Instinctul de conservare
Instinctul de conservare este o lege a naturii. El este dat tuturor entitatilor vii oricare ar fi nivelul lor de inteligenta. La unele, el este strict mecanic, la altele este rational.
Dumnezeu a dat tuturor fapturilor acest instinct deoarece toate trebuie sa concure la vrerea Providentei; de aceea Dumnezeu a dat nevoia de a trai. Viata este necesara perfectionarii fiintelor; ele o simt instinctiv, fara sa-si dea seama de acest lucru.
Mijloace de conservare
Dand nevoia omului de a trai, Dumnezeu i-a dat intotdeauna mijloacele necesare iar daca omul nu le gaseste, este pentru ca nu le intelege. De aceea a facut Dumnezeu pamantul sa produca si sa furnizeze pentru toti locuitorii sai; caci doar necesarul este folositor, prisosul niciodata.
Pamantul nu produce intotdeauna suficient pentru a asigura necesarul omului, deoarece omul il neglijeaza. Pamantul este totusi o mama desavarsita. Adesea omul acuza natura pentru ceea ce este de fapt rezultatul nepriceperii sau neprevederii sale.
Pamantul produce intotdeauna necesarul daca omul ar sti sa se multumeasca cu acesta. Dar daca nu-i suficient pentru nevoile sale, aceasta este pentru ca omul foloseste ca prisos ceea ce ar putea fi dat ca necesar. Nu natura este neprevazatoare, omul este cel care nu stie sa se gospodareasca.
Solul este sursa primara de unde ne curg toate celelalte resurse, caci, in definitiv, aceste resurse nu sunt decat o transformare a produselor solului; de aceea trebuie inteles prin bunuri ale pamantului tot ceea ce poate fi de folos omului.
Mijloacele de existenta lipsesc anumitor persoane, chiar in mijlocul abundentei care-i inconjoara. Acest lucru se datoreaza egoismului oamenilor care nu fac intotdeauna ceea ce trebuie, apoi, si cel mai adesea, lor insile. "Cautati si veti gasi" - aceste cuvinte nu vor deloc sa spuna ca este suficient sa privesti pamantul pentru a gasi ceea ce doresti, ci trebuie sa cauti cu ardoare si perseverenta si nu cu moliciune, fara a te lasa descurajat de obstacolele care, poate adesea, nu sunt decat mijloacele de a va pune la incercare statornicia.
Daca civilizatia multiplica necesitatile, ea multiplica de asemenea si sursele de munca si mijloacele de trai. Nefericirea pentru multi decurge din aceea ca ei se angajeaza pe un drum ce nu este trasat de natura - atunci capacitatea de a reusi va esua. Este loc sub soare pentru toti, cu conditia ca fiecare sa ia doar ce-i al sau, si nu al altora. Natura nu va fi responsabila de viciile de organizare sociala.
Exista situatii sau mijloace de existenta care nu depind deloc de vointa omului. Atunci este o incercare adesea cruda pe care omul trebuie sa o suporte si la care stia ca va fi supus; meritul sau consta in supunerea fata de vointa lui Dumnezeu, daca inteligenta nu-i furnizeaza niciun mijloc de a iesi din necazuri.
Daca moartea trebuie sa-l ajunga, el trebuie sa o primesca fara murmur, socotind ca a sosit ceasul adevaratei eliberari si ca disperarea ultimului moment il poate face sa piarda fructul resemnarii sale.
Cei care, in anumite situatii critice au fost nevoiti sa-si sacrifice semenii pentru a supravietui au comis o crima. Aceasta crima nu este atenuata de necesitatea de a trai data lor de instinctul de conservare. Este mai meritoriu sa suporti toate incercarile vietii cu abnegatie si curaj. A-ti sacrifica semenii este omucidere si crima de lezare a nasterii si crima de lezare a nasterii, vina ce trebuie pedepsita indoit.
Si in lumile mai superioare, unde organizarea este mai avansata, fiintele au nevoie de hrana dar hrana este in raport cu natura lor. Aceasta hrana nu ar fi tot atat de substantiala pentru noi, dupa cum acele fiinte nu s-ar putea hrani cu ce consumam noi.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Instinctul de conservare este o lege a naturii. El este dat tuturor entitatilor vii oricare ar fi nivelul lor de inteligenta. La unele, el este strict mecanic, la altele este rational.
Dumnezeu a dat tuturor fapturilor acest instinct deoarece toate trebuie sa concure la vrerea Providentei; de aceea Dumnezeu a dat nevoia de a trai. Viata este necesara perfectionarii fiintelor; ele o simt instinctiv, fara sa-si dea seama de acest lucru.
Mijloace de conservare
Dand nevoia omului de a trai, Dumnezeu i-a dat intotdeauna mijloacele necesare iar daca omul nu le gaseste, este pentru ca nu le intelege. De aceea a facut Dumnezeu pamantul sa produca si sa furnizeze pentru toti locuitorii sai; caci doar necesarul este folositor, prisosul niciodata.
Pamantul nu produce intotdeauna suficient pentru a asigura necesarul omului, deoarece omul il neglijeaza. Pamantul este totusi o mama desavarsita. Adesea omul acuza natura pentru ceea ce este de fapt rezultatul nepriceperii sau neprevederii sale.
Pamantul produce intotdeauna necesarul daca omul ar sti sa se multumeasca cu acesta. Dar daca nu-i suficient pentru nevoile sale, aceasta este pentru ca omul foloseste ca prisos ceea ce ar putea fi dat ca necesar. Nu natura este neprevazatoare, omul este cel care nu stie sa se gospodareasca.
Solul este sursa primara de unde ne curg toate celelalte resurse, caci, in definitiv, aceste resurse nu sunt decat o transformare a produselor solului; de aceea trebuie inteles prin bunuri ale pamantului tot ceea ce poate fi de folos omului.
Mijloacele de existenta lipsesc anumitor persoane, chiar in mijlocul abundentei care-i inconjoara. Acest lucru se datoreaza egoismului oamenilor care nu fac intotdeauna ceea ce trebuie, apoi, si cel mai adesea, lor insile. "Cautati si veti gasi" - aceste cuvinte nu vor deloc sa spuna ca este suficient sa privesti pamantul pentru a gasi ceea ce doresti, ci trebuie sa cauti cu ardoare si perseverenta si nu cu moliciune, fara a te lasa descurajat de obstacolele care, poate adesea, nu sunt decat mijloacele de a va pune la incercare statornicia.
Daca civilizatia multiplica necesitatile, ea multiplica de asemenea si sursele de munca si mijloacele de trai. Nefericirea pentru multi decurge din aceea ca ei se angajeaza pe un drum ce nu este trasat de natura - atunci capacitatea de a reusi va esua. Este loc sub soare pentru toti, cu conditia ca fiecare sa ia doar ce-i al sau, si nu al altora. Natura nu va fi responsabila de viciile de organizare sociala.
Exista situatii sau mijloace de existenta care nu depind deloc de vointa omului. Atunci este o incercare adesea cruda pe care omul trebuie sa o suporte si la care stia ca va fi supus; meritul sau consta in supunerea fata de vointa lui Dumnezeu, daca inteligenta nu-i furnizeaza niciun mijloc de a iesi din necazuri.
Daca moartea trebuie sa-l ajunga, el trebuie sa o primesca fara murmur, socotind ca a sosit ceasul adevaratei eliberari si ca disperarea ultimului moment il poate face sa piarda fructul resemnarii sale.
Cei care, in anumite situatii critice au fost nevoiti sa-si sacrifice semenii pentru a supravietui au comis o crima. Aceasta crima nu este atenuata de necesitatea de a trai data lor de instinctul de conservare. Este mai meritoriu sa suporti toate incercarile vietii cu abnegatie si curaj. A-ti sacrifica semenii este omucidere si crima de lezare a nasterii si crima de lezare a nasterii, vina ce trebuie pedepsita indoit.
Si in lumile mai superioare, unde organizarea este mai avansata, fiintele au nevoie de hrana dar hrana este in raport cu natura lor. Aceasta hrana nu ar fi tot atat de substantiala pentru noi, dupa cum acele fiinte nu s-ar putea hrani cu ce consumam noi.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu