Dumnezeu este o fiinta distincta, nu dupa cum spun unii, rezultatul tuturor fortelor si inteligentelor reunite ale universului. Daca ar fi fost asa, Dumnezeu nu ar fi existat, caci ar reprezenta efectul si nu cauza: nu poate fi in acelasi timp si una si alta.
Dumnezeu exista si nu trebuie sa ne indoim - acest lucru este esential. Sa nu mergem mai departe, sa nu ne ratacim intr-un labirint din care nu vom mai putea iesi; nu vom obtine nimic in plus, poate mai multe orgolii, pentru ca vom crede ca stim si in realitate nu vom sti nimic. Sa lasam deoparte toate aceste sisteme; am fost inrobiti de lucruri care ne ating prea direct. Sa incepem cu noi insine, sa ne studiem propriile noastre slabiciuni spre a ne debarasa de ele - aceasta ar fi mai util decat sa dorim sa patrundem ceea ce este de nepatruns.
Doctrina panteista, conform careia toate corpurile din natura, toate fiintele, toate planetele universului ar fi parti ale Divinitatii si ar constitui in ansamblu, insasi divinitati, este falsa. Omul neputand deveni Dumnezeu, vrea cel putin sa fie o parte din El.
Cei ce profeseaza aceasta doctrina pretind ca se afla in ea confirmarea unora dintre atributele lui Dumnezeu: Lumile sunt infinite, Dumnezeu este prin urmare infinit; vidul sau neantul nefiind nicaieri, Dumnezeu este peste tot; Dumnezeu fiind pretutindeni, de vreme ce totul este parte integranta din El, El da tuturor fenomenelor din natura o ratiune de fiinta inteligenta.
Daca cugetam adanc nu ne va fi greu sa-i recunoastem absurditatea. Aceasta doctrina face din Dumnezeu o fiinta materiala care, desi dotata cu o inteligenta suprema, ar fi in mare ceea ce suntem noi in mic. Or, materia transformandu-se fara incetare, nici Dumnezeu nu ar avea nicio stabilitate; ar fi subiectul tuturor vicisitudinilor, tuturor nevoilor ca si umanitatea; astfel ar fi lipsit de unul dintre atributele esentiale ale Divinitatii: imutabilitatea.
Proportiile materiei nu pot fi alaturate ideii de Dumnezeu fara a cobori la nivelul gandirii noastre, si toate subtilitatile sofismului nu vor ajunge sa rezolve problema naturii sale intime. Noi nu stim tot ce El este, dar stim ceea ce Elnu poate sa nu fie si aceasta logica este in contradictie cu proprietatile sale esentiale; se confunda Creatorul cu creatia, ca si cum s-ar pretinde ca o masina ingenioasa este parte integranta a mecanicului care a conceput-o.
Indulgenta lui Dumnezeu se reveleaza in operele sale ca si cea a unui pictor in tabloul sau; dar operele Lui nu sunt mai mult decat Dumnezeu insusi, asa cum tabloul nu este pictorul care l-a conceput.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu