lucrurilor. Dar, cand un popor nu avanseaza destul de repede, Dumnezeu ii provoaca, intr-o vreme sau alta, un soc fizic sau moral care il transforma.
Omul nu poate ramane in permanenta in ignoranta, deoarece trebuie sa atinga telul stabilit de Providenta. El se lumineaza prin forta lucrurilor. Revolutionarile morale, ca si cele sociale, se infiltreaza putin cate putin in idei. Ele germineaza timp de secole, apoi deodata stralucesc si fac sa se prabuseasca edificiul macinat al trecutului ce nu mai este in armonie cu noile nevoi si aspiratii.
Omul nu intelege prin aceste framantari decat dezordinea si confuzia care-l afecteaza in interesele materiale. Cel ce-si ridica gandirea mai presus de propria individualitate admira proiectele Providentei ce face ca din rau sa se iveasca binele. Este uraganul ce asaneaza atmosfera dupa ce in prealabil a ravasit-o.
Daca privim in ansamblu, omul avanseaza de vreme ce intelege mai bine ceea ce este rau si in fiecare zi isi corecteaza abuzurilor. Este nevoie de un exces al raului pentru a ne face sa intelegem necesitatea binelui si a reformelor.
Cele mai mari obstacole in calea progresului sunt orgoliul si egoismul, vorbind doar de progresul moral, caci progresul intelectual se face zilnic. La prima vedere pare a se acorda acestor vicii o mare importanta, dezvoltandu-se ambitia si dragostea de bogatii care, la randul lor, imping omul spre cautari ce-i lumineaza spiritul. Astfel, totul se socoteste in lumea morala ca si in lumea fizica, si chiar din rau se poate ivi binele.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu