Istoria ne arata o multime de popoare care, dupa socurile ce le-au tulburat, au recazut in barbarie. Unde este progresul in acest caz? Cand casa ne este amenintata de ruina, noi o daramam pentru a construi una mai solida si mai comoda; dar pana la reconstruirea ei, domneste tulburarea si confuzia.
Inca un exemplu: erai sarac si locuiai intr-o cocioaba; devii bogat si o parasesti pentru a locui intr-un palat. Apoi, un parlit, asa cum erai tu, vine sa-ti ia locul in cocioaba si este foarte multumit pentru ca inainte nu avea adapost. Ei bine! spiritele ce s-au incarnat in acest popor degenerat nu sunt aceleasi care il alcatuiau in vremea maretiei sale; spiritele de atunci, care erau avansate, s-au dus in "locuinte" mai bune si au progresat in timp ce altele, mai putin avansate, le-au luat locul, pe care la randul lor il vor parasi.
Exista si neamuri care se impotrivesc progresului din pricina naturii lor. Acestea se disting, in fiecare zi, in mod fizic. Sufletele ce vor anima aceste neamuri vor veni ca si toate celelalte pentru perfectionare trecand prin alte existente; Dumnezeu nu dezmosteneste pe nimeni.
Oamanii cei mai civilizati au fost salbatici si antropofagi. Noi insine am fost fiinte primitive inainte sa fim ceea ce suntem.
Omenirea progreseaza prin indivizii care se imbunatatesc si se lumineaza treptat. Cand numarul lor sporeste, ei ajung in frunte si ii antreneaza si pe ceilalti. Din cand in cand rasar printre ei si oameni de geniu care dau avant, apoi oameni cu autoritate, instrumente ale lui Dumnezeu, care in cativa ani fac omenirea sa avanseze cat in cateva secole.
Progresul popoarelor face de asemenea sa iasa in relief justetea reincarnarii. Oamenii de bine fac eforturi laudabile pentru a face sa avanseze o natiune din punct de vedere moral si intelectual. Natiunea transformata va fi mai fericita in aceasta lume ca si in alta. Dar in timpul drumului sau lent de-a lungul secolelor, mii de indivizi mor in fiecare zi. Care este soarta tuturor celor care sucomba pe parcurs? Inferioritatea lor relativa ii priveaza oare de fericirea rezervata ultimilor sositi? Sau fericirea lor este relativa? Justitia divina nu va admite o asemenea nedreptate. Prin pluralitatea existentelor, dreptul la fericirii este egal pentru toti, caci nimeni nu este dezmostenit de progres; intrucat cei care au trait in epoca barbariei pot reveni in vremurile civilizatiei, la acelasi popor sau la altul. Rezulta de aici ca toti profita de mersul ascendent.
Progresul nu va reuni niciodata toate popoarele intr-o singura natiune. Ar fi imposibil, data fiind diversitatea climatelor in care traiesc popoarele, obiceiurilor si nevoilor specifice. De aceea le vor trebui intotdeauna legi potrivite acestor obiceiuri si nevoi, insa, compasiunea nu cunoaste granite si nu face distinctie intre culorile oamenilor.
Cand legea lui Dumnezeu va reprezenta pretutindeni temeiul legilor omenesti, atat popoarele cat si fiintele individuale vor practica caritatea unele fata de altele. Atunci ele vor trai fericite si in pace, caci nimeni nu va mai incerca sa faca rau vecinului sau si nici sa traiasca pe spinarea lui.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Inca un exemplu: erai sarac si locuiai intr-o cocioaba; devii bogat si o parasesti pentru a locui intr-un palat. Apoi, un parlit, asa cum erai tu, vine sa-ti ia locul in cocioaba si este foarte multumit pentru ca inainte nu avea adapost. Ei bine! spiritele ce s-au incarnat in acest popor degenerat nu sunt aceleasi care il alcatuiau in vremea maretiei sale; spiritele de atunci, care erau avansate, s-au dus in "locuinte" mai bune si au progresat in timp ce altele, mai putin avansate, le-au luat locul, pe care la randul lor il vor parasi.
Exista si neamuri care se impotrivesc progresului din pricina naturii lor. Acestea se disting, in fiecare zi, in mod fizic. Sufletele ce vor anima aceste neamuri vor veni ca si toate celelalte pentru perfectionare trecand prin alte existente; Dumnezeu nu dezmosteneste pe nimeni.
Oamanii cei mai civilizati au fost salbatici si antropofagi. Noi insine am fost fiinte primitive inainte sa fim ceea ce suntem.
Omenirea progreseaza prin indivizii care se imbunatatesc si se lumineaza treptat. Cand numarul lor sporeste, ei ajung in frunte si ii antreneaza si pe ceilalti. Din cand in cand rasar printre ei si oameni de geniu care dau avant, apoi oameni cu autoritate, instrumente ale lui Dumnezeu, care in cativa ani fac omenirea sa avanseze cat in cateva secole.
Progresul popoarelor face de asemenea sa iasa in relief justetea reincarnarii. Oamenii de bine fac eforturi laudabile pentru a face sa avanseze o natiune din punct de vedere moral si intelectual. Natiunea transformata va fi mai fericita in aceasta lume ca si in alta. Dar in timpul drumului sau lent de-a lungul secolelor, mii de indivizi mor in fiecare zi. Care este soarta tuturor celor care sucomba pe parcurs? Inferioritatea lor relativa ii priveaza oare de fericirea rezervata ultimilor sositi? Sau fericirea lor este relativa? Justitia divina nu va admite o asemenea nedreptate. Prin pluralitatea existentelor, dreptul la fericirii este egal pentru toti, caci nimeni nu este dezmostenit de progres; intrucat cei care au trait in epoca barbariei pot reveni in vremurile civilizatiei, la acelasi popor sau la altul. Rezulta de aici ca toti profita de mersul ascendent.
Progresul nu va reuni niciodata toate popoarele intr-o singura natiune. Ar fi imposibil, data fiind diversitatea climatelor in care traiesc popoarele, obiceiurilor si nevoilor specifice. De aceea le vor trebui intotdeauna legi potrivite acestor obiceiuri si nevoi, insa, compasiunea nu cunoaste granite si nu face distinctie intre culorile oamenilor.
Cand legea lui Dumnezeu va reprezenta pretutindeni temeiul legilor omenesti, atat popoarele cat si fiintele individuale vor practica caritatea unele fata de altele. Atunci ele vor trai fericite si in pace, caci nimeni nu va mai incerca sa faca rau vecinului sau si nici sa traiasca pe spinarea lui.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu