Pedeapsa cu moartea va disparea in mod incontestabil din legislatia omeneasca. Suprimarea ei va marca un progres al umanitatii. Cand oamenii vor fi mai luminati, pedeapsa cu moartea va fi abolita complet pe pamant, si nu va mai fi necesar ca oamenii sa fie judecati de catre oameni.
Progresul social lasa fara indoiala inca multe de dorit, dar am fi nedrepti cu societatea moderna daca nu am vedea un progres in restrictiile aduse pedepsei cu moartea la popoarele cele mai avansate.
Daca se compara garantiile cu care justitia, la popoarele avansate, se straduieste sa protejeze acuzatul, omenia de care da dovada fata de acesta, chiar atunci cand este recunoscut vinovat, cu ceea ce se practica in timpurile nu prea indepartate, nu se poate sa nu recunoastem calea ascendenta pe care este angajata omenirea.
Legea conservarii da omului dreptul de a-si apara propria viata dar el nu trebuie sa foloseasca acest drept atunci cand suprima un membru periculos al societatii. Exista si alte mijloace de a ne apara de pericol decat acela de a ucide. Usa pocaintei trebuie deschisa si nicidecum inchisa criminalului.
Omul crede intotdeauna ca un lucru este necesar atunci cand nu gaseste nimic mai bun. Pe masura ce se lumineaza, omul intelege mai bine ce este drept sau nedrept si respinge excesele comise in numele justitiei in vremurile de ignoranta.
Restrictionarea cazurilor de aplicare a pedepsei cu moartea este un indice de progres pentru civilizatie. Oare nu ne revoltam citind povestea masacrelor omenesti facute odinioara in numele justitiei, si adesea in cinstea Divinitatii; a torturilor ce faceau sa sufere condamnatul pentru a-i smulge, prin exces de suferinte, marturisirea unei crime pe care adesea nu o comisese?
Numai legile divine sunt vesnice, legile omenesti se schimba odata cu progresul; ele vor continua sa se schimbe pana cand se vor pune in acord cu legile divine.
Iisus a spus: "Cine a ucis cu sabia de sabie va pieri." Aceste cuvinte nu inseamna o consacrare a legii talionului, iar moartea ucigasului nu este o consecinta a unei fapte pe masura. Sa nu ne inselam asupra acestor cuvinte spuse de Iisus. Pedeapsa talionului este dreptatea lui Dumnezeu; El este cel ce o aplica. Noi toti suferim aceasta pedeapsa in fiecare moment, caci suntem pedepsiti pentru ceea ce am comis in aceasta viata sau intr-alta.
Cel ce si-a facut semenii sa sufere se va afla in situatia de a indura el insusi ceea ce a facut altora. Acesta este sensul cuvintelor lui Iisus. Tot Iisus ne-a spus: "Iertati pe dusmanii vostri!" si ne-a indemnat sa-i cerem lui Dumnezeu sa ne ierte greselile ca si cum am ierta noi insine; in aceeasi masura in care am ierta noi. Acesta este intelesul vorbelor lui Iisus.
Pedeapsa cu moartea aplicata in numele lui Dumnezeu este de asemenea o greseala. Ar insemna a lua locul lui Dumnezeu in ceea ce priveste dreptatea. Cel ce actioneaza astfel arata ca este departe de a-l intelege pe Dumnezeu si ca are inca multe de ispasit.
Pedeapsa cu moartea este o crima cand este aplicata in numele lui Dumnezeu, iar cei ce o aplica sunt tot atat de vinovati ca si ucigasii.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Progresul social lasa fara indoiala inca multe de dorit, dar am fi nedrepti cu societatea moderna daca nu am vedea un progres in restrictiile aduse pedepsei cu moartea la popoarele cele mai avansate.
Daca se compara garantiile cu care justitia, la popoarele avansate, se straduieste sa protejeze acuzatul, omenia de care da dovada fata de acesta, chiar atunci cand este recunoscut vinovat, cu ceea ce se practica in timpurile nu prea indepartate, nu se poate sa nu recunoastem calea ascendenta pe care este angajata omenirea.
Legea conservarii da omului dreptul de a-si apara propria viata dar el nu trebuie sa foloseasca acest drept atunci cand suprima un membru periculos al societatii. Exista si alte mijloace de a ne apara de pericol decat acela de a ucide. Usa pocaintei trebuie deschisa si nicidecum inchisa criminalului.
Omul crede intotdeauna ca un lucru este necesar atunci cand nu gaseste nimic mai bun. Pe masura ce se lumineaza, omul intelege mai bine ce este drept sau nedrept si respinge excesele comise in numele justitiei in vremurile de ignoranta.
Restrictionarea cazurilor de aplicare a pedepsei cu moartea este un indice de progres pentru civilizatie. Oare nu ne revoltam citind povestea masacrelor omenesti facute odinioara in numele justitiei, si adesea in cinstea Divinitatii; a torturilor ce faceau sa sufere condamnatul pentru a-i smulge, prin exces de suferinte, marturisirea unei crime pe care adesea nu o comisese?
Numai legile divine sunt vesnice, legile omenesti se schimba odata cu progresul; ele vor continua sa se schimbe pana cand se vor pune in acord cu legile divine.
Iisus a spus: "Cine a ucis cu sabia de sabie va pieri." Aceste cuvinte nu inseamna o consacrare a legii talionului, iar moartea ucigasului nu este o consecinta a unei fapte pe masura. Sa nu ne inselam asupra acestor cuvinte spuse de Iisus. Pedeapsa talionului este dreptatea lui Dumnezeu; El este cel ce o aplica. Noi toti suferim aceasta pedeapsa in fiecare moment, caci suntem pedepsiti pentru ceea ce am comis in aceasta viata sau intr-alta.
Cel ce si-a facut semenii sa sufere se va afla in situatia de a indura el insusi ceea ce a facut altora. Acesta este sensul cuvintelor lui Iisus. Tot Iisus ne-a spus: "Iertati pe dusmanii vostri!" si ne-a indemnat sa-i cerem lui Dumnezeu sa ne ierte greselile ca si cum am ierta noi insine; in aceeasi masura in care am ierta noi. Acesta este intelesul vorbelor lui Iisus.
Pedeapsa cu moartea aplicata in numele lui Dumnezeu este de asemenea o greseala. Ar insemna a lua locul lui Dumnezeu in ceea ce priveste dreptatea. Cel ce actioneaza astfel arata ca este departe de a-l intelege pe Dumnezeu si ca are inca multe de ispasit.
Pedeapsa cu moartea este o crima cand este aplicata in numele lui Dumnezeu, iar cei ce o aplica sunt tot atat de vinovati ca si ucigasii.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
3 comentarii:
Cel ce pacatuieste ucigind si luind viata unui semen trebuie sa gindeasca si sa traiasca in armonie cu ceilalti, Dumnezeu nea dat liberul arbitru,sa nu lasam viciile si ambitiile sa ne duca la a savirsi fapte regretabile.ANTON
Viata apartine tuturor, nu e dreptul nimanui sa o suprime.
Anton
Da, este un mare pacat sa iei viata unei fiinte lasata de Dumnezeu si in acelasi timp este un pacat si sa doresti moartea cuiva (din razbunare, ura, interes, etc); de ex: majoritatea celor care sufera pentru moartea copilului, parintelui, fratelui sau prietenului violat, torturat, ucis, doresc adesea moartea asasinului dar nu se gandesc ca si ei, prin simplul lor gand de razbunare infaptuiesc un pacat. Numai Dumnezeu le poate da putere sa treaca peste acea durere ingrozitoare.
Trimiteți un comentariu