Cel mai important dintre toate drepturile naturale ale omului este dreptul la viata. De aceea nimeni nu are dreptul de a atenta la viata semenului sau, nica sa faca ceva ce ar putea compromite existenta sa corporala.
Dreptul de a trai da omului dreptul de a acumula mijloace de trai pentru a se odihni atunci cand nu va mai putea munci; dar trebuie s-o faca in familie, ca albina, printr-o munca cinstita si sa nu adune pentru sine ca un egoist. Chiar unele animale ii dau un exemplu de prevedere.
Ceea ce omul aduna printr-o munca cinstita este o proprietate legitima pe care are dreptul sa o apere, caci proprietatea, rodul firesc al muncii este un drept tot atat de sacru ca si dreptul de a munci sau a trai.
Dorinta de a poseda exista in natura dar daca exista numai pentru sine si pentru satisfacerea personala, ea este egoism.
Exista oameni lacomi care acumuleaza fara a fi de folos cuiva sau pentru a-si potoli pasiunile. Acestia nu sunt bine vazuti de Dumnezeu. Cel care aduna prin proprie munca pentru a veni in ajutorul semenilor sai, acela practica legea dragostei si a caritatii si lucrarea sa este binecuvantata de Dumnezeu.
Nu este proprietate legitima decat aceea care a fost obtinuta fara prejudicierea celorlalti. Legea dragostei si a dreptatii aparand faptul de a face altora ceea ce vrem sa ni se faca noua, condamna astfel orice mijloc de acumulare contrar acestei legi.
Dreptul la proprietate este nedefinit - tot ceea ce este obtinut in mod legitim reprezinta proprietate dar intrucat legislatia omeneasca este imperfecta ea consacra adesea drepturi conventionale pe care justetea naturala le condamna. De aceea oamenii isi reformeaza legile pe masura ce progreseaza si inteleg mai bine dreptatea. Ceea ce pare perfect intr-un secol, pare barbar in secolul urmator.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu