miercuri, 4 martie 2009

Politeismul

De ce politeismul este una dintre credintele cele mai vechi si mai raspandite, desi e falsa?
Gandirea despre un Dumnezeu unic nu putea aparea la om decat ca rezultat al dezvoltarii propriilor conceptii. Incapabil in ignoranta sa de a concepe o existenta imateriala, fara forma determinata, actionand asupra materiei, omul i-a atribuit natura corporala, adica o forma si o figura; de atunci tot ceea ce parea sa depaseasca dimensiunile unei inteligente obisnuite era considerat o divinitate.
Tot ceea ce nu intelegea trebuia sa fie opera unei puteri supranaturale, si de aici, a crede tot atat de bine in forte distincte ale caror efecte le vedea, nu exista decat un pas. Dar in toate timpurile au existat oameni luminati care au inteles imposibilitatea acestei multimi de forte pentru guvernarea lumii fara o conducere superioara, si care s-au inaltat la gandul unui Dumnezeu unic.

Fenomenele spiritiste, fiind prezente in toate timpurile si fiind cunoscute inca din zorii umanitatii, au facut oamenii sa creada in pluralitatea zeilor. Acest fapt s-a intamplat deoarece oamenii numeau zeu tot ceea ce era supraomenesc, spiritele fiind pentru ei, zei. De aceea cand un om se distingea printre ceilalti prin actiunile sale, geniul sau printr-o putere oculta, neinteleasa de omul obisnuit, se facea din el un zeu, iar dupa moarte se creea un cult.
Cuvantul "zeu" avea pentru antici o acceptiune foarte intinsa; nu era deloc ca in zilele noastre o personificare a stapanului naturii, ci o calificare generica data pentru tot ce depasea conditia umana. Or, manifestarile spiritiste reveland existenta unor entitati necorporale actionand ca o forta a naturii, aceste entitati au fost denumite zei, asa cum noi le numim spirite.
O simpla diferenta de cuvinte, cu diferenta ca in ignoranta lor, intretinuta inadins de cei ce aveau interes, le-au ridicat temple si altare impunatoare, in timp ce aceastea nu sunt decat simple creaturi ca si noi, mai mult sau mai putin perfecte, despuiate de invelisul lor pamantesc.
Daca se studiaza cu grija diferitele insusiri ale divinitatilor pagane, vor fi recunoscute fara greseala calitatile spiritelor noastre de la toate nivelurile scarii spiritiste, starea lor fizica in lumile superioare, toate proprietatile perispiritului si rolul jucat de spirite in lucrurile de pe pamant.

Crestinismul venind sa lumineze lumea cu lumina sa divina, nu a putut distruge ceea ce exista dar a redirijat adoratia catre cel unic. Cat despre spirite, amintirea lor este perpetuata sub diverse nume, conform traditiei popoarelor, iar manifestarile lor, ce nu au incetat niciodata, au fost interpretate in mod diferit si deseori exploatate sub semnul misterului; in timp ce religia le-a vazut ca fenomene miraculoase, incredulii le-au vazut ca simple jonglerii. Astazi, datorita studiilor mai serioase, spiritismul, degajat de ideile superstitioase ce l-au intunecat timp de secole, ne reveleaza unul dintre cele mai mari si mai sublime principii ale naturii.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)

Un comentariu:

un ilustru necunoscut spunea...

Asa cum zeii nu exista si sunt rodul imaginatiei oamenilor, asa si dumnezeul cresti sau musulman nu exista dar aproape nimeni din noi nu poate accepta asta pentru ca toti visam la momentul suprem cand vom fi cu totii ca zeii imaginari, asta este visul oricarui om dar ramane un vis, un basm.